Trenul pleaca dar vine intotdeauna un altul.
Gara-i mare, lumea-i mica iar despartirea deja anunta o dulce reintalnire neprevazuta.
Ne-ntalnim, doi necunoscuti, intr-un tren si ne despartim intr-o gara, ca si cum n-am fi fost.
Cand ne mai vedem, oare ne vom mai recunoaste?
Am eu ce am cu acuzatiile de egoism.
Dar sa o mai luam intr-un fel...
Lupta crancena zi de zi pentru atentia parintilor, pentru ultima bucatica de ciocolata, pentru cea mai mare bucata de tort, pentru dragostea bunicilor si pentru locul din fata la masina, ce fel de gandire genereaza? Ce fel de comportament inoculeaza?
Acuma zic si eu, nu dau cu parul, ca sa citez un clasic in viata.
Pana la urma si in cuiburile de vultur plesuv eclozeaza 4 pui minunati si inocenti care in primele saptamani de viata se lupta intre ei pentru o sansa de supravietuire. Iar la maturitate vor ajunge maxim 2. Restul fac un pas mare spre "nemurire".
Sunt instincte primare, sentimente ce tin de natura fiecarui individ. Faptul ca s-au facut studii si analize amanuntite pe tema asta insemna ca niste savanti au impresia ca s-a rezolvat foametea mondiala si incalzirea globala si nu mai sunt lucruri importante de studiat.
In fine, e o dezbatere in desfasurare. Nimeni nu si-a spus ultimul cuvant, dar astept sa se mai dea cu parerea si oameni care sunt oarecum obiectivi. Ca eu unul, vad ca prea ma consum pe tema asta.
Acuma ca o fi adevarat sau nu ceea ce scriu, depinde chiar de cel care mi-a relatat povestea. Asa ca in caz ca nu e pe bune, ma lepad de orice responsabilitate.
O tanti, sa ii spunem tanti Maria, mai prin anul de gratie 1974, la venerabila varsta de 70 de ani era expropriata de fostul regim.
Vazandu-se intr-o situatie destul de tampita, ca sa nu spun mai mult, ce se gandi ea? Sa vanda si ce mai avea si sa plece. Nu ici, colo, ci chiar in SUA.
Zis si facut. Tanti Maria isi impacheta avutia si pleca.
Povestea nu se opreste aici.
Tanti se intalneste pe Taramul Fagaduintei cu Mr. John, apropiat in etate cu dansa. Si ce credeti? Acestia hotarasc sa isi petreaca restul vietii impreuna.
Dar povestea continua.
Dupa 18 ani petrecuti impreuna, tanti Maria ramane pe taram american 'vaduoaie' si neconsolata. Si la a treia tinerete se hotaraste ca e timpul sa mai treaca si prin Romania. Asa ca in 1992 vine acasa cu toata avutia in 2 containere pe vapor.
Si povestea mai continua cat se poate de lucida inca vreo 4 ani pe taramul patriei, cand i se stinge vapaia vietii.
Iata o femeie careia nu i-a fost frica sa o ia de la capat de nenumarate ori, chiar cand altele s-ar fi apucat de goblenuri si telenovele. Tot respectul, jos palaria!
Si vorba unor prietene un pic mai in varsta decat ea:
"Biata de ea, ca repede s-a prapadit..."
Bag de seama ca nu mi-am mai descarcat amarul sau dulcele, dupa caz, de ceva timp pe aici. N-am nici un sentiment in aceasta privinta. Adica, atata timp cat nu a comentat nimeni nimic chiar nu m-am simtit.
In alta ordine de idei, ganduri au fost si sunt destule, doar ca nu au necesitat o expozitie. O fi bine? O fi rau? Asta nu mai stiu. Drept e ca nici nu am rabdare sa scriu alegorii chiar acum. Dar e posibil sa imi creasca pofta cand nici nu gandesc.
Ma mai bate gandul de ma invineteste, in schimb, sa imi englezesc blogul. Nu am un motiv serios, pur si simplu asa m-am gandit azi dimineata. Poate nu o fi nimic de asta, dar parca ar fi o mica schimbare binevenita.
Dintre cele cateva nazariri care au planat asupra mea:
1. Clar mi-am facut alegerea: caine nu pisica.
2. Ce usor poate manipula femeia barbatul in chestii stupide, dar in lucruri importante e usor sa dea gres.
3. O greseala mica nu cunoaste o razbunare pe masura.
4. Pentru toti cei care nu ma credeau in stare... am facut-o si pe asta. (desi nu pricep indoiala)
5. Mai bine cu drag dar departe decat aproape si in aversiune.
6. Nu-mi ajunge o viata sa ajung sa ma cunosc, si atunci de ce sa pretind mai mult de la altii.
7. Am un alt pitic pe creier ce ma streseaza ca folosesc prea multe pungi de plastic?!?
8. O vacanta e buna pentru moral dar distruge rutina.
9. Mi-e groaza deja de ziua in care voi ajunge batran, singur si senil.
10. Ma simt ca m-am mai schimbat, si ma bucur.
Cam acestea sunt in mare coordonatele in care ma inscriu momentan. Ramane sa le dezvolt pe unele dintre ele. Poate. Sa vad cum stau cu piticii.
