Ziarele, si nu numai, sunt de-a dreptul penibile de cat de porno sunt in expunerea personajelor.
Zilnic ma invadeaza familia Porno din toata media, si deja ma lasa rece orice referire la membrii acesteia.
Eleva Porno, Profesoara Porno, Popa Porno, Piticul Porno... si multi altii de care nici nu cred ca am aflat ca pornalesc fara nicio jena si despre care chiar nu sunt curios.
Sugerez insa si alte variante la fel de realiste: Tamplarul Porno, Femeia de serviciu Porno, Vanzatorul de lebenite Porno sau chiar mai intrigante: Clovnul Porno, Vidanjorul Porno sau Cioclul Porno.
Si de ce sa ne oprim aici? Nu doar persoanele se pot mandri cu apelativul acesta.
Eu scriu porno pe blogul porno intr-o seara porno, gandindu-ma cati cititori porno se vor minuna de cate ori apare cuvantul porno intr-o singura propozitie care desi prin esenta nu e porno, e invadata de pornosaguri.
Probabil ca sunt destui care imi impartasesc opinia porno, dar in acelasi timp tirajele porno sunt mult prea graitoare. Ma scuzati, porno!
Ma bantuie un cuvant aiurea de cateva zile. Unul din acele cuvinte pe care nu as fi crezut ca le voi folosi vreodata in afara salii de clasa sau cel mult in mediul lui natural.
Si totusi, iata ca pe nesimtite, mi-a intrat din senin baobab-ul in cap.
Adevarul e ca nu l-am folosit nici acum intr-o propozitie ci ma urmareste fara niciun sens. Si cand mi-e lumea mai linistita... jap! baobab-ul imi infrunzeste mintea.
Ok, intelegeam daca invatam ceva cuvant nou care sa ma obsedeze pentru faptul ca nu il stiam... dar asa pur si simplu nu are sens.
Sper ca daca mai afla si altii de baobab-ul meu, sa ma scap de el ca deja dimineata - baobab,la pranz - baobab, seara - baobab, e prea mult.
Un baobab placut va doresc!
Luni dimineata, ora 09.00...
Stau in fata calculatorului si privesc in gol. Mana imi tremura pe mouse, corpul imi freamata, privirea mi se incetoseaza si imi pierd capacitatea de concentrare, un strop de transpiratie imi aluneca usor pe tampla dreapta.
Ma straduiesc sa nu ma dau de gol si incerc sa maschez simptomele de fiecare data cand aud pasi in jurul meu. E greu, dar simt ca ma pot stapani. Imi sterg umezeala de pe frunte si apoi imi inclestez mana pe mouse si incep miscarile mecanice.
Sunt constient ca trecerea de la o stare la alta nu dureaza mult, si in final totul e spre binele meu.
Si totusi, faptul ca doza mi s-a terminat odata cu venirea zorilor, ma face doar sa ma gandesc oare cate zile, ore, minute mai sunt pana la urmatoarea si cum as putea sa le fac sa treaca mai rapid, mai usor, mai suportabil.
As putea sa incerc prin munca, dar parca nu sunt convins ca m-ar ajuta.
Imi trec putine ganduri prin mintea inceata. O minte care incearca sa faca fata reducerii starii de relaxare. Simt cum week-endul imi paraseste corpul, simt cum starea de bine, euforica as putea spune, pe care am simtit-o intre vineri ora 18.00 si luni ora 09.00 ma paraseste.
De aici si simptomele care m-au luat pe nepregatite.
Speram sa imi ajunga doza cat mai mult, dar din pacate 5 zile voi sta din nou pe sec si incerc sa le fac fata. Ma sufoc dar ma linisteste gandul la urmatoarea doza de week-end.
