Daca indiferenta ar durea, as fi in spital. E deja la un nivel cronic daca pana si buna-mea ma intreaba "cum poti fi atat de rece?"
Am atins un punct in care nu ma impresioneaza mare lucru... si problema e ca nici nu pot simula interesul.
A intrat clientul in incapacitate de plata... vai, iti dai tu seama?!?
(normal ca a intrat daca nu si-a gestionat bine fluxul de incasari si s-a extins fara o viziune realista. si eu ce sa-i fac? sa-i plang de mila? saracul...)
O familie a fost lovita in plin de tren... ce cumplit, numai la asta ma gandesc!!!
(pana la urma, mai devreme sau mai tarziu, toti ne ducem cumva. e cazul sa renuntam la gandul naiv ca oamenii mor doar de batranete. iar la cat de mediatizate sunt tragediile mi-e greu sa mai fiu surprins)
Un dezastru natural s-a abatut asupra Polineziei franceze...
(asupra cui? unde? ce anume? wow, deci e chiar departe. o fi fost ceva legat de curentii oceanici, masele de aer rece, aer cald sau chiar mana lui Dumnezeu. cine stie? dar daca e cataclism, cine putea sa il impiedice?)
Si totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, mi s-a intamplat nu demult sa fiu surprins de comportamentul unui om pe care il credeam cu totul altfel.
Ma mai surprinde sa vad ca dupa ani de absenta, un cineva anume inca se mai gandeste la mine.
Si ma surprind lucrurile marunte care in neimportanta lor ating perfectiunea.
Dar acestea din urma nu reprezinta subiecte bune de barfa/discutie si prin urmare nu sunt deloc surprinzatoare.
2 comments:
Pai...poate gandim la fel, ceea ce inseamna ca si eu sunt rece, dar din exemplele oferite te lasa rece evenimente pentru care nu vad niciun motiv sa te implici personal. Nici eu nu as face-o. Pe de alta parte, cand a fost cazul, in ultimul exemplu, "te-ai simtit". Asadar...
ma simt si io aci... draq stie... de parca n-am mai oameni...
de Neincasate sa nu mai vorbim am si io vreo 2 mld=)))
Post a Comment