Cred ca mi-e cel mai groaza sa mor inghetat, altfel nu imi explic ce e cu aversiunea asta la frig.
Acuma, nu la modul ca nu suport zapada si toate minunatiile iernii, dar in sensul ca imi trebuie o caldura iesita din comun in casa, ciorapi grosi pana dispare orice iz de frig si evident gaci pana in mijlocul lui martie.
Nu stiu ce-s cu frigurile astea, ca parca numai batranii nu suportau frigul. Si se zvonea cum ca inca sunt in segmentul de varsta 18-25. Inca.
Dar imaginea din filmul Titanic, cu oamenii inghetati in Oceanul Atlantic, e mult prea brrrrr. Si de fiecare data cand imi miroase a frig imi apare mult prea vie in minte.
Din nou poate intra in scena spiritul de conservare, dar deja parca prea tare insista. Deranjant chiar pentru cei din jur.
Tin minte ca in vara sufocanta din NY am refuzat aerul conditionat. Mai degraba sa curga apa pe mine in siroaie decat sa ma adie crivatul din A/C. Poate sunt prea sensibilos, dar asa usor ma atinge la simturi, ca m-am invatat minte.
Nu mai demult de saptamana aceasta faceam pe interesantul cu un geam deschis langa mine. Dar de-abia am scapat de raceli, asa ca nu astept boala cu bratele/geamurile deschise.
Sunt friguros. Asa mi-e felul. Cred ca pe piticul asta il poate chema Gerila. Sau nu?
Asadar, dau drumul catelusului. Si ce face primul lucru?
Isi marcheaza teritoriul, vor zice cunoscatorii, dar se inseala. Mananca iarba! :-))) Si apoi isi marcheaza teritoriul, de parca ar fi un izvor nesecat de..., ok, suficient pe linia asta.
Dar totusi, ce avea cu saraca iarba, ca doar era satul. Sau poate era satul de carne. Nu ar fi exclus.
Am mai patit de-astea in trecut.
La un moment dat, cainele din sat manca lebenita. Da' manca de nu se mai satura. Si doar miezul rosu, pana la coaja... inca o dovada a inteligentei canine.
Tot asa, aveam un pisoi caruia ii placea porumbul fiert. Direct de pe stiulete. Poate ii era doar pofta vazand cum oamenii din jur se infrupta ca niste nesatui. Cine mai stie acum?
Si pana la urma de ce ma mir? De parca ar fi impotriva firii. Dar e doar vorba de o dieta diversificata. :-))
... asa zicea o cautare de pe Google care si-a avut finalitatea pe aici. Si probabil ca nici nu a gasit prea multe respectivul.
Totusi, cine stie ce cauta, intr-un final mai si gaseste. Iar pe mine pare-se ca ma gaseste lumea cel mai usor dupa un simplu "andiadi" pe mai sus amintitul motor de cautare.
In rest, mai sunt multumit de faptul ca lumea cauta impresii despre Canon-ul meu, si ajunge sa imi citeasca parerea. Si ca sa mai lamuresc o data situatia... A720IS face toti banii, dar probabil ca exista alternative mai bune dupa 6 luni de existenta.
Si acum, ca sa fac un pic de bascalie de cei care au incredere in puterea nemarginita a Sfantului Net, am sa raspund la cateva intrebari google-uite care chiar nu si-au gasit rezolvarea pe aici. Dar daca nu s-au lamurit de altundeva, incerc sa imi dau silinta...
"semnificatia cuvantului boloboc"... semnificatia astrala, universala, fizica, general acceptata a bolobocului este "chestia aia de seamana cu un liniar, cu bula de aer, de te ajuta sa scoti linii drepte in lipsa de alt reper". Sau cum ar numi-o unii mesteri, "chestia aia incomoda care imi tine mainile ocupate si nu-mi pot face treaba."
"cum sa te imbraci la o inmormantare"... hmm, nu stiu ce sa zic, asta e dificila. Ce ne-am face fara internet in ziua de azi? Cum am putea rezolva astfel de probleme existentiale? Acuma, serios?!?
"vreau sa fiu inalta, ce sa fac?"... Pai am mai multe sfaturi practice.
1. Se iau doi prieteni. Unul te trage de maini, celalalt de picioare, in directii opuse, pana se obtine rezultatul dorit.
2. Se cauta un suport de inaltare, ca de ex: pantofi cu toc, fraier sa te poarte in brate, scara mobila etc.
3. In functie de cat de mult iti dai silinta, poti sa castigi intre 5 si 40cm printr-o simpla tapare a parului.
4. Il iei pe Guliver de mana si plecati impreuna in Tara Piticilor, sa vezi atunci inaltime.
Despre "miezul iernei" si "povestea prostului" nu pot sa banuiesc decat ca e acea perioada a anului cand se studiaza minunatele scrieri la scoala, si elevul eminent e in cautare de referate... ghinion!
Si acestea au fost doar cateva din cele care "merita" a fi mentionate. Ce sa zic eu? Tineti-o tot asa!
Pana anul trecut, chiar nu si-a dat nimeni silinta sa ma surprinda de ziua mea. Si chiar si asa, cu improvizatie cu tot, stiu ca mi-a picat tare bine. A fost iesit din comun, a fost total neasteptat, a fost pe gustul meu.
Adevarul adevarat e ca nu e sanatos sa stai singur de ziua de nastere. Pur si simplu nu e. Inevitabil apar tot felul de ganduri, bilanturi, analize. Bifezi cine a mai uitat de tine, cine a facut efortul sa isi noteze in agenda o zi nesemnificativa de nastere... poate ca nu e toata lumea asa, poate e doar un alt pitic de-al meu... dar macar mi-l recunosc chiar daca nu mi-l tratez.
Iar legat de concluziile de acum 2 zile. Da, imi place sa fiu surprins, dar pana la urma, nu stiu daca sunt dispus sa risc ca de ziua mea sa raman singur si sa nu am cu cine sarbatori. Mi-am asumat in trecut acest risc si nu mi-a placut ce a iesit. Asa ca am invatat din greselile tineretii.
Situatia asta m-a mai impins la o chestie... ca la randul meu, minimul pe care il fac e sa scriu macar un mesaj bine directionat, cu un iz de original. Ca de urari de sanatate si fericire chiar m-am saturat. Au devenit asa un cliseu ca nimeni nu le mai crede. Aproape ca si la nunta. Cand ai auzit a 200-a oara 'casa de piatra', parca ti-ai face-o din lemn sau din orice altceva, numai ca sa mai schimbi placa.
Dar s-ar putea sa imi manifest eu prea multe pretentii. Orice urare e intotdeauna binevenita, iar faptul ca nu e originala... chiar nu are importanta. Nu toata lumea are ca prioritate sa aduca ceva nou zilei mele de nastere. Mai exista inca foamete mondiala, razboi in Irak si incalzire globala, astfel ca un singur mod de a spune 'La Multi Ani!' e mai mult decat suficient.
Si totusi parca nu e. Parca as vrea sa vad ca isi da lumea un pic de tot silinta. Ca un sms cu "La Multi Ani! te pup" sau un banal telefon a treia zi dupa Scripturi, o faci cu un coleg de acum 20 de ani din gradinita, nu cu cineva care ti-e apropiat. Dar in final, e si asta o surpriza, ce-i drept.
Mi-am resuscitat minunatul calculator pe care l-am avut din clasa a 9-a. Un P2 la 300Mhz, 128mb ram etc etc... ce vremuri... pe atunci si internetul mergea cu viteza fulminanta de 3kb/s la download.
Pe vremea aceea inca mai functiona Napster-ul, si pentru ca nu prea stiam sa il utilizez, cautam inca si chiar gaseam site-uri cu muzica. Vai, ce timpuri preistorice.
Sa ma mai gandesc... a, ma jucam Mortal K0mbat4, RoadRash si NFS2, iar de Solitaire nici nu mai povestesc cu ce viteza debarasam suprafata de joc.
Dar era saracul calculici bun si pentru scoala. Tin minte ca primul referat a fost pentru ora de Geografie cu minunatul subiect Soarele. Si am tot scris si formatat textul, ca deh, era primul meu referat, si am scos vreo 8 pagini mirobolante.
Iar de referatele la limba romana... nici nu mai amintesc. Erau o minune cand am descoperit site-urile specializate, si mi-au adus numai note bune, in masura in care am invatat sa completez bibliografia asa cum trebuie.
Si aveam internet dial-up prin Tescan, si intram ori noaptea ori dimineata devreme ca asa erau tarifele de Romtelecom. Dar aveam internet? Aveam. Iar prima mea adresa de mail a fost pe mail.com. Adevarul e ca si acum inca o mai am, dar e o fosila, nici pe departe ca gmail-ul de azi.
Si ca tot ziceam de gmail, am facut un mic experiment. De o luna intreaga nu mi-am sters spam-urile. Stiti cate am acumulat? In jur de 370. Pai atatea spam-uri cred ca nu erau in toata Romania acum 10 ani. Vai vai, ce se mai schimba timpurile.
E buna cate o rememorare dintr-aceasta sa stiu de unde am pornit ca sa stiu sa apreciez unde am ajuns cand ma mai gandesc... "da' nu merge filmu' asta mai repede? ca n-am vreme sa astept 10 minute", cand acum cativa ani asteptam minim 12 ore sa se copieze.
Apropo de nimic...
Scriam acum cateva luni, de dragul de a-mi experimenta scrisul si a gasi un stil care sa ma caracterizeze, intr-un mod destul de greoi, trecand de la un subiect la altul, oarecum logic dar rapid. La auzul unor critici, indreptatite chiar, am recunoscut ca fortam putin nota doar pentru a comprima mai multe subiecte intr-un singur articol.
Mai tarziu am observat ca ma prinde mai mult o exprimare un pic ironica si mai dupa deget asa, ca sa inteleaga lumea ce o vrea si eventual sa ia nastere niste discutii care sa clarifice echivocul dorit, lipsa de detaliu, obscuritatea in exprimare. Nu am reusit, dar de-aia nu simt nevoia sa imi schimb stilul.
Mai voiam la un moment dat sa alternez cate un text in italiana/engleza asa de exercitiu... a cam disparut si ideea asta. Desi, parca, la cerintele cuiva care nu vorbeste romana, ma gandeam sa mai pornesc un blog paralel usor mai international in exprimare. Nu am zis inca nici da nici ba.
Ca in ultimele doua-trei saptamani puteam sa scriu mai mult... asta e mai mult decat evident. Ca din pacate nu am simtit nevoia sa o fac... ma cam dezamageste. Adevarul e ca pana la urma anumite lucruri ajung sa fie scrise, altele nu. Poate e un fel de autocenzura, un pitic ce lasa un pic bariera jos cand nu primeste ceva in schimb.
Oricum, blogul merge mai departe, ca pitici sunt destui care vor sa faca pe exhibitionistii.
Sunt in stare sa scriu... yeeee!!!
Nu am chef sa scriu... :-(((
S-a-ntamplat ceva in ultima saptamana. Am urmat o binevenita cura de dezinternetizare. Si am ajuns la concluzia ca... se poate trai si fara blog/messenger/google. Nu stiu insa sigur cat.
Si eu care credeam contrariul. Sunt de-a dreptul bulversat.
Nu simt nevoia sa dezvolt acum gandurile ce m-au napadit in perioada asta.
Fac totusi un efort egoist, pentru ca sunt mult mai clare cand le vad scrise. In rest, daca exista curiozitati care sa imi starneasca interesul, poate detaliez. Vai, de tare demult nu am mai avut o asemenea atitudine miserupista. Sunt chiar uimit.
(iar ma apuca numaratul)
1. Orice inceput e binevenit. Un nou an de viata, un alt job, o alta locuinta. Pare-se ca un inceput nu vine niciodata singur.
2. Dupa orice furtuna soarele rasare. N-are cum sa se faca noapte inainte sa se mai arate soarele macar o data.
3. La sistemul nostru de sanatate... mai bine sanatos si la lucru decat bolnav si in concediu medical.
4. Mi se dau prea multe sfaturi din auzite. Si n-ar fi rau, dar experienta mea personala face mai mult decat cea a fratelui varului bunicii din partea tatalui a prietenului cumnatului vecinei de la doi.
5. Bunul simt si libertatea de exprimare nu se exclud reciproc.
6. Cand imi trebuie o surpriza, imi creez circumstantele potrivite. Cand vreau sa fiu dat pe spate... nu vreau sa mai depinda de mine.
7. Pentru mine functioneaza sintagma forgive but don't forget. Nu e ipocrizie, e doar o perspectiva.
8. Inca ma mai surprinde (nu are legatura cu 6) comportamentul unor oameni. Desi, nu ar mai fi cazul.
9. Concluzia e un mod minunat de a capta atentia la inceput de poveste.
(va urma)
