Am eu ce am cu acuzatiile de egoism.
Dar sa o mai luam intr-un fel...
Lupta crancena zi de zi pentru atentia parintilor, pentru ultima bucatica de ciocolata, pentru cea mai mare bucata de tort, pentru dragostea bunicilor si pentru locul din fata la masina, ce fel de gandire genereaza? Ce fel de comportament inoculeaza?
Acuma zic si eu, nu dau cu parul, ca sa citez un clasic in viata.
Pana la urma si in cuiburile de vultur plesuv eclozeaza 4 pui minunati si inocenti care in primele saptamani de viata se lupta intre ei pentru o sansa de supravietuire. Iar la maturitate vor ajunge maxim 2. Restul fac un pas mare spre "nemurire".
Sunt instincte primare, sentimente ce tin de natura fiecarui individ. Faptul ca s-au facut studii si analize amanuntite pe tema asta insemna ca niste savanti au impresia ca s-a rezolvat foametea mondiala si incalzirea globala si nu mai sunt lucruri importante de studiat.
In fine, e o dezbatere in desfasurare. Nimeni nu si-a spus ultimul cuvant, dar astept sa se mai dea cu parerea si oameni care sunt oarecum obiectivi. Ca eu unul, vad ca prea ma consum pe tema asta.
2 comments:
Sunt de acord ca vorbim despre instincte primare, dupa cum sunt de acord ca o parte din ceea ce ne defineste ca oameni este particica aceea de creier care se chinuie sa poleiasca si sa tina sub control exact aceste instincte primare. Vorbesc despre viata sociala, si probabil stii si tu specii animale organizate social la care egoismul nu exista, ci dimpotriva, am putea lua lectii. Faptul ca te gandesti in primul rand la persoana ta e normal, dar nu implica in mod necesar egoismul. E bine?
E foarte bine.
Ideea de la care am pornit era o discutie cum ca oamenii care au avut frati sunt darnicia-ntruchipata. Parerea mea era ca nu e o chestie definitorie, si la fel de usor, pot exista frati zgarciti doar prin prisma faptului ca toata viata au trebuit sa lupte pentru "supravietuire".
Dar era doar o parere, nu un studiu de specialitate.
Post a Comment