E mult mai usor sa spui nu decat da. Mai putine complicatii, mai putine batai de cap, mai putina responsabilitate.
In fond, de ce sa zici da, cand in jur auzi coruri de nu? Un da ar iesi din tipar, ar strica armonia... vai, ar putea chiar duce la revolta, anarhie, miscari sociale...
Cand colo, un nu sanatos pune capat oricarui echivoc, oricarui dubiu si un punct serios oricarei conversatii care si asa ti-a invadat invadat timpul pretios.
Ati inteles ceva? Ca sincer, am deschis pagina si randurile de mai sus au iesit asa, din subconstient, fara nicio premeditare.
Adevarul e ca prea multe refuzuri n-am primit la viata mea, iar sechele pe tema asta e putin probabil sa am, dar poate, privind in jur, am ajuns sa apreciez da-urile auzite.
Acuma nu zic ca mi-am si insusit in totalitate ideea expusa, dar parca de multe ori ma gandesc inainte: "Ce-ar fi daca as zice da? Mi-ar complica existenta? Hai totusi sa vedem ce iese!"
De complicat, acuma serios... slabe sanse. De imbunatatit, posibil. Dar daca acum nu spui da, e posibil ca a doua oara sa nu mai auzi intrebarea.
1 comments:
Aaaa, pai e relativ simplu, dar daca din corul de nu se aude un da, s-a creat un precedent, iar urmatoarea data intrebarea il vizeaza direct pe cel cu da-ul in brate... Este oarecum echivalentul voluntariatului. Cu exceptii, of course, de exemplu da-ul de la starea civila:)))
Post a Comment