Inexplicabil dar justificabil

by Adrian On Jan 31, 2009 2 comments

Nici nu mai retin in ce context, dar saptamana aceasta mi-am amintit replica unei persoane din urma cu mai bine de 4 ani. O replica aiurea si total lipsita de importanta, pe moment, dar care mi-a ramas vie in memorie fara ca atunci sa realizez ca m-ar putea marca atat de tare.


Intr-adevar, intr-o oarecare masura a fost inceputul sfarsitului pentru ceea ce parea a fi o compatibilitate, cel putin uimitoare, de caracter. Dar, fuse si se duse, iar azi a mai ramas doar cate o convorbire telefonica din Paste-n Craciun, cu amabilitatile de rigoare.

Poate sunt prea sensibil la chestii marunte, sau poate increderea mi-a fost pusa prea tare la incercare. Probleme e ca nici acum nu simt nevoia sa analizez ce s-a intamplat.

Insa nu pot sa nu observ ca exista anumite persoane care oricat ti-ar gresi nu poti sa le dai uitarii. Asa cum exista persoane carora odata ce le-ai spus adio, nu mai dai posibilitatea unei reconcilieri. Primei categorii ii cauti vesnic o justificare, in timp ce pe cea de-a doua o rastignesti si ii bati cate un cui nou cu fiecare amintire.

Asa e fiinta umana. Rationala in gandire si irationala in fapte. Dornica de pace dar pornita pe razboi. Avida dupa iertare dar neiertatoare. Inexplicabila si totusi justificabila.

Iar acea replica ramasa vie peste ani?
"Hai sa dam cartile pe fata!"

Labels: , ,

Nu intotdeauna, dar

by Adrian On 1 comments

Cateodata

am o pornire nebuna sa schimb lumea,
sa o daram si sa o recladesc din temelii dupa bunul meu plac;
sa modific perceptii,
sa generez atitudini,
sa pun intrebari,
sa dau raspunsuri,
sa fug,
sa caut
sa ajung,
sa fac!
...
Alteori,
dau dovada de o indiferenta de neclintit...
raman lipit de usile inchise;
adorm in intunericul necunoasterii, fara sa imi doresc sa caut lumina;
odata cazut de pe val nu imi doresc sa ma ridic ci privesc cu nepasare cum se deruleaza viata...
si ma opresc,
si stau,
...
si atunci visez.
Visez cu ochii deschisi.
Visez cu ochii inchisi.
Observ mersul lucrurilor.
Vad dincolo de aparente.
Vad mai mult decat mi-as dori.

Aud, desi nu clipesc,
Simt, desi nu reactionez.

Imi strang fortele, ma adun si imi planific cum sa schimb lumea din nou.

Labels:

Epigonii lui Freud

by Adrian On Jan 25, 2009 2 comments

La sfarsit de 2008, ni s-a propus un exercitiu de sinceritate, teoretic fara un scop anume: 3 calitati si 3 defecte pentru fiecare dintre colegi. 

Oricat ar parea de aiurea si ciudata, venind din partea superiorului, nu a fost o propunere, cat o 'sarcina'... mai mult sau mai putin conventionala.

Oricat am incercat sa ma eschivez si sa imi creez iluzia unei rebeliuni, in cele din urma am decis sa ma achit cu exces de zel de aceasta indatorire. Ceea ce a urmat a fost mai degraba o compunere (de vreo 1300 de cuvinte numarate de Word) de 2 pagini jumate, decat o caracterizare schitata.

In fine, mi-am inceput "creatia" prin a sublinia protestul si reticenta in a-mi caracteriza colegii. Pe de-o parte pentru ca nu-ti ajunge o viata sa cunosti un om, iar ceea ce urma sa scriu era cat se poate de superficial luand in considerare cele nici 6 luni petrecute impreuna si avand in vedere ca pastram totusi o relatie profesionala care nu lasa neaparat sa se vada complet personalitatea. Deci cam toate afirmatiile pe care le-am facut ar fi trebuit sa inceapa cu PARE...

Nu stiu nici pana in ziua de azi care era cu adevarat scopul initial al acestui "joc", doar ca pe parcurs, in mod anormal, sub protectia anonimatului ni s-au dezvaluit parerile colegilor despre fiecare dintre noi.

Bineinteles, nu trebuia sa luam nimic personal, ci doar asa cum e, ca o oportunitate de a afla cum suntem vazuti din exterior, cu extraordinara sansa de a ne revizui comportamentul... (yeah, right... as if?!?)

Parerea mea e si acum ca nu era deloc necesar sa ii analizez pe oamenii astia, asa cum nu simteam nici nevoia sa fiu analizat. Cred ca fiecare are persoane mult mai potrivite care sa ii vada partile bune si rele, si pentru care sa faca ceva in sensul acesta.

Labels: , ,

Lipsa de scanteie (povestea Piticului adormit)

by Adrian On 0 comments

Stiti ce am realizat intr-o dimineata? 

Ca, din pacate, constientizez cate zile mai sunt in saptamana dupa cate camasi calcate mai am in dulap.
E ciudat, e dureros, e un pic penibil, chiar si amuzant pe alocuri, dar e adevarat.

Insa nu lipsa unui reper mai normal ma deranjeaza. 
Nu absenta unor borne zilnice in rutina saptamanala ma dezamageste. 
Nici macar neinsemnatatea zilelor saptamanii nu ma misca. 
Ci faptul ca ma intereseaza la prima ora a diminetii ce zi este.

Va veti intreba: "oare ce pitic ii mai danseaza pe creier de data aceasta?"

Ei bine, fara doar si poate, un altul decat Piticul Pasiunii. Pentru ca, pare-mi-se, Piticul Pasiunii se arata destul de greu zilele acestea. Nu ca ar fi el timid... Doamne fereste! Nu, ci pentru ca s-a hotarat sa hiberneze undeva in Padurea Numaintereseaza! Cat va dura somnul lui, sau de ce e nevoie pentru a-l readuce din nou in simtire... e o enigma pe care nici Hercule Poirot de manuta cu Sherlock Holmes nu ar putea sa o dezlege.

Dar campii acestia sunt mult prea batuti, fara un aparent scop anume. Iar ideea in jurul careia gravitez fara a spune mare lucru e ca o viata fara pasiune e cat se poate de fada, goala si seaca.

Responsabilitatile vietii, cliseele societatii sau asteptarile semenilor ne fac sa pierdem din vedere ceea ce ne aduce cu adevarat fericirea. 
Sau poate nici nu ne-au dat voie sa cautam acel lucru care ne-ar face sa ne ridicam din pat cu gandul ca, orice zi ar fi, o vom fructifica la maxim, o vom trai cu entuziasm si o vom savura din plin, pana la ultima secunda.

Labels:

Purtroppo...

by Adrian On 1 comments

O dau mai departe asa cum e, simpla si la obiect:

"Non è vero che abbiamo poco tempo, la verità è che ne perdiamo troppo."


Labels:

Impotriva valului

by Adrian On Jan 18, 2009 3 comments

In timpuri de restriste economica, precum cele de fata, in teorie:


- nu ar trebui sa scoti un credit (cu atat mai putin unul in moneda straina)
- nu ai avea cui sa ii vinzi o masina second-hand decat pe un pret de nimic
- ar trebui sa iti reduci dependenta de gaz (rusesc) si sa cauti alternative mai ieftine
- ar trebui sa economisesti cat poti de mult, si sa amani consumul inutil din prezent

Eu, evident, nu ma identific cu niciuna din afirmatiile de mai sus.

1. Atata timp cat la momentul analizei, evolutia euro era cat de cat stabila... nimeni nu ar fi putut prevede nebunia din prezent. (chiar nimeni?!?)
2. Morala e ca daca marfa e buna si are un target precis, nu ai de ce sa iti faci probleme.
3. Aici deja miroase a optimism, asezonat cu un pic de comoditate,
4. Hmm, in afara de "ce ar trebui sa inteleg prin inutil?", no comment.

Asadar, am un comportament total necrizat. Dar, din pacate, eu nu sunt reprezentativ, iar restul lumii striga ca din gura de sarpe.

Se mai regaseste cineva in afirmatiile de mai sus?!? 
Anyone? 
Nobody? 
Alrighty then...

Labels: ,

fr.ironique / lat. ironicus

by Adrian On Jan 17, 2009 2 comments

Cica sunt un exemplar ironic. 


(pauza sa imi adun gandurile)

Iau o foaie si fac o lista cu oamenii care mi-au facut aceasta observatie in ultima saptamana. Ii numar... 1, 2, 3, 4. 

De la unu singur, ar fi fost vorbe in vant; cu doi as fi zis ca e coincidenta; la trei mi s-ar parea deja vu; dar la patru nu stiu ce sa mai zic. Poate ar trebui, totusi, sa o iau mai usor.

De multe ori nu realizez ca-mi zboara sageata. Dar si cand imi zboara... mamaaaa, si pe mine ma doare cand ma gandesc ce-am zis.

Acum ca stau si analizez cateva din situtatiile recente, realizez ca e un mecanism de aparare, si nicidecum ostilitate gratuita. 
Ideea e ca din moment ce iti asumi primul pas intr-o discutie pe un ton ironic, poti sa presupui ca vei primi si o replica. Si atunci, ce-i cu atata sensibilitate?

A, ca exista o relatie de subordonare profesionala, da, dar asta nu inseamna ca sunt mut de admiratie in fata experientei.
Ca varsta inaintata ar trebui sa impuna respect, da, dar varsta te si caleste pentru astfel de remarci.
Ca are cineva chef de glume si eu nu, asta e riscul glumetului, de a nu fi inteles.

Totusi ar trebui sa ma controlez si eu un pic, din moment ce una din persoanele amintite mai sus mi-a atras atentia in urma unui episod derulat acum vreo 5 luni... (ce combinatie nebuna de memorie buna si hiper-sensibilitate).

Nu ar fi prea tarziu sa ma schimb, intrebarea care se pune e: chiar vreau?

Labels: ,

Frostbites

by Adrian On Jan 8, 2009 1 comments

O floare pentru o inima inghetata? O privire care poate ingheta chiar si o floare?

Clisee, metafore, alegorii... nu sunt scriitor, nu stiu de ce am pretentia ca ma pot juca atat de usor cu cuvintele si refuz sa dau importanta faulturilor lingvistice pe care le comit.

In loc sa scriu chestii normale, triviale, de zi cu zi. In loc sa imi dau cu parerea despre spasmele economiei, conflictul din Palestina sau santajul rusesc, aleg sa ma retrag in universul meu si sa nu exprim nicio opinie.

Poate pentru ca si asa s-a spus prea mult, pentru ca nu as aduce nimic nou in discutie, pentru ca nu sunt lider de opinie, pentru ca si asa nu prezinta interes refularile mele in directiile enuntate mai sus... si motive sunt destule.

Si pana la urma la asta se reduce discutia: prea multe vorbe, putine fapte. (nu ma laud eu cu fapte, dar mai bine tac)

Labels: ,

Arieseni, pe sfarsit de an

by Adrian On Jan 6, 2009 0 comments

N-a mai fost sa fie Craciunul legat de Revelion printr-o vacanta "de vis"... dar tot au fost cateva zile de-a dreptul magice, care au fost savoarea sfarsitului de an:

Labels: ,

bienvenu, 2009! a bientot, 2008!

by Adrian On Jan 5, 2009 0 comments

LA MULTI ANI 2009!

Urarile mele sunt cam asa:

Sa aveti parte de un an cat se poate de interesant, cu bune, cu rele, cum 'o fi, ca monotonia strica! (Daca ar fi dupa mine, sa fie mai multe bune decat rele, dar universul are tendinta sa le echilibreze).

Sa aveti parte de surprize frumoase si impliniri peste asteptari.
(Zic eu, tinte realiste pentru ca depasirea lor sa fie cu atat mai palpitanta).

Sa nu va pierdeti curajul sa visati, memoria sa va amintiti ce ati visat (?!?) si hotararea de a urmari acele vise pana la capatul lumii si inapoi.

Sa fiti inconjurati de oameni care va merita!

Si in final, o fi sunand a cliseu, dar va doresc sa aveti sanatate din plin, ca e mai buna decat toate.

LA MULTI ANI!!!

Labels: