Ne nastem spontani, sau reusim sa ne cultivam pe parcurs?
Ma intreb eu asa...
Parca mai demult inghiteam cu greu o intalnire pe nepusa masa.
Imi amintesc ca trebuia sa ma obisnuiesc cu planul si abia mai apoi sa pun in aplicare.
Dar lucrurile s-au mai schimbat. Iar asta, mai mult ca sigur din cauza anturajului.
Am eu catorva nebuni/nebune sa multumesc pentru schimbarea asta in bine. (se stiu ei)
Totusi, cred ca pana la urma, primul pas e mai dificil, apoi obisnuinta dispare si apare o alta, mai palpitanta.
4 comments:
totul vine pe parcurs... Ama.
Referitor la postul anterior, stau exact in zona acelui giratoriu, si ceea ce ti s-a intamplat tie se intampla frecvent acolo, dar asta e...pana la trafic civilizat mai avem un pic. Mi-a placut ca ai vorbit ca un sofer:))) (na, mi-a scapat, iar te-am etichetat:)))) Cat despre spontaneitate...eu sunt spontan in vorba si mai calculat in rest. Exact cum trebuie:)
Imi amintesc de acele vremuri mai putin spontane si multumesc si eu anturajului. ;)
@ama:
Asa se pare... pana la urma nu e batut nimic in cuie. Ne schimbam destul de mult de la o perioada la alta.
@fallen:
Oricum, e suficient de cenzurat ceea ce am scris eu aici. Chiar nu imi permit cuvinte din trafic pe blog, care chiar rareori ma caracterizeaza. Dar stiu ca pot mai mult :-)
Iar daca ai reusit sa atingi acea combinatie de spontaneitate de care zici, e excelent.
@aca
Si eu mi le-am amintit, si tocmai de aceea am zis sa mi le si notez, sa marchez constientizarea schimbarii :-D
Post a Comment