Vesnic pregatit

by Adrian On Mar 20, 2010 0 comments

Internetul inca mai "vuieste" cum ca in urma cu 11 ani am castigat o binemeritata mentiune la un concurs de limba franceza din liceu...

ok, ok, poate nu chiar vuieste, insa la o cautare "riguroasa" se poate gasi si aceasta informatie.

Toate bune si frumoase pana aici, insa imi amintesc un anume detaliu legat de acea zi. Si anume, faptul ca premiul cel mare era insotit de un superb dictionar Larousse.
Asa ca, inainte sa plec spre asa-zisa festivitate de premiere, am stat si m-am gandit...

"Bine, bine, dar daca e sa castig ditamai dictionarul, cum vin cu el? Daca il aduc in mana, exista sanse sa mi-l ploua, sa mi-l umple vantul de praf, sa il frec de ceva. Totusi, e un premiu valoros!"
Drept urmare, dupa o dezbatere interioara aprinsa de vreo 5 minute, am hotarat sa iau cu mine o plasa pe masura premiului.

Nu mi-am pus problema sanselor reale pe care le aveam. Nu mi-am pus problema banilor care veneau odata cu premiul, si care nu cred ca erau de neglijat. Nu mi-am pus problema penibilului de a umbla cu o plasa dupa mine care avea toate sansele sa ramana goala.

Nu, eu voiam doar sa fiu pregatit. Ca nu a fost in final nevoie, acesta deja e un detaliu trivial care imi minimalizeaza efortul :-P

Labels: ,

Rigurozitate vs exces de zel

by Adrian On 0 comments

Cand stim ca am trecut de acea limita care face diferenta dintre cele doua notiuni de mai sus?

Cand interesul de a-ti face treaba asa cum se cuvine ajunge sa intre pe domeniul obsesiei?

Cand ce-i mult chiar strica?

Dupa cum cred ca e clar, nu am nimic impotriva a-ti face treaba la cea mai buna calitate posibila, insa teoria chibritului in probleme deja intalnite nu face bine nimanui.

Desi mi-ar placea sa fiu contrazis, aceasta nesiguranta in situatii deja experimentate sugereaza fie un flux de lucru neclar, fie o slaba pregatire a 'rigurosului'.

Problema e ca acest simptom nu apare doar intr-un domeniu, ci e cat se poate de generalizat, mai ales de teama controalelor din partea Curtii de Conturi, Administratiei Fiscale sau Bancii Nationale, in functie de specificul fiecaruia.

C-o fi una buna si celalta rea, sau ambele bune/rele, cert e ca nu sunt sinonime si trebuie activat senzorul care avertizeaza depasirea liniei continue... Parerea mea, parerea mea.

Labels:

Patetic

by Adrian On Mar 15, 2010 2 comments

Vreau sa ma fac de rusine si sa marturisesc ca m-am uitat ieri la Danutz SRL, atat in direct cat si in reluare, ca sa vad daca nu cumva am castigat un Logan la tragerea la sorti din campania unui RCA. (caruia nu ii mai fac reclama de ciuda ca nu am castigat)


Asta cred ca a fost exces de optimism sa cred ca daca din prima nu imi iese, poate ma insereaza careva la montaj din marinimia sufletului. Dar oricat mi-as fi dorit, nu mi-a iesit.

Mai am o marturisire de facut... Tineti minte reclama de la cartofii prajiti cu fiipefaza.ro? In fine, simpatica reclama, si poate tocmai datorita ei mi-am incercat si acolo norocul, ca sa nu castige 2,000 de euroi cine nu trebuie... dar se pare ca tocmai EU nu trebuia.

Nu mai am alte marturisiri de facut, ca e suficienta onestitatea de care am dat dovada, insa un lucru este cert... ocupatii mai patetice de atat nu mi-as putea gasi.

Labels:

Bad PR

by Adrian On Mar 13, 2010 0 comments

Nu stiu daca e tocmai cea mai buna miscare pentru cineva care a auzit fie si in treacat de 'personal branding' insa nu ar fi prima oara cand ignor cutumele sau chibzuinta.


Asadar, facandu-mi-o cu mana mea, incep cu concluzia: sunt incapabil sa lucrez in mod eficient intr-o echipa.
Problema nu stiu din partea cui se manifesta insa stiu ca si eu am pacatele mele.

1. Nu pot functiona atata timp cat toata lumea face tot, si nu se respecta un set de sarcini clar delimitate.

2. Nu reusesc sa imi fac partea daca improvizam si schimbam strategia pe parcurs.

3. Deja am probleme cu increderea in capacitatile celorlalti, dar banuiesc ca e inevitabil odata ce te arzi o data, de doua ori, de trei ori.

4. Mi-e scris in ADN ca trebuie neaparat sa vin eu cu ideea cea mai buna in cazul unui brainstorming, ca altfel nu depun 100% efort pentru realizarea ei.

5. Ritmul meu, ritmul tau, ritmul ei, ritmul lui... dintre toate, cand avem termen limita, niciunul nu se sincronizeaza. Si atunci sa vezi coarne de berbec.

6. Cu totii conjugam verbul a gresi. Dar daca nu e asumata greseala, avem o problema. (a se citi 'paie pe focul nr.3')

7. In general cam am probleme cu autoritatea nesigura, iar in cazul echipei daca liderul nu e stapan pe situatie... se deschide portita pentru 'viva la revolucion!'

8. Si culesul laurilor ridica semne de intrebare, pentru ca daca nu mi-e recunoscut aportul adus, viitorul echipei este cat se poate de limitat.

In fine, dupa o scurta reflectie, cam in zona aceasta ma situez.
Iar in cazul in care un viitor posibil angajator citeste ce am scris, acesta este primul pas din cei 12 de recuperare: constientizarea faptului ca asa nu se mai poate! Si totusi, sunt o fire asa de rabdatoare cand nu e cazul...

Labels:

Viata, pur si simplu

by Adrian On 0 comments

Oamenii astia sunt ciudati... Prea des aud:

"vai ce nenorocire a dat peste mine!" sau dimpotriva "in sfarsit un lucru bun in viata noastra!".

Treziti-va la realitate! Viata nu e impartita in lucruri bune si lucruri rele... e viata, pur si simplu.

Cand incerci sa cauti motive sau explicatii ascunse in spatele evenimentelor... revino-ti!
Nu exista forte mistice care te imping sa cazi intr-o groapa in timp ce te uiti la un mesaj publicitar pe cer!
Nu vine niciun spiridus sa iti taie cablul de alimetare de la motor... se numeste foarte simplu uzura sau defect de fabricatie!
Iar daca iti cade o geanta de bani in brate, bucura-te si nu analiza. (sau inapoia cum am vazut deunazi la stiri)

Lucrurile bune/rele se intampla zilnic oricui... pentru ca se intampla.
Faptul ca ai scuipat pe geam intr-o zi nu inseamna ca in alta zi te asezi cu pantalonii noi pe o guma. Sau intr-o abordare mai naiva, daca-ti dai salariul nevoiasilor, de luna viitoare nu vei primi garantat o marire.

Coincidentele sunt coincidente si sunt o parte din viata, pur si simplu.

C-o fi bine, c-o fi rau, nu trebuie sa le meriti ci pur si simplu sa le accepti ca atare si sa te pregatesti pentru urmatorul eveniment de care nu poti fi sigur decat ca va fi total surprinzator.

Labels:

Semne de revenire

by Adrian On 0 comments



"L-O-V-E is just another word I'll never learn to pronounce" - just funny/brilliant!

Si cand ma gandesc cat de enervanta mi se parea melodia aceasta la un moment dat... Dar dati-i si voi o sansa. La mine a functionat!

Fara niciun apropo, fara sa ma identific neaparat cu versurile... pur si simplu s-a intamplat. Mai rar sa revin asupra unei preferinte deja formate.

Labels:

Photoshop included

by Adrian On Mar 8, 2010 0 comments


Fara prea multe complicatii, mai mult din joaca decat cu un scop bine definit, am obtinut un efect interesant numai bun de pus pe desktop. Si acolo sta deja de vreo 3 saptamani.

Iar daca vi se pare cunoscuta locatia, va puteti hazarda in pronosticuri. Fara niciun premiu, doar pentru satisfactia ca in final cineva va avea dreptate :-)

Labels:

Si chiar nu-mi pasa

by Adrian On 0 comments

Am ajuns intr-un punct critic... Si primul pas spre recuperare este sa recunosc starea in care ma aflu.


Nu-mi pasa ca-i zi, nu-mi pasa ca-i noapte.
Nu-mi pasa ca-i iarna ori primavara.
Nu-mi pasa daca e snitel sau tocanita.
Nu-mi pasa daca e azi sau e maine.
Nu-mi pasa ce e vis si ce e posibil.
Nu-mi pasa ce culoare are.
Si chiar nu imi pasa de nimic!

Sunt imposibil de impasibil si nimic nu poate sa imi dezghete pasarea. Chiar sunt de gheata si nimeni nu merita sa imi simta raceala.

De ce?

Pentru ca nimic nu mai e nou, nimic nu mai e impresionant, totul se petrece foarte incet. Tocmai de aceea...
Nu-mi pasa suficient incat sa scriu.
Nu-mi pasa indeajuns ca sa fac poze.
Nu-mi pasa intr-atat cat sa vorbesc.

E o lume mare in jur care dintr-odata pare mica si cenusie, plina de povesti despre copii, locuri de munca nefericite si vise imposibile.

N-am suferit nicio dezamagire, nu sunt deprimat si nu a dat nicio boala peste mine.
Pur si simplu chiar nu-mi pasa.

Labels: