Viza pentru vise™

Asta e o vorba pe care am auzit-o de la bunici de cand ma stiu.
Povestea, desi nu o mai retin in exactitatea detaliului, are cam urmatoarele coordonate...

Pe vremea dinaintea comunistilor, un taran, sa-i zicem Stefanea Tarbului, avea doua fete, pe Ileana si Rodica. (orice asemanare cu personaje reale, e de-a dreptul noroc chior, in fine...)
Si fetele, crescand, ar fi vrut si ele sa urmeze o scoala, sa mai plece din sat, sa ajunga doamne... dar bace Stefane o tinea pe-a lui...

"Aveti fetelor 8 hectare de cosalau, 5 holde de vie, un hectar de padure si 9 hectare jumate de pamant arabil... la ce va trebuie scoala... ca doar nu-i domn ca taranul!
Se trezeste cand vrea, lucra pentru el, are in ograda tot ce-i trebe, cand colo domnia se plateste... cu munca la stapan, cu bani la piata, si-apoi nu-i aia hodina sa nu faci nimic. Asa ca ascultati de mine, ca aveti tot ce va trebe, mai lasati-o naibii de scoala!"

Si drept urmare, fetele nu se scolira. Si nici nu le-a mers rau din munca pamantului. Pana intr-o zi cand a inceput treaba cu colectivizare, improprietarirea statului, chestiile acelea marete ale comunismului.

Asa ca Ileana si Rodica, dragele de ele, au ajuns sa munceasca la CAP, la muls de vaci, la oloiste, la moara, unde era nevoie de o mana de femeie, in loc sa puna mana pe un loc confortabil ca intelectualii vremii inscrisi in partid. Si atunci sa le mai treaca de ciuda, cand mai treceau pe la casa parinteasca, ii adresa lui bace Stefane a Tarbului vorbe dulci...

"Ia mai zi-ne tatutza, cum ii vorba 'ceea? Nu-i domn ca taranul, ei? Manca-ti-as gura dumitale!"