Viza pentru vise™

Mi se pare de-a dreptul fascinant faptul ca nu mi se intampla sa am noaptea vise marete, de impact asupra lumii ci doar scenarii ce se rasfrang asupra mea si asupra celor din jur.

Stiu ca e o activitate involuntara, dar de multe ori ma limitez la a visa continuarea unor discutii interesante avute peste zi, a unor scene memorabile dintr-un film sau intamplari marcante ce mi-au ramas in minte. Insa fara exceptie, in toate ma regasesc ca protagonist.

Nu stiu daca e un fapt general valabil insa, intr-un fel, sunt dezamagit ca subconstientul nu abordeaza niste directii mai putin egocentriste.
Macar o data mi-ar placea sa ma trezesc dimineata cu un sentiment de liniste dat de un vis in care armele si suferinta cauzata de acestea nu exista iar mintea umana nu gaseste nevoia de a le inventa.
Fie doar si o dimineata in care sa raman pret de cateva momente inviorat de aerul curat pe care l-am visat ca urmare a unei planete ce a fost ocrotita si menajata de comportamentul rational al omenirii.
Cel mai mult mi-as dori insa ca macar o secunda dupa incheierea reveriei sa traiesc cu convingerea ca nicaieri in lume nu exista copii care mor de foame, batrani uitati de societate sau persoane infirme fara ajutor.

De ce nu pot sa visez astfel de lucruri? Sufar de egoism acut in stadiu terminal? Sunt oare produsul unei societati divizate de ziduri de nepasare intre diferitele clase sociale?
Daca da, cum se face ca altii reusesc sa sara gardul? Cum se face ca altii incearca sa implineasca niste vise pe care eu mi-as dori sa le fi avut?

Organizatii precum Crucea Rosie aduna anual zeci, sute chiar mii de voluntari care militeaza si activeaza cu pasiune inspre a oferi alinare, asistenta si sprijin celor care au nevoie si nu se pot descurca fara o mana de ajutor.

In ciuda unei perceptii gresite, nu e o rusine sa ceri ajutor cand e singura solutie de a supravietui asa cum nu e o rusine sa te implici in actiuni de responsabilitate sociala.
Rusine este sa vezi oameni murind de foame pe timp de pace, copii fara familie lasati sa creasca fara indrumare, batrani uitati la periferia societatii dupa o viata de munca.

Sunt aspecte dureroase, dar sunt reale, iar Crucea Rosie alaturi de partenerii sai, oameni si firme, incearca sa contribuie si sa dea exemplu de actiune intr-o societate amenintata de propria-i lipsa de implicare.

Un exemplu recent este programul initiat de Crucea Rosie intitulat Banca de Alimente care, din 26 noiembrie primeste si sustinerea lantului de magazine real,- hypermarket. Astfel, prin implicarea acestuia, numarul de judete din care se face colectarea alimentelor a crescut cu inca 7, ajungand la un numar de 20.

Ce presupune aceasta campanie? Pe scurt, sunt 5 pasi:

- cumpararea produselor neperisabile din magazine partenere
- donarea acestora dupa ce au fost platite
- colectarea in locatii si transportarea la depozite
- sortarea in functie de categorie si termen de valabilitate
- distribuirea pachetelor catre beneficiari, in urma unor anchete sociale

Pachetele sunt gandite sa contina alimente de baza precum ulei, zahar, faina, malai, orez, paste fainoase, conserve si alte produse alimentare.
Pana la sfarsitul anului, scopul decarat este ca peste 6,000 de persoane sa beneficieze de sprijin din partea Bancii de Alimente.

Acesta e doar un exemplu, dar cu siguranta un inceput prin care visele, constiente sau nu, pentru o lume mai buna sa devina incet dar sigur real,-itate.