Viza pentru vise™

Apropo de nimic...

Scriam acum cateva luni, de dragul de a-mi experimenta scrisul si a gasi un stil care sa ma caracterizeze, intr-un mod destul de greoi, trecand de la un subiect la altul, oarecum logic dar rapid. La auzul unor critici, indreptatite chiar, am recunoscut ca fortam putin nota doar pentru a comprima mai multe subiecte intr-un singur articol.

Mai tarziu am observat ca ma prinde mai mult o exprimare un pic ironica si mai dupa deget asa, ca sa inteleaga lumea ce o vrea si eventual sa ia nastere niste discutii care sa clarifice echivocul dorit, lipsa de detaliu, obscuritatea in exprimare. Nu am reusit, dar de-aia nu simt nevoia sa imi schimb stilul.

Mai voiam la un moment dat sa alternez cate un text in italiana/engleza asa de exercitiu... a cam disparut si ideea asta. Desi, parca, la cerintele cuiva care nu vorbeste romana, ma gandeam sa mai pornesc un blog paralel usor mai international in exprimare. Nu am zis inca nici da nici ba.

Ca in ultimele doua-trei saptamani puteam sa scriu mai mult... asta e mai mult decat evident. Ca din pacate nu am simtit nevoia sa o fac... ma cam dezamageste. Adevarul e ca pana la urma anumite lucruri ajung sa fie scrise, altele nu. Poate e un fel de autocenzura, un pitic ce lasa un pic bariera jos cand nu primeste ceva in schimb.

Oricum, blogul merge mai departe, ca pitici sunt destui care vor sa faca pe exhibitionistii.