Ne zicea cineva in training, luna trecuta, ca ar trebui ca sotul si sotia sa aiba acelasi ritm de viata. In momentul in care unul dintre ei are prea mult timp la dispozitie, apar problemele.
Cam la fel e si cu prietenii.
Pe langa interesele comune care ne leaga, si fara de care nu prea ar mai exista baza pentru o relatie, ar fi ok ca grupul sa fie omogen si in ceea ce priveste programul de lucru.
Pe langa principiul "toti pentru unu', unu' pentru toti"... ar mai fi problema cu stabilitul unei intalniri.
Cei care ies mai devreme, sau care nu lucreaza, sau lucreaza dupa un alt program, intampina dificultati in a intelege ca nu e o chestie personala reprogramarea unei iesiri, amanarea unei intalniri sau pur si simplu repulsia fata de vorbitul la telefon.
Asta din proprie experienta. Asa cum nici eu nu i-am inteles pe altii la un moment dat, ma lovesc de multe ori de aceeasi neintelegere. Dar asta e, perspectivele se modifica, roata se invarte si ceea ce odata mi se parea total absurd acum e cat se poate de normal.
0 comments:
Post a Comment