Imi permit sa intru aiurea intr-un subiect pe care l-am discutat sumar acuma seara cu prietena lui Sergiu... si speram sa nu fie cu suparare pentru nimeni.
E atat de ciudat ca intr-o perioada cand nimeni nu are timp sa mai puna mana pe o carte, toata lumea se apuca sa scrie. Si anume:
O anume fiinta cu care n-am schimbat prea multe cuvinte in viata asta, scrie niste articole de-a dreptul jenante la o revista (care ca norocul se distribuie si gratuit); o alta individa am inteles ca si-a lansat o carte de proza sau poezie, chiar nu conteaza; o colega de facultate are un roman terminat dar trebuie sa ii elaboreze finalul pentru a fi acceptat de editura cu care colaboreaza.
Azi mai aflu ca o alta domnisoara din batranul Gojdu s-a pus sa scoata ceva carte pe teme dacice; in alta ordine de idei, bloguri apar ca ciupercile dupa ploaie (desi nu se pot include chiar la capitolul literatura), si cred ca as putea continua cu exemplele.
Pe de alta parte, mai apar si diverse colectii de titluri consacrate, la pachet cu anumite cotidiene. As spune ca e o initiativa de laudat (dar nu spun), daca imi aratati mie pe cineva care isi cumpara cartile acestea pentru ca stie ca le va citi cu drag.
Stiu deja exemplul a doua persoane care le cumpara din motive similare:
1. Desi are deja acasa tot ce apare, vrea sa le aiba la aceeasi dimensiune sa dea bine in biblioteca.
2. Pentru ca se muta in casa noua, vrea sa isi umple mobila cu carti noi.
Ca vor culege praful pana copii lor vor ajunge sa le studieze, ca acestia din urma le vor avea la dispozitie in format electronic iar pe acestea le vor da uitarii, ca unele dintre aceste carti nu vor fi deschise niciodata... ce mai conteaza? Important e sa fie acolo, ca da' daca...
Si uite asa cand nimanui nu-i sta gandul la lectura, ne facem provizii si scoatem carti in ideea ca poate cineva candva se va pune sa le citeasca. Nu de alta, dar ar fi pacat sa nu se intample asa.
3 comments:
Iti dau eu al treilea exemplu: am intrat intr-un anticariat in cautarea unei editii ceva mai vechi a unei carti ce imi trebuia in mod neaparat, si uite colo pe raft cum stau cartile dintr-una din colectiile astea lansate de un cotidian, la un pret imbatabil, comparativ cu pretul cartilor din librarii, dar ceva mai mare decat pretul de vanzare la taraba cu ziare... Idee de afacere, nu?
Si maica-mea cumpara cartile din colectia unui anume ziar si chiar sunt faine, la pret bun si sper ca intr-o zi sa le si citesc pe cele pe care nu le-am citit.Deja am o lista de carti pe care vreau sa le citesc,dar astept sa-mi vina cheful.De exemplu acuma, cand trebuie sa ma pregatesc pentru sesiune si dizertatie as prefera sa citesc romane decat sa fac proiecte...
Si,poate voi scrie si eu o carte intr-o zi,ca e visul meu...sa-mi transpun experientele pe care le-am avut intr-un roman interesant...N-o sa-mi cumpere nimeni cartea,numai familia si prietenii..si ei vor astepta sa primeasca in dar cartea mea cu autograf...deci nu-i afacere.Cand voi avea bani suficienti de aruncat o sa-mi public si eu cartea...Sau,pana la intalnirea de 10 ani ar trebui sa ma misc,ca sa am si eu cu ce sa ma laud si ce sa scriu in cartea de aur a liceului. Hahahaha
Multe ar mai fi de comentat,dar ma opresc aici.
Eu sunt convins ca sunt faine cartile acelea, ca altfel nu le-ar promova nimeni. Si chiar asta e ideea, sa fie niste clasici orientati spre un public cat mai larg, care sa cumpere cartile din varii motive.
Pe de alta parte, ca in sesiune ai face orice altceva, e un lucru cat se poate de normal. Dar si cand nu vei mai fi in sesiune, sper sa ramana lista de lecturi o prioritate. Lista care nu cred ca include cartile de care vorbeam.
Post a Comment