Vai, cat e de posesiv omul. As fi zis romanul, dar fenomenul e prezent peste tot unde exista prezenta umana.
Mergi la tara, nu vezi decat pari si imprejmuieli la fiecare lot, gradina, pajiste sau padure.
Mergi in varful muntelui, si daca e catun, apai toata suprafata de pasune e patrate si patratele pana in varful varfului, ca nu cumva sa pasca vaca vecinului de pe dealul urmator pe peticul proprietate privata.
Mergi in Oradea pe str. Henrik Ibsen, unde la AN-uri s-a retrocedat jumatate din curte... si ce sa vezi? Peste noapte stalpisori si sarma inconjoara fosta curte, acum devenita o adancitura in pamant... ca doar e proprietate privata... si, nu poti sa treci asa, oricum, peste hartoapele omului. Trebuie sa inconjori!!!
In fine, asa e omul: posesiv cu ce are. Nu zic eu sa fie trecere libera ca-n palma, nici nu sustin abolirea gardurilor... dar uneori e risipa de material. Uneori pur si simplu nu e rationala ingradirea asta excesiva.
2 comments:
Pe de alta parte, cuvintele adancitura si hartoape ma fac sa ma gandesc ca e chiar indicat sa ocolesti portiunea aia, nu?
pai indicat sau nu, crede-ma ca 'gardul' nu a fost pus nici din responsabilitate sociala si nici din grija pentru vecini.
si cand zic 'gard' inteleg niste fiare puse din 4 in 4 metri, legate cu o sarma. noaptea chiar nu le vezi, te mai si impiedici naibii si cazi in cavoul ala de curte.
Post a Comment