Ne dam prea multa importanta?

Cand simtim lipsa cuiva?
Cand observam ca viata nu ne rasplateste suficient si emitem pretentii?
Cand ne e frica sa nu gresim in fata celorlalti?

De ce ar fi acestea dovezi ca ne dam prea multa importanta?

Mai bine sa ma simt ca un nimic care nu are ce pierde prin umilinta publica?
Mai bine sa investesc intr-o relatie fara sa astept nimic in schimb?
Mai bine sa stau in banca mea multumit cu prezentul, fara sa sper la viitor?

Ei bine, daca acestea ar fi consecintele la a nu-mi da importanta, eu zic pas! si ma declar vinovat de mult prea multa importanta.

Pretentiile astea...

1 comments:

Anonymous said...

eee draci explicatia e mult mai simpla
chiar UNII sunte IMPORTANTI!!!



P.S. Eu nu numa ma simt, chiar is.

P.S.2 Nu te intreba cine is, e suficient ca te stiu io.

Post a Comment