Gunoaie internaute

Ma intreb cat de naiv trebuie sa fii ca sa pui botul la spam-urile de pe mail.
Laudam la un moment dat Gmail pentru mecanismul sau eficace de triere care ma facea sa ma simt mai in siguranta. Ma facea. Deoarece pana atunci nu fusesem confruntat cu spam-uri in limba romana.

Acum insa lucrurile s-au schimbat. A fost un moment de-a dreptul inedit si chiar credibil. Expeditorul era Orange, iar in interiorul mail-ului se spunea ca am castigat ceva premiu si ca sa intru in posesia lui, trebuia sa iau cartele de reincarcare si sa trimit codurile la ceva adrese de mail gen nume.orange(a)gmail.com.
Oare cata lume chiar le-a incarcat conturile unor cretini inventivi. Drept e ca nu-i vinovat cine cere, ci persoana care da, de prost, credul si lacom ce e.

Oricum, pana acum spamurile erau usor de ginit. Erau in engleza, contineau mesaje cu formulari obscene sau reclame la medicamente, dar se pare ca piata romaneasca de fraieri urmeaza sa fie exploatata din plin.
De obicei intreprinzatorii care ataca o nisa sunt laudati pentru tenacitate, sa fie la fel si in cazul acesta? Sper ca nu...

Rasplata ar trebui sa le fie un concediu fortat afara din casa, privati de calculator pe termen nedeterminat si obligati sa respire aer curat sa li se oxigeneze creierul! Asta ar merita. Apoi sa le fie facute publice adresele de mail sa fie pe veci si in vecia vecilor binecuvantati cu mail-uri nedorite.

Asa sa le ajute bunul Internet!

Instabilitate


E de-ajuns un moment, un incident, o veste, o privire, un cuvant sa iti schimbe complet perspectiva. Pe cat suntem de complecsi ca fiinte rationale, pe atat suntem de fragili.
Vrem sa credem ca avem control asupra situatiei... mare greseala. Nimic nu e sub control, si tocmai aceasta naivitate reuseste sa ne dea viata peste cap.

Ne facem planuri si idei, asteptari si ganduri, si intr-o secunda le-am sters cu buretele pentru ca apar noi variabile in ecuatie.
Distanta de la agonie la extaz e extrem de scurta si poate fi parcursa intr-o clipa.

Luni intregi de anxietate pot fi inlocuite, cat ai zice 'peste' de speranta unei noi directii in viata.

Planuri realiste de viitor pot fi date peste cap si inlocuite de confuzie si incertitudine ca urmare a unui incident neprevazut.

Un prezent linistit se poate agita din cauze pe care nu le poti controla.

E hazardul cel care ne joaca feste. E destinul cel care ne faciliteaza urcusul. E soarta cea care ne poate grabi coborarea.
Important e sa stim sa improvizam, sa stim sa privim viata in ochi si sa jucam la intimidare. Trebuie doar sa pastram optimismul si increderea ca desi regulile se schimba pe parcursul jocului, rezultatul inca depinde de noi.

Elfuiti-va!

'tis the season to be jolly, la la la la la...

Faceti clic pe imagine sa vedeti site-ul care m-a tinut ocupat aseara. Pesemne ca nu aveam altceva mai bun de facut...

In caz ca suntem pe aceeasi minte, distractie placuta!

Obsesie de Sarbatori


Comportament ciudat: sa citesc un articol pe iqads despre mersul cu bicicleta, si apoi sa ma gandesc serios sa umblu mai putin cu masina.

Comportament bizar: sa cochetez cu ideea unui brad artificial pentru a nu contribui la defrisarile din perioada sarbatorilor.

Comportament normal: sa ma plimb cu masina prin tot orasul (piata, Real, Selgros, Praktiker, calea Santandreiului) pana gasesc bradul natural care sa ma satisfaca din toate punctele de vedere.

Si asa, intr-o clipa, mi-am pus la punct constiinta hipersensibila din perioada sarbatorilor care mai ca nu m-a impins sa merg pe jos sa imi iau un nenorocit de brad de plastic.

Se poate totusi sa fi exagerat cu bradul, atat ca pret cat si ca marime, asa un pic. Si asta dintr-o nevoie de compensare a anului trecut cand, datorita circumstantelor, am avut un Craciun frumos, dar incomplet prin lipsa unui brad imens care sa umple casa cu parfumul sau linistitor.

Asadar, ma declar vinovat pentru acest comportament irational, dar am facut-o in deplinatatea facultatilor mintale si nu simt nici un strop de regret.

Poa' sa apara Greenpeace-ul, puhoaie de demonstranti, reprezentantii drepturilor brazilor, ca nu imi iau brad artificial pentru nimic in lume.

E de-ajuns ca facem atatea compromisuri cu produse artificiale intr-o epoca a consumului de masa, o bucurie sa am si eu, sa simt ca traiesc, ca nu mi-am pierdut spiritul de copil, sa stiu ca Mosul nu va fi dezamagit cand trece pe la mine sa lase cadourile.

Trebuia sa aiba un mesaj articolul acesta nu? Salvati balenele, lasati brazii in pace!

Mi-e somn. Voiam sa scriu despre dreptate. Voiam sa scriu despre zapada. Voiam sa scriu despre curiozitate. Voiam sa mai scriu si pe blogushorul meu ceva, ca il simt cam neglijat.
E drept, ca aceasta neglijenta nu va dura mult. Doar saptamana aceasta blogul Umanitas are o oarecare prioritate. Nu e mult de lucru pe el, dar destul cat sa imi distraga atentia de la subiectele obisnuite pe care le dezvolt in siruri de ganduri.

Chiar, de multa vreme, voiam sa fac o mica remarca... nu am fost prea inspirat cu titlul blogului. Cu o simpla cautare pe trafic.ro am gasit cateva pagini bune de site-uri cu "gand" in denumire.
Asta denota fie o totala lipsa de originalitate din partea noastra, a tuturor "ganditorilor", fie o tendinta de supraanaliza a bloggerilor.
Desi nu as particulariza. Ganduri peste ganduri avem cu totii. Unii le tin pentru ei, altii le striga in gura mare, unele sunt pertinente si demne de notat pentru posteritate, altele pur si simplu comune si triviale.

Dar asa sunt gandurile in general. Se nasc din te miri ce chichita, te napadesc si te duc unde nici nu credeai ca o sa ajungi. Nu cred ca e nevoie de multa imaginatie sa dai frau liber gandurilor. De altfel nu e nevoie nici de mult efort.

Mai sunt surprins, insa, de multe ori, de intrebarea... "la ce te gandesti?" dar la fel de usor surprind cu raspunsul "la nimic". Si pe moment e adevarat, si ma bucur ca mai am si clipe de repaos total. Clipe in care stau, si nefiind obligat de circumstante sa am vreo activitate de interactiune cu mediul inconjurator, ma detasez total si ascult linistea din interior.

Cred ca e un lux pe care nu multi si-l pot permite prin prisma anumitor responsabilitati care nu le dau voie sa-si puna mintea pe silentios. Ma intreb totusi care e limita? Cate ganduri sunt totusi prea multe? Si ce se intampla cand creierul e depasit de situatie?
Intervine o alta personalitate care preia din povara de ganduri? Sau constiinta cauta o supapa si se refugiaza intr-o zona de liniste din care nu mai vrea sa revina? Ori poate subestimez forta umana, ca doar n-o primi omul mai multe ganduri decat poate sa duca?

Nu stiu, sunt niste intrebari "extrem de existentiale" ce au pornit de la o banala cautare pe trafic.ro, si care cu siguraaaaanta nu m-ar fi lasat sa dorm linistit... Sper sa nu va incarce si pe voi cu ganduri inutile.

Saptamana Umanitas


Si uite asa, a inceput campania Umanitas.

Ieri a fost prima zi, azi a doua, maine va fi a treia si tot asa pana vineri.

M-am bucurat sa vad ca spiritul de generozitate se regaseste la mai toate varstele. De la cei mici care, mandri ca fac o fapta buna, aduc si ei hainutele din anii trecuti, pana la cei mai varstnici concitadini, care ingrijorati de soarta generatiilor ce vor urma, vin cu ce au ei din epoca de glorie.

Ma gandesc la acestia din urma, si spun ca suntem gazdele temporare a catorva zeci de kilograme de amintiri. Amintiri ce trebuie respectate, amintiri ce trebuie imbogatite de noii proprietari.

Acuma nu stiu pe ce sa dam vina. Pe spiritul sarbatorilor? Sau pe campania raspandita ad-hoc pe tot internetul local? Poate chiar pe vorbele citite sau auzite in presa. Cine stie, sau ce mai conteaza in fond. Important e ca ne-am facut auziti iar cine a vrut sa auda a auzit.

Mai multe poze si detalii despre startul de luni si noutatile zilnice, gasiti pe http://umanitas.wordpress.com/noutati/galerie-foto-ziua-1/

Oradea, 8 decembrie 2007...


...Scrisoare dintr-un prezent adormit...

"Vai, tu, Adi din trecut ce bine graiai cand scriai acele randuri, dar cred ca optimismul, inconstienta specifica varstei si dorul de casa te-au impins sa faci niste presupuneri nefondate. Normal ca nefondate, acestea fiind bazate mai mult pe niste observatii cat sa le numeri pe degetele de la o mana, si mai putin pe experienta de viata.

Ce stii tu despre fericire? De unde stii ce e fericirea cand nu ai un termen de comparatie? Poate ca linistea ce o simti e datorata unei amorteli, unei constante multumitoare care nu te-a facut sa vrei mai mult niciodata. Ma gandesc la starea asta undeva intre fericire si nefericire... nici prea prea nici foarte foarte, nu chiar indiferenta, ci poate totusi ceva mai mult.

Dar oricum, fericirea e un lucru mare, si putin naiva ideea de fericire in lucrurile mici daca acestea sunt efemere si total lipsite de importanta cand privesti cadrul general.

Asa ca, tu Adi din trecut poti sa te multumesti cu momentele tale de fericite, dar ai sa vezi ca nu te vor tine o vesnicie.

Pe de alta parte mi-a placut povestea aia cu regretele. Si nu mai demult de un an gandeam si eu la fel. E o constatare destul de matura, dar cu toate acestea, greu de pus in practica. Mi-e teama ca incertitudinea unor lucruri noi, dorul de vremuri mai bune si frica de necunoscut pun omul pe ganduri si cultiva samburele regretului.

Nu stiu, poate e trecator atat sentimentul de regret, cat si cel de fericire. Poate sunt alternative si se exclud reciproc. Un om fericit are regrete oare? Sau un om apasat de regret poate fi fericit?

Eu zic sa fim noi sanatosi, sa traim si sa vedem. Poate Adi din viitor ne va impartasi din experienta lui intr-un viitor 8 decembrie."

Udine, 8 decembrie 2006...


... Scrisoare din trecut...

"(...)Melancolia e brusc si inopinat curmata de o fericire linistita. E fericirea dinainte de sarbatori.

Imi spunea cineva ca e nevoie de mult mai mult ca sa fii fericit, dar eu, optimist din fire, contrazic aceasta afirmatie.

Mi se pare nemaipomenit sa poti gasi fericirea in lucrurile marunte din preajma sarbatorilor. Un pom luminat, un cadou luat cu drag sau o melodie cunoscuta de Craciun imi pot insenina oricand ziua.

Chiar daca e doar un moment, e de ajuns sa imi aminteasca faptul ca sunt fericit. Nu am dreptul sa ma plang de nimic. Am de toate, si tot ce am imi este de ajuns: familie, prieteni si sanatate. Restul sunt doar accesorii, care imi aduc un plus de multumire, dar nu sunt absolut necesare.

Am tot ce-mi trebuie si sunt fericit.

Poate ma trece un sentiment, un vag regret ca nu sunt acasa. Dar este o experienta prin care trebuie sa trec. Din nou, nici nu vreau si nici nu am dreptul sa ma plang, deoarece este alegerea mea. Si un lucru stiu sigur la 22 de ani: regretul nu are nici un rost.

Alegerile te duc spre alte optiuni, care la randul lor te trimit spre o ramificatie infinita de drumuri (...)

Vor mai fi in viitor si alte Craciunuri cu brazi minunati ca cel de anul trecut, cu cozonaci cu cacao si stafide facuti de bunica, cu frigul din sufragerie, oboseala din ajun, cearta de sarbatori.

Dulci si amare, reci si calde sunt amintirile de sarbatori. (...)"

Doneaza o haina!

Hainele tale vechi s-au pregatit pentru o noua viata!
Daruieste-le cuiva care le va purta din nou.

In perioada 10 - 14 decembrie, intre 16:00 si 18:00, pe Tudor Vladimirescu 48, poti dona hainele pe care nu le mai porti celor care au nevoie de ele.

Mai multe detalii gasesti pe http://umanitas.wordpress.com/.

Implica-te ca si blogger, preia acest material pe blogul tau si posteaza un comment pe http://umanitas.wordpress.com/cu link-ul tau ca sa-ti putem multumi!



Mandrie de roman!

In caz ca mai aveati nevoie de motive... Amintiti-va ca suntem romani, si oriunde in lume putem sa ne mandrim cu asta si sa tinem capul sus!

LA MULTI ANI, ROMANIA!!!