Da, stiu ca suntem in post si ca e o perioada de curatenie spirituala, si tocmai de aceea voi sta departe de linia ce nu ar trebui trecuta... Totusi simt nevoia sa ma exprim...
Suntem un popor destul de creativ din punct de vedere al injuraturilor, nimeni nu tagaduieste asta... insa cred ca ne complacem cu niste expresii devenite deja clasice si lumea nu isi mai da silinta sa inoveze, sa gandeasca in afara constrangerilor, sa isi personalizeze mesajul.
Adevarul e ca ne multumim sa pastram registrul vulgar cu gandul ca receptorul, indiferent de nivelul sau de cultura, va intelege ideea. In alte cuvinte, ar fi chiar aiurea sa emiti o insulta iar persoana sa nu o ia ca atare. Decat daca respectivul e cat dulapul si atunci e mai bine sa nu o faca.
De exemplu, as simti cum imi vrea cineva raul auzind "calca-mi-ai camasile de bumbac 100% cat te-or tine puterile!"
Dar cuiva care nu a calcat o astfel de camasa in viata lui, sau nici nu s-a "distrat" vreodata cu un calcator, nu i se va parea batjocoritor.
Tot in aceeasi idee, "strange-mi-ai frunzele uscate de nuc, in fiecare zi de toamna!" chiar doare pentru ca stiu cate frunze poate duce un nuc... nu e neaparat jignitor, dar de bine tot nu e.
Alte exemple... "numerota-mi-ai arhiva pana nu mai vezi bine" sau "plictisi-te-ar portarul cu povestile lui din armata".
Si cred ca fiecare poate gasi in drama lui zilnica exemple de genul care chiar daca nu se aplica oricui, pot rezona mult si bine in mintea "ocaratilor" cu semne de intrebare: "totusi, ce a vrut sa zica?!?"
0 comments:
Post a Comment