Zice-se ca de cele mai multe ori contrariile se atrag. Poate din curiozitate, dorinta de explorare a altor laturi ale existentei sau cautarea unor senzatii diferite. Nu zic nu, dilema mea e daca aceste contrarii se si completeaza.
As vrea sa adaug un amendament: diversitatea e 'atractiva' doar pana in punctul in care se transforma in opozitie.
Da, sunt constient ca echilibrul e tinta, ca focul are nevoie de apa ca sa se tempereze, ca apa are nevoie de foc sa clocoteasca, dar... exista intotdeauna sanse mari ca focul sa se stinga sau apa sa se evapore. Si atunci ce am rezolvat?
Pe de alta parte, focul daca se contopeste cu un altul, impreuna vor arde cu o intensitate de invidiat si se vor domoli cu timpul, intr-un ritm propriu. La fel, un fluviu se revarsa in mare sa isi gaseasca valurile, iar in functie de vant/luna/furtuni acestea vor aparea si disparea ciclic.
Si totusi, apa fara foc ingheata. Focul fara apa naste incendii.
Cadrul generic cam asa pare, insa nu pot delimita viata in alb si negru prin prisma unor forte incontrolabile si involuntare.
Pana la urma, fie apa, fie foc, formele de manifestare sunt mult mai complexe. Modul de completare a celor doua, astfel incat apa sa treaca de la 1 la 99 de grade cu ajutorul focului ce arde ca o vapaie sau se manifesta doar ca scanteie... e un secret ce se stapaneste doar cu timpul.
In caz ca v-a scapat zilele acestea... micii delincventi germani au de ales: inchisoare sau Romania.
Am ramas un pic masca. Dar mi-a trecut. Au aparut altele intre timp si deja asta e la categoria "usurica".
Asadar sa analizam succint situatia:
Sunt german. De plictiseala ma pun pe furat. Sunt prost deci sunt prins. Dar sunt german si am de ales. Adica, nu e chiar asa de simpla treaba, ma mai intreaba si ce preferinte am.
1. Inchisoare. E bineinteles privare de libertate, aber exista totusi niste standarde europene... apa calda, dus, haine curate, trezit ca oamenii normali in jur de acht Uhr, maxim 2 persoane intr-o rezerva, o dieta echilibrata... v-ati prins de idee.
2. Romania. Unde e asta? E in Europa? Sigur? Adica, e o destinatie in timp sau in spatiu? Ca Herr Einstein zicea ceva ca timpul e relativ, spatiul se dilata, mai scotea un pic limba...
Romania... munca la coada vacii, trezit la 5 sa curat balega, mers apoi la sapa, mancat pe apucate colesterol pe paine, facut baie din ceasca, mers la toaleta in spatele casei... din nou, v-ati prins de idee.
Si atunci m-am luminat. Inchisoarea a ajuns sa fie un lux, asa ca au trebuit sa nascoceasca pedepse mai dure, dar totusi umane, pentru a reduce infractiunile minore... si ce s-au gandit ei... o calatorie in timp si spatiu, departe de civilizatie, ar fi tocmai recomandata pentru o trezire brusca la realitate si ar preveni orice dorinta de recidiva.
Asta pentru ei, ca noi suntem imuni. Asteptam, eventual, o calatorie in viitor.
Se intampla ceva ciudat.
Vesnic cand am eu o treaba undeva, fie ca e planificata sau nu, trebuie sa fie coada. Cand am terminat, gata, nu mai asteapta nimeni. Foaaaaarte bizar.
Parca sunt la camera ascunsa si unde ma duc, vine si gloata ca sa imi faca in ciuda.
Exemplificare:
Mi-am rupt, asa un pic, mana. Ce aud cand ma consulta medicul... ''hmm, ce s-a aglomerat dintr-o data. Nu stiu ce s-a intamplat, ca pana acuma nu era nimeni pe aici.''... asa, si?
Mi-a expirat, asa un pic, buletinul. Cand intru... inghesuiala, de-abia daca am avut loc de completat cererea. Cand ies... nimeni la asteptare. Ce numar de ordine si alte aberatii? Nimeni!
Mi-am zgariat (mai demult), asa un pic, masina. Cand merg la service... coada de masini spre vopsitorie. Dupa 2 zile, cand merg sa o ridic, ce credeti? Pustiu de pustiu. Nimeni nu mai avea nici o graba.
N-am de lucru, asa un pic, la un moment dat. Si dintr-o data imi gasesc ceva sa nu stau... nu crezi ca atunci se trezesc toti clientii ca au nevoie de ceva. Si pentru toti e urgent. Atunci! Ca arde tara! Si maine iar nimeni nu mai zice nimic.
Singura explicatie e ca omul e animal de turma. Altfel cum se explica gandirea aceasta colectiva si sentimentul de ciuda pe care il simt de fiecare data cand ma vad asteptand la nesfarsit sa-mi vina randul?
