Ieri am fost intrebat asa...
"Si care e prima impresie despre Oradea dupa Bucuresti?"
Raspuns:
"Pai, sunt acasa!"
N-a fost nici pe departe cea mai lunga perioada petrecuta departe de casa, asa ca per total nu am simtit atat de puternic distanta. In plus, fiind in Romania, chiar nu a fost mare scofala... bariera lingvistica neexistand, a fost chiar floare la ureche.
La plecare, am auzit de nenumarate ori... "las' ca te saturi tu de Bucuresti!" sau "patru saptamani in Bucuresti, o sa-ti ajunga pana peste cap". Asa, si? Ce concluzii sa trag de aici? Ca orasul e nasol? Ca e coplesitor? Ca e obositor? In comparatie cu ce?
In comparatie cu Oradea da, e mai necivilizat, mai murdar, mai aglomerat, mai mare... mai impunator, mai dezvoltat, mai grabit, mai altfel.
In comparatie cu New York sau Roma... e o gluma, sa fim seriosi. Capitala europeana... da, ok, dar pacat ca e populata de romani.
Am afirmat ca e un oras de rahat, si un tanar bucurestean "get beget" (care nici acum nu sunt convins ca e din Bucuresti, dupa cate locatii a frecventat in tara) s-a ofticat. Pe motivul ca... nu e!
A, deci Lipscani e un paradis turistic, Biblioteca Nationala e un monument arhitectural, Bulevardul Unirii un fel de Wall Street, strazile nu sunt pline de rahat de caine, oamenii sunt politicosi si saritori sa te indrume. Serios? In care Bucuresti?
Ca exista potential sa fie un centru cultural si turistic ca in 1900 primavara, ok, nu zic nu. Dar pana atunci mai este mult, pentru simplul motiv ca fraza anterioara trebuie citita cu un NU mare in fata.
Asta e. Pe de alta parte, nici nu am nimerit un sezon prea fericit, fiind inchisa stagiunea atat la teatru cat si la opera, iar faptul ca am mai vazut un santier pe ici pe colo imi da speranta ca viitorul se anunta mai luminos.
Mai imi scapa si mie o apreciere la adresa capitalei, in ceea ce priveste parcurile. Cismigiul e o oaza cocheta iar Herastraul un Central Park in devenire. Dar mai este de lucrat si la acest capitol.
Pana una alta, Bucuresti-ul nu e un oras pe care sa ajungi sa il iubesti, ci pur si simplu sa te obisnuiesti cu el, cel mult sa il agreezi.
0 comments:
Post a Comment