Luni dimineata, ora 09.00...
Stau in fata calculatorului si privesc in gol. Mana imi tremura pe mouse, corpul imi freamata, privirea mi se incetoseaza si imi pierd capacitatea de concentrare, un strop de transpiratie imi aluneca usor pe tampla dreapta.
Ma straduiesc sa nu ma dau de gol si incerc sa maschez simptomele de fiecare data cand aud pasi in jurul meu. E greu, dar simt ca ma pot stapani. Imi sterg umezeala de pe frunte si apoi imi inclestez mana pe mouse si incep miscarile mecanice.
Sunt constient ca trecerea de la o stare la alta nu dureaza mult, si in final totul e spre binele meu.
Si totusi, faptul ca doza mi s-a terminat odata cu venirea zorilor, ma face doar sa ma gandesc oare cate zile, ore, minute mai sunt pana la urmatoarea si cum as putea sa le fac sa treaca mai rapid, mai usor, mai suportabil.
As putea sa incerc prin munca, dar parca nu sunt convins ca m-ar ajuta.
Imi trec putine ganduri prin mintea inceata. O minte care incearca sa faca fata reducerii starii de relaxare. Simt cum week-endul imi paraseste corpul, simt cum starea de bine, euforica as putea spune, pe care am simtit-o intre vineri ora 18.00 si luni ora 09.00 ma paraseste.
De aici si simptomele care m-au luat pe nepregatite.
Speram sa imi ajunga doza cat mai mult, dar din pacate 5 zile voi sta din nou pe sec si incerc sa le fac fata. Ma sufoc dar ma linisteste gandul la urmatoarea doza de week-end.
O colega a avut o revelatie in timpul concediului si, odata intoarsa la munca, a tinut neaparat sa ne-o impartaseasca si noua...
Cica omul modern are posibilitatea sa invete pe parcursul vietii din experienta milenara a speciei pe acest Pamant, fapt ce il face super dezvoltat/inteligent/avansat.
Asadar, daca am face comparatie cu omul primitiv, deprinderile pe care le putem asimila sunt practic nelimitate.
Daca pe o anumita treapta a evolutiei n-am fi putut decat manca/vana/ciopli/beli/reproduce, acum putem construi, pilota, dezvolta teorii si teoreme, utiliza calculator/tehnologie, accesa o cantitate infinita de informatie, s.a.m.d.
Eu am impresia ca daca menirea omului era sa acumuleze informatie si experienta, de la origini si pana in prezent, primeam din fabrica optiunea 'memorie colectiva' si nu eram blestemati sa inceapa fiecare individ un proces inutil de perfectionare continua pentru ca in momentul mortii sa piarda totul.
In aceeasi ordine de idei... cat de inteligenti putem fi daca ajungem sa reinventam lucruri pe care oamenii din antichitate le-au patentat? Sau poate nu e cea mai potrivita afirmatie, din moment ce l-am putea numi mai indulgent un proces de dezvoltare, imbunatatire a schemei initiale.
Am totusi in minte imaginea evolutiei umane sub forma unei sinusoide, cu minimele si maximele de rigoare. Ceea ce mi-ar fi totusi greu de explicat, sunt punctele de inflexiune, in conditiile in care sustinem ca avem la dispozitie experienta umana de la origini pana in prezent. Sau cel putin experienta pe care mai putem sa ne-o amintim.
Si totusi, revenind la revelatia de la inceput... omul isi poate insusi mai multe deprinderi care pana la urma acopera acelasi set de nevoi intr-un mediu in continua schimbare. E adevarat ca acum avem de unde alege, si diferentele subiective dintre oameni induc preferinte particulare, dar cate din acestea ne sunt necesare sau utile?
Nu era, totusi, mai usor la origini?
Am auzit la un moment dat la radio o vorba din popor, care nu imi da pace:
"Copiii sefilor nostri vor fi sefii copiilor nostri."
E o chestie mostenita din mosi stramosi? E dovedita in urma experientei milenare?
Ca daca e o axioma, nu imi mai bat capul.
Dar daca e enuntata doar sub forma de teorema... e posibil sa ramana doar la stadiul de ipoteza.
Adevarul adevarat e ca are un sambure de pertinenta zicala de mai sus. Dar si cine o ia de buna, poate oricand sa sufere o dezamagire.
Am mai auzit eu de cineva care nu voia sa promoveze un subaltern doar pentru ca mama era femeie de serviciu. Dar si faptul ca persoana respectiva si-a croit drumul in alta parte e de la sine inteles.
Nu generalizez, dar la un moment dat nu mai tine de pedigree.
