As putea spune ca nu sunt defel "deloc complicat" si as avea cat se poate de multa dreptate.
De aceea, risc sa imi dau cu presupusul si sa mai spun ca am nevoie de multa determinare ca sa stiu exact ce caut si un curaj crancen ca sa o si recunosc. Si din pacate nu stau bine la niciunul din cele doua capitole.
Asadar, caut ceea ce nu am avut, caut ceea ce doar sper ca exista, caut ceva ce nu am mai simtit. Nu stiu exact ce caut, dar sunt convins ca odata ce il gasesc, voi sti ca l-am gasit.
Caut o stare. Caut sa exist. Caut sa traiesc pana la lacrimi.
Imi caut sufletul.
Din pacate, inca nu am o strategie sau o perspectiva cum anume il voi gasi... Dar caut.
2 comments:
As putea indrazni sa te contrazic si sa spun ca nu esti deloc complicat. Complicatenia deriva de obicei dintr-o teama de ceva. Lucrurile si viata nu sunt neaparat complicate. Tu vrei ce vrem oricare dintre noi. Se numeste iubire, iubire pentru ceva sau pentru cineva care iti poate da linistea si confortul lui “va fi bine”. Sufletul il ai; e acolo. Nu trebuie sa-l cauti. Trebuie doar sa-l lasi sa-ti vorbeasca si sa nu te sperie ceea ce o sa-ti spuna la un moment dat. Ca nu te poti multumi cu jumatati de masura? Nu, sa nu te multumesti. Sa vrei tot si sa fii sigur ca poti primi tot. Insa, ca sa gasesti ceea ce cauti, trebuie sa incerci cu riscul unui esec, dar cu certitudinea ca o vei lua de fiecare data de la capat. Miha
Daca te vei regasii vei ajunge sa stii ce urmeaza sa cauti.
Post a Comment