Ma gandeam azi la un moment dat ca, daca as avea 22.000 euro, nu as merge in piata sa imi iau un Mustang second-hand:
Pe langa faptul ca in piata se vand masinile ca si caii bolnavi pe vreme de seceta, mai vine unul sa isi vanda Mustang-ul. Pacatul meu a fost ca eram parcat aproape, si tot la 2 minute auzeam cate un "Moooaaaaammmaaaaa, ce tarrreeeeeeee fratteeeee", "ba vere, asta e de tine, ma!", "ce masina bengoasa si-a tras nebunu asta"... iar din partea unui copil, un simpatic "tati, tati, uite un Ferrari albastru!"
In fine, a fost intr-un fel destul de amuzant. Cam toata lumea isi traia poate pentru o secunda fantezia de a evada in lumea mare intr-un Mustang nervos si infomentat de viteza, cu muzica data la maxim si fara grija zilei de maine. Bineinteles ca pe nimeni nu interesa masina in mod serios, dar se adunase lumea in jur ca la circ... daca omul ar fi vandut bilete privitorilor, sigur aduna bani de avans pentru urmatorul magnet de gagici/gagii/copii/batrani.
Dar pana la urma, ce e cu atatea prejudecati din partea mea? Ca imediat ma aflu acuzat de invidie... da, vezi sa nu... la cat ii de ieftina benzina, un Mustang mi-ar mai lipsi din fata casei!
Poate cand m-o-nfia Patriciu!
0 comments:
Post a Comment