Daca tot m-am apucat de scris pe-aici, mai bag una ca de maine m-as apuca de disertatie si iar voi face alergie la calculator.
Ziceam de vecinii aia ca niste soacre.
Ceea ce urmeaza nu e valabil doar pentru ei, ci e asa, in general, ca sunt acum cu capsa pusa si m-as certa cu cineva dar e miezul noptii si nu-mi prea face nimeni fata... desi as putea incerca pe alte fusuri orare. Hmm, cum de nu m-am gandit mai devreme?
In fine, asa de usor e sa iti dai cu parerea. Ce poate fi mai simplu decat sa te uiti peste gardul vecinului si sa dai indicatii ca pomul ala ar trebui tuns asa, fructele alea trebuiau deja culese atunci, iar florile alea udate mai des... da' ce mama frasului, eu ma pun sa iti fac ordine in batatura?
Da' lasa-ma-n puii mei sa imi traiesc viata cum cred eu de cuviinta.
Au oamenii o vaga impresie cum ca pe mine nu ma intereseaza decat temele lor de discutie, si nu am dreptul sa am alte prioritati. Faptul ca nu purtam alte conversatii inseamna pur si simplu ca nu ai imaginea de ansamblu si nici nu tin neaparat sa ti-o arat.
Prin faptul ca nu ne (mai) tragem de sireturi ar cam trebui sa fie evident faptul ca anumite opinii au o limita, anumite presupuneri sunt pertinente doar pana la un punct si indicatiile pretioase sunt de prisos.
Nu am pretentia ca le stiu pe toate, sau ca prioritatile mele sunt mai prioritati ca ale altora, dar pana cand relationarea noastra va consta in ceva mai mult decat o discutie telefonica in sesiune, o replica peste gard, o urare de sarbatori sau trei cuvinte in doi peri...
... nu mai continui ideea ca cred ca exagerez in explicatii care nu vor avea nicio finalitate. Important e ca m-am decapsat. Punct ochit, punct lovit!
Am scris ceva, dar nu am rabdare sa ma gandesc la un titlu interesant care sa rezume in doua vorbe ce am scris asa ca...
2 comments:
Maaama, tu ori nu scrii, ori scrii de pierd firul actiunii! noroc ca am rabdare si ma descurc pana la urma...Faza cu vecinii...am scapat acum vreo patru ani de ei. La chestia cu mamicile, asta e...m-am obisnuit sa ma intalnesc pe rand cu cel mai frumos, inteligent, precoce etc copil din Univers de cate ori in cercul prietenilor mei s-a intamplat ca sotiile respective sa nasca. That's it, poate ca si eu, la randul meu, voi proceda la fel. Pana atunci insa, am invatat sa trec peste cele cinci minute de "prezentare a produsului" si sa trec direct la berile oferite de fericitul (?!) tatic.
Iar cu AMR-ul, nu comentez, ca nu reiese la ce e countdownu' aplicat. O schimbare, clar, dar care...anyway, indiferent de ea, succes incepand cu a 15-a zi, ce sa mai zic...
acuma, scriu si eu cum imi vine si cum am timp. acuma sincer nu am, dar pauzele lungi si dese...
da, ar fi bine sa fie doar 5 minute de prezentare a produsului, dar e o adevarata campanie integrata, una de-aia de nu se mai termina nici dupa ce se muta pruncu de-acas'.
de vecini nu am cum sa scap ca is relativ tineri si in putere, iar de aici nu am de gand sa ma mai mut. eventual sa ma prinda intr-o pasa proasta si apoi le tai eu pofta de libertate de exprimare.
AMR-ul... Doamne-ajuta, sa fie intr-un ceas bun.
Post a Comment