Viza pentru vise™

Nu stiu ce sa scriu in acest 8 decembrie, ca sa fie clar, sa fie concis si sa transmita intocmai amalgamul de ganduri care imi invadeaza mintea. Mi-am creat o presiune artificiala si inutila stabilindu-mi obiective marete pe sentimente pe care nu le-am mai explorat. Si pe buna dreptate, pana la urma, avand in vedere ca ne dorim ceea ce nu avem, urmarim ceea ce ne scapa si visam ceea ce nu putem atinge.

Insa lucrurile nu se intampla cat ai pocni din degete, ci e nevoie de timp, de rabdare, deschidere si implicare. Bine, lasand rationalul la o parte, e nevoie de mult mai putin... de oamenii potriviti la momentul potrivit. Fara dubiu, fara echivoc.

Revenind o clipa la obiectivul prestabilit, pot sa spun ca am facut pasi importanti in directia aceasta si am imbratisat sintagma "fii schimbarea pe care ti-o doresti in lume".
Pentru ca schimbarea incepe din interior.
Pentru ca lumea inconjuratoare e cladita pe perceptia mea subiectiva.
Pentru ca perceptia e influentata cat se poate de mult de echilibrul interior sau de lipsa acestuia.

Sunt ceea ce sunt pentru ca reusesc sa ma accept eu inainte de oricine altcineva, mai mult ca niciodata. Sunt mai linistit pentru ca in ciuda tumultului in care imi duc existenta reusesc sa mai si evadez, sa ma detasez si sa gandesc dincolo de mine. Sunt mai echilibrat, dar inca pe drumul spre nivelul scontat, pentru ca am asimilat niste obiceiuri mai sanatoase. Sunt mai deschis catre lume pentru ca sunt mai deschis cu mine.

Astfel lumea e mai echilibrata, mai deschisa, mai colorata, mai toleranta si mai pregatita sa imi sustina eforturile de a "trai pana la lacrimi", pentru ca in fond asta lipsea in toate celelalte momente de 8 decembrie, in care dadeam vina pe coordonate eronate de timp si spatiu.

Calea spre conjugarea corecta a tuturor verbelor pe care nu le-am conjugat pana acum e deschisa si posibila. Pentru prima data in multe 8 decembrii, lucrurile se misca si evolueaza. Si asta pentru ca eu ma misc si evoluez si sunt dispus sa traiesc pana la lacrimi.