... Scrisoare din trecut...
"(...)Melancolia e brusc si inopinat curmata de o fericire linistita. E fericirea dinainte de sarbatori.
Imi spunea cineva ca e nevoie de mult mai mult ca sa fii fericit, dar eu, optimist din fire, contrazic aceasta afirmatie.
Mi se pare nemaipomenit sa poti gasi fericirea in lucrurile marunte din preajma sarbatorilor. Un pom luminat, un cadou luat cu drag sau o melodie cunoscuta de Craciun imi pot insenina oricand ziua.
Chiar daca e doar un moment, e de ajuns sa imi aminteasca faptul ca sunt fericit. Nu am dreptul sa ma plang de nimic. Am de toate, si tot ce am imi este de ajuns: familie, prieteni si sanatate. Restul sunt doar accesorii, care imi aduc un plus de multumire, dar nu sunt absolut necesare.
Am tot ce-mi trebuie si sunt fericit.
Poate ma trece un sentiment, un vag regret ca nu sunt acasa. Dar este o experienta prin care trebuie sa trec. Din nou, nici nu vreau si nici nu am dreptul sa ma plang, deoarece este alegerea mea. Si un lucru stiu sigur la 22 de ani: regretul nu are nici un rost.
Alegerile te duc spre alte optiuni, care la randul lor te trimit spre o ramificatie infinita de drumuri (...)
Vor mai fi in viitor si alte Craciunuri cu brazi minunati ca cel de anul trecut, cu cozonaci cu cacao si stafide facuti de bunica, cu frigul din sufragerie, oboseala din ajun, cearta de sarbatori.
Dulci si amare, reci si calde sunt amintirile de sarbatori. (...)"
1 comments:
Ceea ce nu am mentionat este ca scrisoarea a fost mazgalita pe o foaie acum un an si nu a fost trimisa niciodata. Ma gandeam ca e un moment la fel de bun acum sa o citeasca lumea. Cu auto-cenzura de rigoare, ca si asa ce a ramas e destul de greu de citit in miez de noapte. Lectura placuta.
Post a Comment