Viza pentru vise™

Voiam sa scriu de cat sunt de rabdator in chestii marunte, si nerabdator cu lucrurile importante... sa vedem ce iese...

Nu stiu daca e generalizat sau nu, din moment ce vad lumea facand spume la gura pentru ca nu se misca mai repede coada de la casa de marcat.
Mi se pare inutila nerabdarea in momentul in care e rosu la semafor si tot ambalezi masina, desi esti constient ca deasupra lui este si un cronometru, si mai e destul pana la verde.
Din aceeasi categorie poate fi si pauza publicitara din timpul unui film, care se intinde la nesfarsit desi mai sunt doar 10 minute pana la finalul peliculei.

In principiu sunt chestii marunte, pentru care fie ca ma agit sau nu, rezultatul e cam tot acelasi, masura in care imi afecteaza viata e destul de mica si nu am de ce sa le cresc importanta fara rost... si atunci am rabdare, sau mai degraba manifest indiferenta.

In schimb, sunt lucruri mult mai importante cu care ar trebui sa am rabdare, dar nu am, desi modul de abordare le modifica rezultatul.

O relatie de orice fel se desfasoara total diferit cand datorita impacientei se sare peste anumiti pasi si se grabeste evolutia ei. Oricat as fi de nerabdator sa comunic foarte personal cu cineva, trebuie sa treaca o perioada de "tatonare"/ cunoastere reciproca, fara de care anumite discutii sunt deplasate.
In plan profesional chiar, a fi nerabdator, a cauta rezultate imediate e cat se poate de pacatos, iar eu ma declar vinovat de acest viciu. Stiu, nu e productiv, intrucat lucrurile de calitate necesita timp. Dar pana cand?

In fine. Ideea era ca nerabdarea imi creste pe masura implicarii, si mi se pare si normal. Daca dau semne de rabdare excesiva, inseamna ca pur si simplu simt indiferenta fata de fenomenul in cauza. "Clar e, au ba?"