In lipsa unor vise voluntare pe care sa le urmaresc, am parte de vise involuntare care ma urmaresc.
Mai demult tin minte ca visam chestii abstracte, fara nici cea mai mica legatura cu realitatea... campii izolate, camere straine, oameni necunoscuti... franturi dintr-o lume ce parea a izvori de oriunde altundeva decat din cotidian.
Dar vremurile acelea s-au dus, si mai nou cotidianul imi invadeaza visele.
Visez contracte, continui discutii avute peste zi, finalizez planuri incepute in pauza de masa sau ma intalnesc cu oameni ce mi-au trecut prin minte fugitiv si accidental.
Azi noapte, de exemplu, ma visam in noaptea de Revelion cum la 1 noaptea ma trezea telefonul fix cu un apel de departe, foarte departe.
Foarte plauzibil daca stau sa ma gandesc ca Anul Nou vine la sfarsitul unei zile de munca.
Insa facand analiza pe vis, subconstientul se pare ca face ore suplimentare pentru a pune in ordine framantarile de peste zi... macar de ar fi cu folos.
Lasand totusi fabulatia la o parte, mi se pare a fi o supradoza de realitate... Oare mai scap?
... in care ne ducem existenta.
Contrarii la tot pasul care se intalnesc si, in ciuda a ce am auzit toata viata, nu se atrag nici nu se resping... pur si simplu se ignora.
In aceeasi incapere pot coexista la un moment dat un om care castiga 200000 lei anual doar din dobanzi cu o femeia care castiga lunar 1000 de lei si isi intretine singura familia.
In aceeasi propozitie pot vorbi de un om care are o rata lunara de 6000 euro la creditul ipotecar si de un altul care nu se incadreaza la un credit de 6000 de euro.
Suntem pe buna dreptate o societate a extremelor si cu toate acestea, nu am invatat ca mergand pe strada putem la fel de usor sa trecem pe langa oricare dintre personajele de mai sus si sa nu le cunoastem adevarata valoare.
De ce?
Pentru ca nu ne atragem, nu ne respingem ci pur si simplu ne ignoram si ne continuam existenta.
