When I'm in New York...

Mda, cica am blog. Si blogul e frumos. Si scriu pe el. Si am pareri. Si mi le exprim. Si mi le asum. Si nu mi-e teama de comentarii. Si lumea ma mai si citeste. Inca. Si ce daca?

Verba volant, scripta manent? Da, ce sa zic. Intru in istorie drept un slefuitor de cuvinte. Un fauritor de expresii. Un jongler cu alegorii. Siiigur ca da.

Volens nolens, ma mai apuca scrisul si atunci ce sa fac... scriu ca sa nu imi pierd din exercitiu desi, se vede clar lipsa de activitate literara.

Despre ce vreau sa scriu, dar in caz ca nu apuc macar sa se inregistreze intentia:

1. Am niste vecini, ca zaharul sunt (aia din stanga). Am alti vecini ca niste soacre (aia din dreapta).
2. M-am cam saturat de scoli dar parca vad ca mi se va parea anormal sa nu mai am grija examenelor... nici o problema vin target-urile.
3. Parca e mai ok sa imi dereglez eu copilul decat sa mi-l deregleze bunicii.
4. Alegerile sunt dificile in viata dar ni le asumam si mergem mai departe.
5. Si iar niste chestii despre prietenii. Ochii care nu se vad se uita. Dar de cate ori se pot reaprinde relatiile pana sa se arda orice legatura definitiv?

ps: hai sa vad cine a fost atent ce urmeaza in titlu?

2 comments:

Anonymous said...

Hmmm, easy: "...you're doing Rome", and so on. Am fost atent? Ba chiar perspicace, as spune:))) In rest, dezvolta subiectele, ca asa, telegrafic, direct cu concluzii, nu are farmec. Adica mie nu imi place asa.

Anonymous said...

uuu, foarte pe faza ai fost. imi place. ma asteptam oricum la niste continuari mai "creative", dar uite ca nu mi-a iesit susta.
dar poate data viitoare.

Post a Comment