A trecut mai bine de un an, am avut peste 4.000 de vizitatori, in jur de 5.000 de vizite, peste 200 de subiecte, cateva zeci de comentarii si sute de poze.
Am scris o groaza de chestii, dar inca nu am manifestat un mic regret...
Nu am reusit sa corup pe nimeni sa treaca de partea aceasta a blogarelii, desi cunosc cateva persoane care chiar ar avea ceva interesant de spus.
Adevarul e ca oricine ar putea scrie cateva randuri, sa-si impartaseasca idei, pareri si sentimente, dar depinde de fiecare daca e dispus sa se expuna sau nu, chiar si sub protectia anonimatului.
Totusi, ma simt bine ca azi, spre deosebire de multe alte dati, am avut parte de cateva comentarii care imi demonstreaza ca lumea multa, putina, asa cum e, intra cu interes si desi o arata mai rar, chiar cugeta un pic la ce am scris eu.
In final, nu neg ca la un moment dat am simtit ca e o pierdere de timp, dar simt ca imi face mai mult bine decat rau sa imi astern ideile in scris, chiar sacrificand un pic din timpul meu liber.
3 comments:
E ca si cum te-ai "asculta" singur...asta referitor la unul din subiectele anterioare...eu prefer sa tin totul pentru mine,ca oricum nu as spune totul clar,numai cu subintelesuri.
Eu ma bucur de acest blog :)
@ama...
ma bucur ca nu te mai bucuri in liniste, ci iti mai faci publica bucuria.
Post a Comment