Stiti ce am realizat intr-o dimineata?
Ca, din pacate, constientizez cate zile mai sunt in saptamana dupa cate camasi calcate mai am in dulap.
E ciudat, e dureros, e un pic penibil, chiar si amuzant pe alocuri, dar e adevarat.
Insa nu lipsa unui reper mai normal ma deranjeaza.
Nu absenta unor borne zilnice in rutina saptamanala ma dezamageste.
Nici macar neinsemnatatea zilelor saptamanii nu ma misca.
Ci faptul ca ma intereseaza la prima ora a diminetii ce zi este.
Va veti intreba: "oare ce pitic ii mai danseaza pe creier de data aceasta?"
Ei bine, fara doar si poate, un altul decat Piticul Pasiunii. Pentru ca, pare-mi-se, Piticul Pasiunii se arata destul de greu zilele acestea. Nu ca ar fi el timid... Doamne fereste! Nu, ci pentru ca s-a hotarat sa hiberneze undeva in Padurea Numaintereseaza! Cat va dura somnul lui, sau de ce e nevoie pentru a-l readuce din nou in simtire... e o enigma pe care nici Hercule Poirot de manuta cu Sherlock Holmes nu ar putea sa o dezlege.
Dar campii acestia sunt mult prea batuti, fara un aparent scop anume. Iar ideea in jurul careia gravitez fara a spune mare lucru e ca o viata fara pasiune e cat se poate de fada, goala si seaca.
Responsabilitatile vietii, cliseele societatii sau asteptarile semenilor ne fac sa pierdem din vedere ceea ce ne aduce cu adevarat fericirea.
Sau poate nici nu ne-au dat voie sa cautam acel lucru care ne-ar face sa ne ridicam din pat cu gandul ca, orice zi ar fi, o vom fructifica la maxim, o vom trai cu entuziasm si o vom savura din plin, pana la ultima secunda.
0 comments:
Post a Comment