Viza pentru vise™

Prietenia e o pasare rara in ziua de azi cand mai mult ca oricand, societatea capitalista ne insufla un comportament individualist. Dar trebuie sa ne dam seama ca fara relatii de durata si suportul celorlalti nu ne putem dezvolta la maxim.

Mai stiu insa, ca o prietenie oricat ar fi de puternica la un moment dat, cu greu va rezista testul timpului. E nevoie de multa incapatanare si vointa, pentru ca si in momente de eroziune, sa se gaseasca motive rationale pentru a mentine vie relatia. De ce rationale? pentru ca degeaba justificam taraganarea unei prietenii care nu este onesta, loiala sau sustinatoare.

Ceea ce m-a uimit insa de-a lungul vremii, pe langa 2 sau 3 relatii de prietenie ce au rezistat ani buni, a fost reintalnirea, reinnodarea unei relatii intrate in pauza din cauza distantei, prioritatilor sau a unei evidente lipse de comunicare.

Orice prietenie are timpul ei. Unele sunt facute pe viata, altele pentru un necaz sau un moment de fericire, unele pe durata unui ciclu de studiu sau a mentinerii unei adrese. Sunt lucruri care ne leaga, si odata ce aceste lucruri dispar (caci nimic nu e vesnic), fie gasim altele sa le inlocuiasca, fie dam dovada de maturitate si punem relatia la "rece" si asteptam vremuri calde sa o dezghete.

Again, as always, I read my 'masterpiece' before posting it... and realised that for someone who doesn't give a damn about people's opinions, I sure did write a lot -> the result = Delete!!!

The bottom line is that ok, bad reviews bug me, but everyone is entitled to an opinion, even though it's clear that with freedom comes responsability and in this case arguments are a luxury you must afford.

Anyway, if everything in this world is a matter of taste, why do I even bother? At least a dozen people will always find something to complain about. So, the question really is... why should I care?

I still haven't found a good answer. Maybe it's innate?!?... something I just cannot shake, or perhaps it's common sense?!?... an annoying amount of it.

Midnight thought (not sure about the reasoning): too much agreeability makes life boring and we NEED controversy in order to grow and better ourselves. At least this is my opinion and I'm sticking with it. I don't care what you think :-P

Tin minte ca aveam cam 5 ani si vesnic ma jucam in fata casei bunicilor mei. La 3 case mai incolo statea ea... Blonda, vesela si cu 10 ani mai mare ca mine. De fiecare data cand trecea, aveam cate o "conversatie" misto cu gagica mea. Si ea intra in jocul meu, iar eu eram convins ca nu va mai trece mult si ne vom casatori... and live happily ever after?!?

E interesant sa vezi cate lucruri trec prin capul unui copil de 5 ani si ce dimensiune iau acestea sub influienta afectiunii. Evident ca perspectiva e alta, dar inocenta este pur si simplu dezarmanta.

Anii au trecut, si in curand jocul nu mai era acelasi. Copilul s-a transformat in adolescent si nu se mai juca in fata casei bunicilor, ba chiar dadea rar pe acolo, iar gagica si-a gasit un gagiu pe masura si si-a vazut de viata.

Inca ne mai intalnim pe strada bunicilor si acum si ne tachinam in amintirea unor vremuri de mult apuse.

Insa am reintalnit-o pe Laura in cu totul alte circumstante, nu demult, cand i-am devenit client (de-acum incolo fidel) la salonul de frizerie. Si astfel, pret de o jumatate de ora, o data pe luna, imi dedica toata atentia si rabdarea ei, si ajungem sa recuperam cumva acesti aproape 20 de ani ce au trecut peste noi.

Ce voiam sa spun, de fapt, cu povestea aceasta? Ca nu stii niciodata in ce directie te duce viata si cand se vor intersecta din nou doua drumuri despartite candva.

Too much philosophy for me. I was trying to unwind, but really, the things that come out tonight... should have a special chapter in the penal code, under 'reader abuse' along with 'blog hostility' and 'keyboard abuse'.

I tried writing about things that make life worth living... we're alive and kicking, no one's suicidal, so why discuss it and spam the blog with useless words?

Then I came up with a great subject... cheap bad choices... why ugly and cheap when it could be acceptable and cheap. Anyway, interesting as it may sound it turned out as the 'Confessions of a Drama Queen'...ummm king.

Then I thought why not narrow it down to just one bad cheap choice... ugly shoes. But who gives a damn about shoes? Well, looks like I do, but that's my problem and someday I'll talk it out with my therapist.

This is the point where I stop and say... I shouldn't write just for the sake of writing. And that goes for everyone. I'm sure it's a matter of taste like everything else in this world, but some works should never see the daylight... never. Period.

Sono felice. Ho ricevuto una cartolina oggi. Non e' che io non abbia mai ricevuto una, ma per qualche motivo, questa era diversa. Forse perche mi mostrava un pensiero rimasto dopo un breve periodo di tempo in un altro paese, con persone speciali che saranno anche nei miei pensieri per molto tempo.

E' una dimostrazione della mia internazionalita'! La cartolina e' stata inviata da una ragazza ungherese (la mia preferita... ciao Kati) che vive in Italia ed era in viaggio in Irlanda.

L'altro giorno parlavo con un'amica polacca che ho conosciuto a New York e chi ha un'esposizione d'arte in Romania. Doppo, ho parlato con il mio vicino e amico che durante gli ultimi anni ha studiato in Francia, e anche lui ha viaggiato molto.

Il mondo e' troppo piccolo questi giorni. Forse e' la tecnologia che ci avvicina, o forse le nostre menti sono piu apperte, tanto che possiamo andare d'accordo piu facilmente con altre nazionalita'.

Non so quale sia il motivo, ma qualche anno fa, non penso che per i miei genitori sia stato cosi facilmente communicare a l'estero. Spero che quest'osservazione non sia vera solo per i giovanni, perche sarebbe un vero peccato.

Nel fratempo aspetto notizie dalla mia amica rusa che studia in Germania, e dal mio amico spagnolo che pure adesso e' probabile che sia in Italia, o da un'altra ragazza polacca chi va quest'estate in Inghilterra.

Ce ne sono tante persone che vorrei visitare... ma ci sono solo due problemi: un piccolo problema di soldi e uno piu grande di tempo. L'unica consolazione... il mondo e piccolo e basta il pensiero per andare in qualsiasi posto.

Sunt Berbec. Sunt nerabdator. Nu stiu daca e bine sau rau.

Imi place sa grabesc sa se intample lucrurile. Nu am rabdarea necesara sa las totul sa decurga normal. Ma plictisesc repede, si drept urmare vreau rezultate imediate. E greu pentru cei din jur... banuiesc. Dar nu am ce sa fac daca lumea nu se misca la viteza mea.

Se mai intampla insa uneori ca ascendentul meu in Fecioara sa isi faca simtita prezenta, iar atunci, in acele clipe s-ar zice ca nu-s eu. Ca as fi un om total diferit, rabdator si capabil sa astept. Dar e doar o aparenta. E doar o situatie noua cu care nu m-am mai confruntat, si dureaza pana imi dau seama cum poate fi si aceasta grabita. Dar invat, ma adaptez si din nou imi regasesc nerabdarea.

Nu stiu daca ii inteleg pe ceilalti nerabdatori, daca pot sa ii privesc cu empatie, poate pentru ca interfereaza cu ritmul impus de mine, dar pot sa ii urmaresc si eventual sa invat ca nerabdarea nu e intotdeauna buna, ca lucrurile trebuie traite asa cum se intampla ele, nici mai repede, nici mai tarziu, doar la timpul lor.