Nici nu mai retin in ce context, dar saptamana aceasta mi-am amintit replica unei persoane din urma cu mai bine de 4 ani. O replica aiurea si total lipsita de importanta, pe moment, dar care mi-a ramas vie in memorie fara ca atunci sa realizez ca m-ar putea marca atat de tare.
Intr-adevar, intr-o oarecare masura a fost inceputul sfarsitului pentru ceea ce parea a fi o compatibilitate, cel putin uimitoare, de caracter. Dar, fuse si se duse, iar azi a mai ramas doar cate o convorbire telefonica din Paste-n Craciun, cu amabilitatile de rigoare.
Poate sunt prea sensibil la chestii marunte, sau poate increderea mi-a fost pusa prea tare la incercare. Probleme e ca nici acum nu simt nevoia sa analizez ce s-a intamplat.
Insa nu pot sa nu observ ca exista anumite persoane care oricat ti-ar gresi nu poti sa le dai uitarii. Asa cum exista persoane carora odata ce le-ai spus adio, nu mai dai posibilitatea unei reconcilieri. Primei categorii ii cauti vesnic o justificare, in timp ce pe cea de-a doua o rastignesti si ii bati cate un cui nou cu fiecare amintire.
Asa e fiinta umana. Rationala in gandire si irationala in fapte. Dornica de pace dar pornita pe razboi. Avida dupa iertare dar neiertatoare. Inexplicabila si totusi justificabila.
Iar acea replica ramasa vie peste ani?
"Hai sa dam cartile pe fata!"
2 comments:
Adi,hai sa dam cartile pe fata :))
Nu stiu la cine te referi,chiar nu stiu,dar de obicei persoanelor la care tii le cauti justificari,motivatii pentru lipsa de comunicare sau absentismul din viata ta.Persoanele care sunt doar parti din puzzle-ul vietii tale,daca iti gresesc sau te calca pe coada,e normal sa le spui Adio...chiar nu are rost sa te complici.
Vreme trece,vreme vine,amicii vin,amicii pleaca....prieteniile adevarate raman.
Parerea mea e ca "hai sa dam cartile pe fata" e o replica ce nu are ce cauta intr-o relatie de prietenie.
Daca nu au fost pe fata pana atunci, apai nu cred ca mai merita osteneala.
Desi, cam ai dreptate cu justificarile astea...
Post a Comment