In lipsa unor vise voluntare pe care sa le urmaresc, am parte de vise involuntare care ma urmaresc.
Mai demult tin minte ca visam chestii abstracte, fara nici cea mai mica legatura cu realitatea... campii izolate, camere straine, oameni necunoscuti... franturi dintr-o lume ce parea a izvori de oriunde altundeva decat din cotidian.
Dar vremurile acelea s-au dus, si mai nou cotidianul imi invadeaza visele.
Visez contracte, continui discutii avute peste zi, finalizez planuri incepute in pauza de masa sau ma intalnesc cu oameni ce mi-au trecut prin minte fugitiv si accidental.
Azi noapte, de exemplu, ma visam in noaptea de Revelion cum la 1 noaptea ma trezea telefonul fix cu un apel de departe, foarte departe.
Foarte plauzibil daca stau sa ma gandesc ca Anul Nou vine la sfarsitul unei zile de munca.
Insa facand analiza pe vis, subconstientul se pare ca face ore suplimentare pentru a pune in ordine framantarile de peste zi... macar de ar fi cu folos.
Lasand totusi fabulatia la o parte, mi se pare a fi o supradoza de realitate... Oare mai scap?
3 comments:
Se pare ca munca pe care o faci te streseaza tot mai mult, dar poate fi si din cauza ca lucrezi cu constiinciozitate. Aceste vise, se pot schimba atunci cand cautam si alte lucruri care sa ne antreneze pe langa servici. Deci, eu iti propun sa-ti gasesti un hobby.
Ai grija cu perioadele acestea de suprasolicitare! Organismul uman rezista mult, mult mai mult decat credem noi, dar se recupereaza la fel de greu. Asa ca, incearca totusi sa iti gasesti un echilibru intre munca si timp liber..., altfel iti va fi greu sa iti revii. Ai sa vezi ca nu iti va suficient sa dormi 1 saptamana cate 12 ore din 24! (mai ales ca, se stie, "nu te prea impaci tu cu somnul"! :))
Spor la treaba si iti doresc sa depasesti cat mai repede si mai usor aceasta perioada solicitanta!
Ok, Ok am priceput ce ati zis si ar trebui sa iau masuri pe planul asta doar ca of-ul meu era un picut mai putin concret... in fine, voi reveni cu o alta postare.
Dar pana atunci am un alt exemplu: azi noapte vorbeam in franceza. Nu imi amintesc cu cine, nu imi amintesc ce, doar ca vorbeam foarte aiurea. Nu sunt cine stie ce francofon, dar pana si eu ma minunam de cat de aiurea legam 2 cuvinte.
Apai daca si limba franceza ma streseaza in asa masura incat ma bantuie in vise, e de-a dreptul grav.
Ciudat e ca nu stiu de unde si pana unde vorbeam in franceza sau ce a indus comportamentul asta. Dar subconstientul lucreaza pe cai nebanuite, si e oarecum inutil sa mi-l analizez.
Si totusi... limba franceza?!?
Post a Comment