Viza pentru vise™

Scooby Doo, where are you?

2010-12-01T22:43:00.003+02:00

Acum cateva saptamani am vazut cateva secvente dintr-un episod nou cu Scooby Doo. Nu stiu daca neaparat era nou sau faptul ca era produs in format digital i-a insuflat un aer actual, insa acest detaliu e lipsit de importanta.

Scooby Doo si gasca sa de copii bagareti va ramane un clasic indiferent de cate variante ale acestuia vor fi produse de-acum inainte.

Nu l-am privit niciodata in mod serios, dar dupa analiza facuta pe Tom&Jerry am inceput sa vad desenele animate intr-o alta lumina.

Scooby este fara doar si poate emblema luptei impotriva ipocriziei. Pentru cei care sunt familiarizati cu productia in discutie argumentele sunt de prisos, insa pe scurt povestea sta in felul urmator...

In primul rand, fiecare episod aduce in discutie un alt personaj raufacator (dovada a multiplelor forme pe care ipocrizia le poate lua) care in ciuda aparentelor reuseste sa isi faca jocul pana cand Scooby&co ii iau cazul la puricat si ajung sa il demaste.

Eforturile teatrale sunt pe masura scopurilor: respectivul se camufleaza, ascunzandu-se in spatele unui costum sau a unei masti pentru a insufla teroare in societate, continuandu-si totodata existenta intesata de minciuni de complezenta.

Pe rand am avut de-a face cu stafii, monstri marini, calareti fara cap, mumii, varcolaci sau extraterestri, ca sa enumar doar cateva personaje ce au materializat pe rand diverse atribute negative ale caracterului uman.

Analizand indeaproape detaliile, se dovedeste intotdeauna ca agenda ascunsa a ipocritilor poate fi scoasa la iveala in ciuda amenintarilor aduse de simbolul insusit. Teama de consecintele adevarului nu sta in calea micilor detectivi, fiind condusi de o sete nestavilita de a face lumina acolo unde ipocrizia nu permite razelor soarelui sa mai patrunda, aducand in final o unda de speranta acolo unde fatarnicia a sadit doar deznadejde.

Cu toata aceasta perseverenta, lupta nu se castiga nicioadata usor. Iar gasca de copii si catelul lor naravas ne dau pe tava instrumentele de care e nevoie pentru a o duce la bun sfarsit:

- inteligenta si cultura prin Velma,

- spiritul ager si rezistenta fizica din partea lui Freddy,

- compasiunea si creativitatea lui Daphne si, nu in ultimul rand,

- prezenta de spirit si optimismul lui Shaggy.

Toate fiind completate de nasul fin pentru abureala a lui Scooby.

Ipocrizia e un dusman puternic, tocmai de aceea e nevoie de un complex de atribute care sa ajute la strangerea dovezilor, sa le puna cap la cap si sa insufle curajul de a-si asuma responsabilitatea rezultatului.

Cu siguranta ca pot aparea obstacole pe parcurs insa, asa cum arata experienta, minciuna are picioare scurte si numai teama o poate ajuta sa isi continuie maratonul.

Luand in considerare cele de mai sus, nu credeti ca suntem indreptatiti sa strigam mult prea des: "Scooby Doo, where are you?"

Vorbe de ocara

2010-11-28T22:05:00.003+02:00

Da, stiu ca suntem in post si ca e o perioada de curatenie spirituala, si tocmai de aceea voi sta departe de linia ce nu ar trebui trecuta... Totusi simt nevoia sa ma exprim...

Suntem un popor destul de creativ din punct de vedere al injuraturilor, nimeni nu tagaduieste asta... insa cred ca ne complacem cu niste expresii devenite deja clasice si lumea nu isi mai da silinta sa inoveze, sa gandeasca in afara constrangerilor, sa isi personalizeze mesajul.

Adevarul e ca ne multumim sa pastram registrul vulgar cu gandul ca receptorul, indiferent de nivelul sau de cultura, va intelege ideea. In alte cuvinte, ar fi chiar aiurea sa emiti o insulta iar persoana sa nu o ia ca atare. Decat daca respectivul e cat dulapul si atunci e mai bine sa nu o faca.

De exemplu, as simti cum imi vrea cineva raul auzind "calca-mi-ai camasile de bumbac 100% cat te-or tine puterile!"

Dar cuiva care nu a calcat o astfel de camasa in viata lui, sau nici nu s-a "distrat" vreodata cu un calcator, nu i se va parea batjocoritor.

Tot in aceeasi idee, "strange-mi-ai frunzele uscate de nuc, in fiecare zi de toamna!" chiar doare pentru ca stiu cate frunze poate duce un nuc... nu e neaparat jignitor, dar de bine tot nu e.

Alte exemple... "numerota-mi-ai arhiva pana nu mai vezi bine" sau "plictisi-te-ar portarul cu povestile lui din armata".

Si cred ca fiecare poate gasi in drama lui zilnica exemple de genul care chiar daca nu se aplica oricui, pot rezona mult si bine in mintea "ocaratilor" cu semne de intrebare: "totusi, ce a vrut sa zica?!?"

Tom si Jerry, dupa 20 de ani

2010-11-21T23:28:00.004+02:00

Probabil vor exista cateva priviri ciudate cu privire la subiectul care mi-a strafulgerat mintea intr-o dimineata, pe cand ma pregateam pentru serviciu. Da, e posibil sa fi avut creierul muuult prea odihnit, insa nu sunt genul care sa se planga de asa ceva.

In fine, ma gandeam ca "Tom si Jerry" (da, desenul animat) e metafora pentru fuga neincetata dupa realizarea unui vis. Si nu a oricarui vis, ci a unuia impus. Tocmai de aceea nu e tocmai un vis, ci mai degraba un tel izvorat din constrangerile societatii.

Tom, in momentele lui de relaxare, cand nu e intaratat de stapana, presat de alte pisici sau animat de instinctele de felina, chiar reuseste sa convietuiasca alaturi de bietul soricel. Insa de fiecare data cand se asterne pacea intre cei doi, societatea dicteaza ca Jerry trebuie persecutat.

Tom trebuie sa recunoastem ca este perseverent. Asa cum e, cu mijloacele si metodele pe care le are la dispozitie, isi da toata silinta sa isi indeplineasca de fiecare data misiunea. Insa obiectivul e de-a dreptul imposibil de atins, intrucat nu tin minte niciun episod in care motanul sa fi fost triumfator.

Si uite asa, Tom da trup si suflet pentru un tel care nu il face nici mai fericit, nici mai satul, nici mai linistit.

Drept dovada, intr-un episod plin de zapada, cand reuseste sa il arunce pe bietul soarece in gerul necrutator, tot nu reuseste sa aiba liniste sufleteasca... imaginea nevinovatului persecutat pe nedrept il bantuie si il framanta pana isi repara greseala.

Totusi, perseverenta lui Tom poate parea absurda. Dupa atatia ani ar fi trebuit deja sa realizeze ca nu poate fi fericit urmarind un ideal impus de altii. Normal ar fi fost sa isi gaseasca la un moment dat un drum al lui care sa ii aduca implinire. Insa cred ca e atat de indoctrinat de sistem incat pur si simplu nu reuseste sa discearna intre propriile sentimente si ceea ce i-a fost inoculat in tot acest timp.

Daca nu ar fi atat de amuzant, ar fi chiar trist. Si totusi, lasand la o parte comparatia exagerata dintre un desen animat si societatea in care traim, copilul din mine savureaza de fiecare data episoadele cu Tom si Jerry de parca ar fi difuzate pentru prima data iar deznodamantul e cu adevarat o surpriza... il prinde de data aceasta sau ii scapa?

The song says it all

2010-11-20T12:25:00.001+02:00

Vise

2010-11-18T22:03:00.003+02:00

In lipsa unor vise voluntare pe care sa le urmaresc, am parte de vise involuntare care ma urmaresc.

Mai demult tin minte ca visam chestii abstracte, fara nici cea mai mica legatura cu realitatea... campii izolate, camere straine, oameni necunoscuti... franturi dintr-o lume ce parea a izvori de oriunde altundeva decat din cotidian.

Dar vremurile acelea s-au dus, si mai nou cotidianul imi invadeaza visele.

Visez contracte, continui discutii avute peste zi, finalizez planuri incepute in pauza de masa sau ma intalnesc cu oameni ce mi-au trecut prin minte fugitiv si accidental.

Azi noapte, de exemplu, ma visam in noaptea de Revelion cum la 1 noaptea ma trezea telefonul fix cu un apel de departe, foarte departe.

Foarte plauzibil daca stau sa ma gandesc ca Anul Nou vine la sfarsitul unei zile de munca.

Insa facand analiza pe vis, subconstientul se pare ca face ore suplimentare pentru a pune in ordine framantarile de peste zi... macar de ar fi cu folos.

Lasand totusi fabulatia la o parte, mi se pare a fi o supradoza de realitate... Oare mai scap?

Ciudata lume...

2010-11-16T23:39:00.002+02:00

... in care ne ducem existenta.

Contrarii la tot pasul care se intalnesc si, in ciuda a ce am auzit toata viata, nu se atrag nici nu se resping... pur si simplu se ignora.

In aceeasi incapere pot coexista la un moment dat un om care castiga 200000 lei anual doar din dobanzi cu o femeia care castiga lunar 1000 de lei si isi intretine singura familia.

In aceeasi propozitie pot vorbi de un om care are o rata lunara de 6000 euro la creditul ipotecar si de un altul care nu se incadreaza la un credit de 6000 de euro.

Suntem pe buna dreptate o societate a extremelor si cu toate acestea, nu am invatat ca mergand pe strada putem la fel de usor sa trecem pe langa oricare dintre personajele de mai sus si sa nu le cunoastem adevarata valoare.

De ce?

Pentru ca nu ne atragem, nu ne respingem ci pur si simplu ne ignoram si ne continuam existenta.

Birds 'n bees

2010-10-31T10:35:00.003+02:00

Mancam eu aseara linistit un pic de paine cu miere (ca e de sezon), cand m-a izbit o noua intrebare existentiala... de ce fac albinele mierea?

Adevarul e ca am trait o viata de om fara sa imi pun intrebarea aceasta si probabil ca nu ar fi fost sfarsitul lumii daca nu ma lamuream... dar aseara era o adevarata dilema:

Albinele produc mierea si noi le-o mancam.

Daca noi le-o mancam inseamna ca lor nu le trebuie?

Si daca lor nu le trebuie de ce o mai fac?

Daca totusi le e necesara, cum supravietuiesc cand oamenii le-o fura?

Si daca oamenii le-o fura si stiu ca le e vitala, cum pot trai cu constiinta impacata?

Nu le sta in gat stiind ca o intreaga specie sufera doar pentru ca avem noi pofta de ceva dulce?!?

Ei bine, nu. Se pare ca intr-adevar albinele produc mierea pentru a-si face provizii de nectar pentru sezonul rece, dar o fac in exces. In mod normal un apicultor priceput stie cata miere poate "recolta" (a se citi "fura") astfel incat sa nu dauneze stupului.

OK, exista posibilitatea ca asta sa fie propaganda apiculturista... insa eu am inghitit-o, fara sa mai pun la indoiala moralitatea consumului de miere.

Subiectul s-ar fi putut termina aici daca sa nu imi aminteam de o dilema din acelasi registru pe care o aveam la serviciu in primavara... cum se consuma casnicia cocosului cu gaina?

Din nou, e o tema care nu ma impulsioneaza cu nimic sa consum sau sa nu consum oua si alte produse avicole... insa ajung la o varsta la care imi dau seama cat de putine stiu despre lucrurile marunte care ne inconjoara.

Bineinteles, am cercetat intens internetul si nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ca nu sunt singurul care avea nevoie de lamuriri. Exista forumuri care dezbat aceasta problema, ba chiar si teorii care mai au nevoie de studiu pentru a putea fi dovedite.

Intr-un final, am ajuns la o schema... pentru ca explicatiile cele mai convingatoare apeleaza la dovezi de natura vizuala...

Gaina are un orificiu (atata banuiam) si cocosul are un orificiu (asta n-o banuiam). In timpul "dansului", cele doua se unesc si materialul genetic ajunge de la el la ea.

Pe cat de in vazul lumii se produce tot procesul, pe atat de invaluit in mister este. Si asta doar datorita penelor care cenzureaza toata treaba.

In concluzie, m-am cam linistit deocamdata. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Nu inteleg

2010-10-25T00:43:00.005+03:00

M-am lovit saptamana trecuta de ceea ce mie mi se pare un nonsens.

Acuma recunosc: nu sunt cel mai in masura sa dau verdictul intrucat nu am toate informatiile la indemana (a se citi "nu sunt in stare sa savurez o tigara").

Dilema e in felul urmator:

Cum e posibil ca un fumator sa nu suporte mirosul de tigara?!?

Ma ajuta si pe mine cineva sa ma dumiresc?

Nu e o problema existentiala, dar nu e prima data cand ma lovesc de ineptia aceasta, urmata fiind indeaproape de "nu suport fumul in spatii inchise" sau "nu fumez decat la serviciu".

Singura explicatie pe care am gasit-o e ca sunt niste absurditati emise de niste fumatori diletanti, amatori care imi polueaza atmosfera pentru ca nu au altceva mai bun de facut in cele 3 minute cat dureaza gestul (ca nu o putem numi actiune).

A, si mai duc dupa mine o neclaritate din aceeasi categorie: de ce 300 de lei pe luna pe mancare dor mai rau decat 300 de lei pe luna pe tigari?

Stiu, ar trebui sa ma apuc sa fumez ca sa intru in pielea personajului si sa ma lamuresc, ca altfel nu am cum sa inteleg, nu?

Dar nu ma ard asa de rau dilemele acestea... era doar asa, ca fapt divers.

Radio & TV = ^$#@

2010-10-25T00:03:00.005+03:00

Prin ^$#@ intelegandu-se o metafora care transcende orice bun simt.

Televizorul ma agaseaza cu emisiuni pline de vorbe goale, stiri fara context si seriale programate in asa fel incat sa nu poata fi urmarite. Si atunci dupa ce mai platesc abonamentul la cablu?(probabil ca sa fiu in rand cu lumea)

Radio-ul imi insulta inteligenta cu melodii ale trupelor romanesti(sau nu, ca nu sunt in tema) pe care si un pusti de gradinita le-ar putea compune... dar macar atunci ar avea ceva farmec.

Cel mai castigat in toata afacerea asta e internetul care e un fel de magazin do-it-yourself ce te rasfata in comparatie cu magazinul comunal. Si cand zic comunal ma refer la acela din vremea raposatului care se aproviziona cu ce putea si ce avea... ca deh, asa erau vremurile.

Dar iar cad in capcana generalizarii... eu nu sunt reprezentativ pentru publicul tinta al televiziunilor generaliste si nici nu gust 90% din ce emit radiourile mainstream. (dar oare au un public tinta bine definit?) Din punctul meu de vedere s-ar putea inchide toate maine ca nu le-as duce lipsa.

Prea radical? Nu cred. E justificat dupa "Alors on danse" de minim 7 ori pe zi la radio si aceleasi fete de lingai in toate talk-soaiele ori de cate ori deschid televizorul.

Prin urmare, daca ma intereseaza un serial... il gasesc online.

Daca ma intereseaza o melodie... o ascult online.

Daca ma intereseaza o stire... o gasesc cu siguranta online.

Daca vreau sa adorm rapid... deschid televizorul.

Comision pentru consiliere maritala

2010-10-24T23:30:00.002+03:00

A venit si a trecut nebunia cu actualizarea datelor personale la banci. Si ce folos?

Zilele trecute (nu spun cand) am auzit (nu spun de la cine) ca un client al unei banci (nu spun care) a facut scandal (nu spun cat de mare) pentru ca a primit acasa extras cu soldul conturilor desi solicitase in mod clar ca acesta sa ii fie remis in sucursala.

Pai si care ar fi problema? s-ar putea intreba un om normal.

Problema e cat se poate de simpla: omul avea o durere de cativa ani (a se citi nevasta) din cauza careia nu si-a dorit extrasul acasa. Domnul agonisise niste bani pe care a preferat sa ii lase in cont si "uitase" de ei, evident din cauza durerii de cap.

Prin urmare extras cu solduri reale + nevasta sucarita = motiv de divort.

Omul, pe buna dreptate, va da banca in judecata pentru ca nu i-a respectat solicitarea, punandu-i astfel casnicia in pericol... care de altfel ar fi avut muuuulti ani fericiti de acum inainte.

Banca, pe de alta parte, ar trebui sa ii perceapa un comision suplimentar pentru ca i-a rezolvat "durerea de cap", desi daca e sa fim realisti, costurile divortului ii vor aduce alte dureri. De cont, bineinteles.

Iar nevasta... acuma cand a dat de bani pleaca? Pana acum ce a facut, munca de caritate?

Criza, mon cher!

2010-07-07T23:12:00.002+03:00

Intr-un moment de plictiseala, acum cateva saptamani, am aruncat un ochi mai atent peste facturile ce asteptau ziua de salariu. Si am descoperit acolo, negru pe alb faptul ca nu ma stimuleaza defel furnizorii diferitelor servicii sa imi platesc datoriile la timp (cum o faceam pana nu demult).

Unul dintre ei stabileste limita la 15 zile de la primirea facturii (nu stiu exact cum apreciaza ei momentul in care ajunge la mine), altul are trecuta o data scadenta cu o perioada de pana la 30 de zile in care nu se calculeaza penalitati iar altul ma asteapta lejer pana la sfarsitul lunii, ceea ce de fapt imi si convine.

Din punct de vedere al consumatorului, e ok faptul ca nu mi se da in cap din prima zi de restanta, dar ma mir ca nu s-au gandit sa ofere ceva beneficii sau reduceri pentru plata in avans a datoriei. Daca tot e criza de lichiditate...

Pentru ca sincer, nu simt nicio obligatie/presiune/interes ca sa le dau fuguta niste bani pe care la randul lor i-ar vedea ca un credit-furnizor fara dobanda.

Asadar am intrat in hora crizei si m-am molipsit de la firme in ceea ce priveste comportamentul de plata... "am, dar de ce sa ma arat ca am?!?"

Exista in schimb un anume furnizor de telefonie mobila care insista sa imi aminteasca macar o data pe saptamana ca mi s-a emis factura si imi vine sa i-o platesc doar sa nu ma mai sacaie ca o soacra. Dar ma calmez, ca doar nu ma arde mesajul si astept scadenta. Mie oricum nu imi iese nimic la plata in avans, iar linistea sufleteasca nu acopera costul suplimentar.

Romania, te iubesc...

2010-06-27T01:31:00.002+03:00

... Asa vrajesc politicienii tara, cu vorbe dulci si duioase menite sa o faca sa le cada in mreje. Si cand pare ca totul merge asa cum trebuie, o violeaza!

Romania, fata mare, s-a lasat de nenumarate ori sedusa si violata, iar acum culege roadele naivitatii sale: e crizata ca o femeie insarcinata cu nevoi. Iar tara cat e de mare, are nevoi pe masura.

Totusi, eu un lucru nu am inteles niciodata... de ce ne e asa de greu sa ne uitam peste gard in gradina vecinului care, desi are femeie la fel de crizata, reuseste sa stranga avere si sa mearga mai departe.

O varianta ar fi ca romanul e creativ nevoie mare, spirit latin si original. Si atunci, cum sa-l copieze pe altul? Mai bine descopera pe rand focul, roata si gaura la macaroana decat sa le ia de-a gata si sa isi canalizeze efortul spre lucruri noi.

Adevarul e ca focul nostru trebuie sa arda mai tare, roata sa fie mai rotunda iar macaroana mai gaurita. Ca altfel nu merita facute.

Insa la fel de adevarat e ca desi poti sa faci strategii care doar presupui si speri ca functioneaza pentru a castiga miliardul de euro, mai sigur e sa inveti de la unul care deja l-a castigat si sa ii urmezi calea.

Cu siguranta e usor de zis, dar chiar asa de greu poate fi de aplicat?

Idiot

2010-06-21T21:32:00.004+03:00

Am fost la film saptamana trecuta. Mai bine stateam naibii acasa!

Adevarul e ca tocmai de aceea am mers la film, ca sa nu stau acasa.

In fine, contextul care ma face sa incadrez filmul vazut la categoria "traumatizant" se intinde pe cateva luni bune (ba as zice chiar ani) de cand subiectul copii si tot ce tine de ei graviteaza in universu-mi.

In aceasta perioada, fara a fi catusi de putin interesat, am absorbit involuntar informatii legate de fertilitate, tratamente prenatale, stadiile sarcinii, problemele nou nascutilor, evolutia infantila in primii 2 ani de viata etc, fiind privat de bucuria de a le descoperi pe propria-mi piele. (sau ceva de genul)

Deocamdata incerc sa ma consolez cu acel echilibru universal care imi va permite, la momentul oportun, sa intorc "favoarea" cu detalii elaborate legate de cachita, vomita si alte reziduuri infantile care sunt cat se poate de dragalase!

In fine, contextul fiind cel de mai sus, am ajuns la filmul "Plan de rezerva"... o poveste despre ce altceva decat o femeie care ramane, ati ghicit, i n s a r c i n a t a !

Povestea putea fi cat se poate de haioasa (si chiar a fost in momentele ironice la adresa miracolului nasterii) dar avand in vedere trauma psihica cu care m-am autodiagnosticat, a fost cat se poate de inoportuna.

De plecat, puteam sa plec din momentul genericului cand am intuit despre ce e vorba, dar daca tot am dat banii, de ce sa nu stau? Nu? (ce gandire idioata!)

Nici eu nu ma inteleg.

2010-06-21T19:54:00.005+03:00

Vreau sa scriu ceva optimist, coerent si oarecum util pentru umanitate. Dar nu am ce.

Avioanele ce ratacesc prin intunericul creierului meu nu au la bord ganduri prea docile. Dar deja asta nu e ceva nou, pentru cei care ma cunosc. Pentru restul lumii insa, haideti sa mai facem o data cunostinta:

Buna, ma numesc Adrian si sunt ironic, realist si greu de multumit. Visez fara sa imi impartasesc visele. In mod voluntar mi le reprim dar viata, in mod sadic, mi le pune de cele mai multe ori pe tava.

Si in caz ca va intrebati... nu, nu este rezumatul anuntului de la matrimoniale ci doar esenta personalitatii, asa cum se manifesta ea de ceva vreme. Ma rog, nu e o expresie conditionata de timp, ci e ma mult ca sigur reactia la mediul inconjurator si oamenii care-l populeaza.

Ma indepartez tot mai departe de scopul enuntat in prima fraza si tocmai de aceea continui.

Candva nu eram asa. Dar asta era candva, cand universul se intindea pe o raza de 30 de km si tot ce depasea aceasta limita se incadra pe domeniul fantasticului, intr-o alta galaxie.

Si-atunci, logic ma intreb: dupa ce am ajuns sa interactionez cu fiinte pe care candva le consideram la ani-lumina distanta, cum sa raman neschimbat?

In fine, e un gand bizar care nu pare a duce la nimic rational odata ce ia forma scrisa, motiv pentru care ma opresc, respir adanc si imi amintesc ca azi e solstitiul de vara... moment numai bun sa spun: punct si de la capat.

Piatra filosofala

2010-05-03T23:16:00.004+03:00

Traim intr-o zona/tara/societate mult prea inchisa, retincenta la nou, speriata de schimbare. Si cu toate acestea ne place sa credem ca libertatea ultimilor 20 de ani ne-a deschis poarta spre o infinitate de posibilitati si orizonturi marete.

Da, ne-o fi deschis-o, insa noi am ramas proptiti in prag pentru ca nu ne-a impins nimeni de la spate ca sa facem pasul cel mare. Si asteptam. Si ne complacem in prezent. Si ascultam vocile trecutului ce se tem ca vor fi date uitarii odata cu venirea viitorului.

Insa daca nu ma insel, nu i-a fost ridicata nimanui statuie pentru ca a trait o viata in conformitate.

Nu i s-au scris nimanui ode pentru ca a acumulat cunostinte si apoi le-a risipit in multime.

Si mai mult ca sigur ca nu exista epitaf care sa spuna..."a respectat cu strictete regulile de circulatie".

Ce vreau sa spun prin asta? Ca idealurile parintilor, sabloanele societatii sau asteptarile semenilor sunt doar ceea ce sunt si nimic mai mult: niste limite care nu tin loc de idealuri, nu tin loc de scopuri si nu tin loc de evolutie.

Viitorul se vede mult mai senin atunci cand e privit cu propriii ochi larg deschisi.

Viata in culori

2010-04-24T22:06:00.003+03:00

Zi frumoasa de weekend, aparatul foto la purtator, stat la aer sa se revigoreze trupul si sufletul.

Si s-au revigorat...

Party animal!

2010-04-18T22:05:00.003+03:00

E vara, e soare,

Catelele sunt goale,

Lupoaice-adevarate

Miroase-le pe toate!

Oh yeaaah!

Vesnic pregatit

2010-03-20T09:52:00.005+02:00

Internetul inca mai "vuieste" cum ca in urma cu 11 ani am castigat o binemeritata mentiune la un concurs de limba franceza din liceu...

ok, ok, poate nu chiar vuieste, insa la o cautare "riguroasa" se poate gasi si aceasta informatie.

Toate bune si frumoase pana aici, insa imi amintesc un anume detaliu legat de acea zi. Si anume, faptul ca premiul cel mare era insotit de un superb dictionar Larousse.

Asa ca, inainte sa plec spre asa-zisa festivitate de premiere, am stat si m-am gandit...

"Bine, bine, dar daca e sa castig ditamai dictionarul, cum vin cu el? Daca il aduc in mana, exista sanse sa mi-l ploua, sa mi-l umple vantul de praf, sa il frec de ceva. Totusi, e un premiu valoros!"

Drept urmare, dupa o dezbatere interioara aprinsa de vreo 5 minute, am hotarat sa iau cu mine o plasa pe masura premiului.

Nu mi-am pus problema sanselor reale pe care le aveam. Nu mi-am pus problema banilor care veneau odata cu premiul, si care nu cred ca erau de neglijat. Nu mi-am pus problema penibilului de a umbla cu o plasa dupa mine care avea toate sansele sa ramana goala.

Nu, eu voiam doar sa fiu pregatit. Ca nu a fost in final nevoie, acesta deja e un detaliu trivial care imi minimalizeaza efortul :-P

Rigurozitate vs exces de zel

2010-03-20T09:26:00.002+02:00

Cand stim ca am trecut de acea limita care face diferenta dintre cele doua notiuni de mai sus?

Cand interesul de a-ti face treaba asa cum se cuvine ajunge sa intre pe domeniul obsesiei?

Cand ce-i mult chiar strica?

Dupa cum cred ca e clar, nu am nimic impotriva a-ti face treaba la cea mai buna calitate posibila, insa teoria chibritului in probleme deja intalnite nu face bine nimanui.

Desi mi-ar placea sa fiu contrazis, aceasta nesiguranta in situatii deja experimentate sugereaza fie un flux de lucru neclar, fie o slaba pregatire a 'rigurosului'.

Problema e ca acest simptom nu apare doar intr-un domeniu, ci e cat se poate de generalizat, mai ales de teama controalelor din partea Curtii de Conturi, Administratiei Fiscale sau Bancii Nationale, in functie de specificul fiecaruia.

C-o fi una buna si celalta rea, sau ambele bune/rele, cert e ca nu sunt sinonime si trebuie activat senzorul care avertizeaza depasirea liniei continue... Parerea mea, parerea mea.

Patetic

2010-03-15T23:55:00.002+02:00

Vreau sa ma fac de rusine si sa marturisesc ca m-am uitat ieri la Danutz SRL, atat in direct cat si in reluare, ca sa vad daca nu cumva am castigat un Logan la tragerea la sorti din campania unui RCA. (caruia nu ii mai fac reclama de ciuda ca nu am castigat)

Asta cred ca a fost exces de optimism sa cred ca daca din prima nu imi iese, poate ma insereaza careva la montaj din marinimia sufletului. Dar oricat mi-as fi dorit, nu mi-a iesit.

Mai am o marturisire de facut... Tineti minte reclama de la cartofii prajiti cu fiipefaza.ro? In fine, simpatica reclama, si poate tocmai datorita ei mi-am incercat si acolo norocul, ca sa nu castige 2,000 de euroi cine nu trebuie... dar se pare ca tocmai EU nu trebuia.

Nu mai am alte marturisiri de facut, ca e suficienta onestitatea de care am dat dovada, insa un lucru este cert... ocupatii mai patetice de atat nu mi-as putea gasi.

Bad PR

2010-03-13T01:29:00.005+02:00

Nu stiu daca e tocmai cea mai buna miscare pentru cineva care a auzit fie si in treacat de 'personal branding' insa nu ar fi prima oara cand ignor cutumele sau chibzuinta.

Asadar, facandu-mi-o cu mana mea, incep cu concluzia: sunt incapabil sa lucrez in mod eficient intr-o echipa.

Problema nu stiu din partea cui se manifesta insa stiu ca si eu am pacatele mele.

1. Nu pot functiona atata timp cat toata lumea face tot, si nu se respecta un set de sarcini clar delimitate.

2. Nu reusesc sa imi fac partea daca improvizam si schimbam strategia pe parcurs.

3. Deja am probleme cu increderea in capacitatile celorlalti, dar banuiesc ca e inevitabil odata ce te arzi o data, de doua ori, de trei ori.

4. Mi-e scris in ADN ca trebuie neaparat sa vin eu cu ideea cea mai buna in cazul unui brainstorming, ca altfel nu depun 100% efort pentru realizarea ei.

5. Ritmul meu, ritmul tau, ritmul ei, ritmul lui... dintre toate, cand avem termen limita, niciunul nu se sincronizeaza. Si atunci sa vezi coarne de berbec.

6. Cu totii conjugam verbul a gresi. Dar daca nu e asumata greseala, avem o problema. (a se citi 'paie pe focul nr.3')

7. In general cam am probleme cu autoritatea nesigura, iar in cazul echipei daca liderul nu e stapan pe situatie... se deschide portita pentru 'viva la revolucion!'

8. Si culesul laurilor ridica semne de intrebare, pentru ca daca nu mi-e recunoscut aportul adus, viitorul echipei este cat se poate de limitat.

In fine, dupa o scurta reflectie, cam in zona aceasta ma situez.

Iar in cazul in care un viitor posibil angajator citeste ce am scris, acesta este primul pas din cei 12 de recuperare: constientizarea faptului ca asa nu se mai poate! Si totusi, sunt o fire asa de rabdatoare cand nu e cazul...

Viata, pur si simplu

2010-03-13T00:39:00.003+02:00

Oamenii astia sunt ciudati... Prea des aud:

"vai ce nenorocire a dat peste mine!" sau dimpotriva "in sfarsit un lucru bun in viata noastra!".

Treziti-va la realitate! Viata nu e impartita in lucruri bune si lucruri rele... e viata, pur si simplu.

Cand incerci sa cauti motive sau explicatii ascunse in spatele evenimentelor... revino-ti!

Nu exista forte mistice care te imping sa cazi intr-o groapa in timp ce te uiti la un mesaj publicitar pe cer!

Nu vine niciun spiridus sa iti taie cablul de alimetare de la motor... se numeste foarte simplu uzura sau defect de fabricatie!

Iar daca iti cade o geanta de bani in brate, bucura-te si nu analiza. (sau inapoia cum am vazut deunazi la stiri)

Lucrurile bune/rele se intampla zilnic oricui... pentru ca se intampla.

Faptul ca ai scuipat pe geam intr-o zi nu inseamna ca in alta zi te asezi cu pantalonii noi pe o guma. Sau intr-o abordare mai naiva, daca-ti dai salariul nevoiasilor, de luna viitoare nu vei primi garantat o marire.

Coincidentele sunt coincidente si sunt o parte din viata, pur si simplu.

C-o fi bine, c-o fi rau, nu trebuie sa le meriti ci pur si simplu sa le accepti ca atare si sa te pregatesti pentru urmatorul eveniment de care nu poti fi sigur decat ca va fi total surprinzator.

Semne de revenire

2010-03-13T00:21:00.006+02:00

"L-O-V-E is just another word I'll never learn to pronounce" - just funny/brilliant!

Si cand ma gandesc cat de enervanta mi se parea melodia aceasta la un moment dat... Dar dati-i si voi o sansa. La mine a functionat!

Fara niciun apropo, fara sa ma identific neaparat cu versurile... pur si simplu s-a intamplat. Mai rar sa revin asupra unei preferinte deja formate.

Photoshop included

2010-03-08T23:22:00.004+02:00

Fara prea multe complicatii, mai mult din joaca decat cu un scop bine definit, am obtinut un efect interesant numai bun de pus pe desktop. Si acolo sta deja de vreo 3 saptamani.

Iar daca vi se pare cunoscuta locatia, va puteti hazarda in pronosticuri. Fara niciun premiu, doar pentru satisfactia ca in final cineva va avea dreptate :-)

Si chiar nu-mi pasa

2010-03-08T00:12:00.002+02:00

Am ajuns intr-un punct critic... Si primul pas spre recuperare este sa recunosc starea in care ma aflu.

Nu-mi pasa ca-i zi, nu-mi pasa ca-i noapte.

Nu-mi pasa ca-i iarna ori primavara.

Nu-mi pasa daca e snitel sau tocanita.

Nu-mi pasa daca e azi sau e maine.

Nu-mi pasa ce e vis si ce e posibil.

Nu-mi pasa ce culoare are.

Si chiar nu imi pasa de nimic!

Sunt imposibil de impasibil si nimic nu poate sa imi dezghete pasarea. Chiar sunt de gheata si nimeni nu merita sa imi simta raceala.

De ce?

Pentru ca nimic nu mai e nou, nimic nu mai e impresionant, totul se petrece foarte incet. Tocmai de aceea...

Nu-mi pasa suficient incat sa scriu.

Nu-mi pasa indeajuns ca sa fac poze.

Nu-mi pasa intr-atat cat sa vorbesc.

E o lume mare in jur care dintr-odata pare mica si cenusie, plina de povesti despre copii, locuri de munca nefericite si vise imposibile.

N-am suferit nicio dezamagire, nu sunt deprimat si nu a dat nicio boala peste mine.

Pur si simplu chiar nu-mi pasa.

Ghidul taximetristului

2010-02-23T20:31:00.003+02:00

1. E chestie de matematica de clasa a I-a: 7,65 RON nu inseamna 8 RON decat poate daca n-am eu chef sa ma incurc cu monede. Si asta pentru ca la 40 de drumuri diferenta de 35 de bani ajunge la echivalentul a doua curse in care nu cred ca te oferi sa ma plimbi din marinimie. Totusi, apreciez acele doua dati cand 7,38 RON a insemnat 7RON.

2. Bun simt: cand ai clientul in masina si se mai si grabeste, nu te opresti in mijlocul intersectiei sa explici soferului de la Pompe Funebre cum sa ajunga pe strada Narciselor... adica, dupa parerea mea clientul lor are timp sa tot astepte.

3. Am apreciat dimineata cum ai depasit prin parcare coloana de masini si te-ai intercalat cu tupeu ca sa ajung EU la timp la lucru, dar ziua de maine e departe si ma tem ca am memorie scurta. Asa ca nu te baza ca iti cedez trecerea cand ne intalnim in trafic. In fond, tot EU trebuie sa ajung la timp.

4. Nu urc in masina ta ca sa te aud cum te certi prin statie cu tot neamul tau. Daca eram fanul unor astfel de manifestari, ma uitam 5 minute la un reality show romanesc din confortul si siguranta casei mele... iar apoi schimbam canalul.

5. Intrebarea: "cu ce ocazie tortul?" are un singur raspuns, daca stii sa citesti printre randuri/cuvinte: "o (n-ai tu treaba) aniversare..." Si, in principiu, dupa o zi de lucru cam orice discutie e de prisos... n-am urcat in masina ca sa socializam. Acuma serios!

Si ar fi multe altele, dar daca le aprofundezi pe acestea putem sa trecem si la detalii de genul salutului, postului de radio, mirosului din masina... ca mi-e frica sa nu exagerez din prima.

Logic, nu?

2010-01-27T22:10:00.002+02:00

A fost odata ca niciodata o problema: cum sa iasa la xerox o copie lizibila de pe o pagina A3 pe una A4?

Varianta 1 (tipic masculina):

Se pune originalul in xerox, se selecteaza la input A3, la output A4, se verifica sa fie alimentat aparatul cu hartie. Press copy!

Rezultatul: jumatate de A3 pe un A4.

Logic? Nu!

Masinaria e dotata dar nu coopereaza.

Varianta 2 (perseverenta, tot masculina)

Se reseteaza optiunile, se selecteaza din nou input A3, output A4. Copy!

Rezultatul: aceeasi jumatate A3 pe o alta coala A4.

Logic? Nu!

Varianta 3 (feminina, dar cu experienta practica)

Se reseteaza optiunile, se micsoreaza la 49% si se da copy. Se ia copia, se pune in aparat in locul originalului, se seteaza marire la 145% si se apasa butonul copy.

Rezultatul: A3 micsorat pe un A4.

Logic, nu?

Se pare ca uneori un rationament complicat e mai bun decat alternativa logica. Dar daca da rezultate, de ce nu? Nu?

Slim-onella

2010-01-26T22:43:00.004+02:00

Am auzit mai devreme la stiri cum ca Agentia Europeana a medicamentului a stabilit ca sibutramina, care sta la baza mai multor medicamente pentru slabit, ar creste riscul aparitiei unor evenimente cardiovasculare.

Cifrele cercetarilor spun ca riscul unui accident vascular cerebral sau al unui atac de cord creste cu 16% in cazul celor care folosesc pastile de genul celor enuntate mai sus.

Dar... avand in vedere ca unele persoane contempleaza varianta unei imbolnaviri cu salmonella pentru a slabi in mod rapid cu 10 kg, procentele vehiculate de studii chiar nu prezinta interes.

Acuma daca lene exista si vointa nu, sunt suficiente alternative traznite in lumea asta care sa te subtieze. Miraculos, nu gluma!

Prioritatile se schimba

2010-01-24T17:57:00.001+02:00

Cand e vorba de cheltuitul banilor in ultimul timp, ma raportez la un set de prioritati care mi se par mie de bun simt, oportune, si, de ce nu, chiar durabile. (mi se par nu echivaleaza cu ca chiar sunt)

Asa am ajuns sa scriu in noiembrie cum ca nici in ruptul capului nu necesitam un laptop, si ca era departe de mine gandul unei astfel de achizitii.

Si pe buna dreptate, avand in vedere ca nu aveam nevoie de portabilitate sporita iar activitatea de navigat pe internet, scris pe blog si editat cate o poza de la munte nu justifica un upgrade al configuratiei existente.

Si totusi, cum mi se intampla de multe ori, cand ma astept mai putin, apare cate o oportunitate care schimba putin ierarhia prioritatilor.

Prin urmare am ajuns sa ma documentez serios in ceea ce priveste oferta de laptop-uri de pe piata si cu un buget fix in minte impreuna cu un brand impus, am iesit la cumparaturi.

Nu a fost deloc usor sa ajung peste noapte un impatimit IT, citind teste comparative intre procesoare, placi grafice si generatii diferite de tehnologii. Dar am reusit, si totul cu ajutorul unui site bine pus la punct: http://www.notebookcheck.com/

Alegerea mea a ajuns sa fie Asus K50IN-SX025L cu

- procesor Intel Pentium Core 2 Duo T6500 (tehnologie 45 nm)

- memorie 4096 MB RAM

- placa video Nvidia GeForce G102M (nu e cea mai buna solutie de gaming, dar tot e mai buna decat o placa video Intel fara memorie dedicata)

- HDD 320 GB (de la 40 cat am avut, e cale lunga)

Si cam asta a fost ideea: Azi nu vrei, maine esti fraier daca nu-ti iei.

Sa-l folosesc sanatos!

a trecut o luna...

2010-01-24T00:26:00.002+02:00

Am vrut cu tot dinadinsul sa imi tin cat mai mult pomul de Craciun, si azi am depasit cu 5 zile termenul vizat de 1 luna intreaga.

Pe cat de antrenanta a fost actiunea de impodobit, pe atat de robotizata a fost operatiunea inversa, cu gandul doar la odihna de dupa.

A fost, a trecut, iar ceea ce am incercat sa fac din 4 ianuarie incoace ar putea fi numita o tentativa de resuscitare a sarbatorilor si mentinerea lor, in mod artificial, in viata.

In mod patetic ma gandeam ca Mos Craciun se va intoarce sa inlocuiasca kilogramul de optimism si cutia de speranta pe care mi le-a lasat sub brad cu ceva mai palpabil. Insa m-am inselat amarnic, iar dezamagirea s-a adancit cand am realizat ca pana si acestea erau niste falsuri "made in China", ca deh, e criza si mai mult nu a fost prevazut in buget.

In fine, totul e bine cand se termina cu bine, doar sa se termine odata ca e de-ajuns deja.

Sfarsit de concurs

2009-12-16T21:08:00.005+02:00

Clasament final:

locul 5, fara coronita pentru Viza...

http://pcnews.ro/2009/12/23/superblog-2009-clasament-final/

The END.

Cu acest articol se termina ceea ce va ramane in istorie drept SuperBlog 2009: 55 de probe punctate in vreo doua luni
- de scris,
- de izolare de societate,
- de zile "intunecate" de brainstormingul pentru proba urmatoare,
- de momente de tensiune dinaintea rezultatelor.

Acum e simplu ca e la final. Dar a durat un pic pana sa ajungem aici.
A fost intr-adevar o experienta interesanta. Nu o voi lauda pentru ca nu a debordat de claritate in organizare, de obiectivitate in notare sau de creativitate in scriere(din partea mea), insa este loc de mai bine iar la anul experienta aceasta va da cu siguranta roadele scontate.

A avut, recunosc, si partile bune care intr-adevar vor ramane... in special prin cele cateva articole care surprind clar esenta acestui concurs indiferent daca au fost punctate cu maximul de puncte sau nu.

In plus, asa cum spunea cineva candva, nu am facut-o pentru destinatie ci pentru drumul parcurs pana acolo... mi-am propus sa scriu pentru fiecare proba si am reusit. Iar daca le-as scrie din nou, probabil ca nu as schimba nimic.

Pe tot parcursul drumului ne-au vegheat din umbra PCNews.ro, SwissPlan.biz şi RACK pe partea de organizare si XtremPC, BPP, Tech In Style, Connect, www.121.ro, RadioLynx.ro si Arena IT ca parteneri media.

PCNews - ne-a tinut in permanenta conectati la informatiile referitoare la concurs.
SwissPlan.biz - si-a folosit farmecele pentru a atrage sponsorii
RACK - am impresia ca a facut posibila procedura de centralizare a datelor

In plus, ne-au comunicat prezenta in concurs, sau ne-o vor anunta:
RadioLynx - care a promovat in mod constant concursul si concurentii de succes in emisiunile sale.
XtremPC - partener media, care nu putea lipsi avand in vedere caracterul concursului
Connect - o sursa nesecata de informatii legate de tehnologie, ca si sursa inspiratiei concurentilor
www.121.ro - comunitatea femeilor senzationale, partener media
Tech in Style - chiar am apucat sa o rasfoiesc, asa ca ASUS fiind sponsor principal, se intelege
BPP - bani pe post, un fel de superblog permanent, dar cred ca mai rentabil
Arena IT - castigatorii de anul trecut ai concursului.

Cam acesta a fost articolul de final.
Mai vedem ce urmeaza. Sanatosi sa fim!

Laptop vs TV

2009-12-16T19:23:00.004+02:00

Vor fi inlocuite televizoarele de catre laptopuri in viitorul nu prea indepartat? intreaba proba cu nr. 54 a SuperBlog 2009?

Depinde ce inseamna nu prea indepartat. Depinde de preferintele fiecarui utilizator. Depinde cum va evolua tehnologia. Depinde de foarte multi factori.

Daca incercam sa privim putin in urma, "nu prea indepartat" este si anul 1980 cand a inceput comercializarea PC-urilor, la 50 de ani de cand s-au pus pe piata primele televizoare, iar pana in prezent statisticile spun cam asa:
- in jur de 1,400,000,000 de televizoare
- aproximativ 1,000,000,000 de calculatoare.
Aparent o distanta mica, dar in acelasi timp mare. Iar laptopurile cu o pondere mai mica de 50% din cifrele de mai sus, au de recuperat serios.

Privind in trecutul si mai apropiat, ne dam seama ca lucrurile se schimba, se echilibreaza si se schimba din nou, foarte rapid.

Treptat, au trecut timpurile cand asteptam cu sufletul la gura cele 20-30 de minute de stiri de la postul national... acum le putem afla in timp real atat cu ajutorul unui laptop conectat la internet, cat si urmarind televiziunile de stiri.

Au trecut, de asemenea, vremurile cand televiziunile asteptau ani buni de la lansarea unui film pentru a-l difuza... acum momentul poate coincide cu lansarea pe DVD, sau pe alt suport de distributie.

La un moment dat calitatea imaginii HD era monopolizata de televizoare, apoi insa si ecranele notebook-urilor s-au molipsit de avansul tehnologic, si au inceput sa ofere aceeasi satisfactie.

Nu trebuie sa uitam insa ca ambele categorii au fost si sunt ajutate in extinderea lor:

Pe de o parte calitatea si diversitatea canalelor de televiziune a crescut interesul populatiei pentru televizoare tot mai performante care sa stocheze numarul tot mai mare pe posturi si sa receptioneze cat mai fidel semnalul acestora.
Pe de alta parte, dezvoltarea internetului si accesul tot mai raspandit la solutii mobile de conectare, a crescut apetitul consumatorului pentru un PC-uri in general, si in special pentru un laptop.

Iar aceste evolutii s-au petrecut intr-o perioada nu foarte lunga, chiar fara sa fie anticipate de cineva. Bine, poate de autorii SF, carora ar trebui sa le acordam mai multa atentie date fiind toate predictiile ce s-au adeverit, de la primul om in spatiu pana la robotii care incep a fi anuntati de liderii din domeniul tehnologic.

Totusi tind sa cred ca vor exista intotdeauna adepti pentru fiecare dintre cele doua solutii datorita avantajelor pe care le ofera.

Televizoarele au, prin comparatie, ca deficit lipsa de portabilitate data fiind dimensiunea si dependenta de electricitate. Ei bine, dimensiunea nu e chiar un dezavantaj pana la urma, intrucat un televizor cat peretele ofera o calitate incomparabil mai buna decat oricare laptop.

Dar acesta din urma castiga clar in momentele in care chiar vrei sa iei cu tine emisiunea preferata sau chiar meciul de fotbal la o iesire la iarba verde, fara a fi nevoit sa iti legi TV-ul de bateria de la masina.

Cu acest echilibru de forte, rezultatul va fi stabilit de o generatie care a avut ocazia sa creasca impreuna cu amandoua, fiindu-i disponibila oricare dintre variante fara vreo restrictie.

Parerea mea e ca exista destul loc pentru ca cele doua tipuri de tehnologie sa traiasca in pace fara sa se inlocuiasca reciproc, desi lucrurile nu vor putea ramane asa pentru multa vreme.

Parca vad ca nu peste mult timp va aparea o alta solutie care va revolutiona in totalitate modul de perceptie al divertismentului, sub forma unui proiector holografic portabila, sa zicem. Si atunci cu siguranta ca lupta nu se va mai duce pe un singur plan ci va exista un adevarat triunghi conflictual.

A existat unul asemanator prin includerea radioului in ecuatie, insa acesta a ajuns sa se adreseze unei categorii de persoane care nu poate sa acceseze un televizor sau un laptop deoarece sunt fie la volan, fie presteaza o munca fizica, fie pur si simplu nu isi permit asa ceva.

Deci si aceasta tehnologie a supravietuit cu chiu cu vai unei lumi in miscare si in cautare permanenta de ceva nou.

Iar aceasta sete de nou, parca da totusi laptopurilor un usor avantaj datorita versatilitatii lor, datorita posibilitatii de imbinare a utilului cu placutul atat acasa cat si la munca, in parc ori pe locul din dreapta soferului.

Sa vedem ce ne rezerva viitorul nu prea indepartat. Eu nu pot sa declar un invingator clar, desi publicul va avea cel mai mult de castigat din aceasta batalie.

Cum trece timpul...

2009-12-15T20:41:00.002+02:00

Am primit azi o scrisoare in posta.
Foarte ciudat, de obicei ma delectez doar cu facturi, dar fie, macar mai intrerupe monotonia...

E timbrata, are stampila postei, dar nu vad numele expeditorului, decat cea a destinatarului. Sunt eu, fara dubiu, scris in litere mari si clare.

Iau plicul, il deschid usor cu un calm ardelenesc, si incep...

"Dragul meu,

Iti scriu cu inima indurerata intr-un moment in care ar fi trebuit sa jelesc. Insa dragostea ce ne leaga ma impinge sa incalc Legea Uniunii si sa trimit aceasta scrisoare in interes personal. Tocmai pentru a-i asigura reusita, te rog sa o faci nevazuta de indata ce o citesti si sa nu pomenesti despre ea niciodata. Nici macar mie.

Da-mi voie sa incep cu inceputul.

Ma numesc Maria si ne-am cunoscut pe 15 septembrie 2017, ultima zi dintr-o saptamana agitata si prima zi de toamna adevarata. Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri...

Incepuse sa ploua torential iar tu, intr-un sacou vernil si pulover alb, cu geanta bej in mana, ai intrat in magazinul meu probabil ca sa te adapostesti de ruperea de nori.
Ne-am salutat fara sa ne privim, si ne-am vazut fiecare de ale lui. Tu te prefaceai ca te uiti la niste cabluri HDMI, iar eu despachetam marfa ce tocmai o primisem: niste laptopuri ASUS de toata frumusetea.

Dupa 20 de minute de masurat cablurile din priviri, te-ai apropiat de mine si ai inceput sa ma intrebi despre notebook-ul pe care il puneam in vitrina. Retin ca nu aveai nici atunci, cum nu ai avut de altfel toata viata, nicio tangenta cu tehnologia.

Mi-ai pus intrebarile cele mai puerile posibile despre niste lucruri mult prea evidente: daca laptopul ASUS putea rula filme HD, daca era echipat cu conector HDMI sau ce insemnau logourile SRS Premium Sound si Altec Lansing de pe cutie. Initial am crezut ca te tii de glume, si nu ti-am dat atentie, insa apoi ti-am citit sinceritatea din privire si mi-ai dezarmat orice pornire.

Asa a inceput totul, iar ce a urmat e cat se poate de evident. Te-ai intors in urmatoarea saptamana sa ma mai intrebi despre laptopul ce ti-l aratasem dar discutia a mers mai departe inspre cele mai frumoase filme ce s-ar fi putut "testa" pe el. Eu aminteam comedii romantice, pe cand tu fortai nota cu aventuri pline de efecte speciale, iar titlurile veneau de la unul la celalalt ca intr-o negociere vitala. Si asta a si fost, negocierea vietii noastre.

Am ramas de acord ca pelicula Casablanca, in forma ei recent prelucrata, oferea cea mai buna experienta HD si am stabilit sa il urmarim impreuna pentru a sarbatori consensul si spre a testa produsul in discutie.
Te-ai intors la sfarsitul programului cu filmul si cu popcornul si a fost, de departe, cea mai reusita seara posibila. Ori de cate ori ma gandesc la ea imi vine in minte acea melodie care de fapt ne-a unit destinele pe vecie:

Nu stiu daca a fost modul in care m-ai cuprins chiar cand a inceput sa cante pianistul, daca acustica deosebita a boxelor a amplificat momentul sau daca claritatea incredibila a sunetului a fost cauza, dar am simtit o caldura nemaiintalnita in suflet. O caldura care a inceput in acea minunata seara si m-a tinut pana azi, 15 decembrie 2052, ziua mortii tale.

Da, azi s-a produs inevitabilul, dar nu vreau sa intru in detalii. Cel mai important lucru pe care trebuie sa il afli este ca am trait 35 de ani minunati impreuna, cu bune si rele, iar singurul detaliu pe care oricare dintre noi si-ar fi dorit sa il schimbe este timpul ce acum pare prea scurt petrecut impreuna.

Acesta este si motivul pentru care iti scriu... timpul e mult prea pretios! Du-te azi la magazinul unde lucrez deja de o luna si forteaza mana destinului!

Intreaba-ma despre ASUS, intreaba-ma despre HD, intreaba-ma despre HDMI, intreaba-ma despre Casablanca, intreaba-ma despre orice! Numai intreaba-ma.
Si cei 35 de ani se vor face 43 intr-o clipa... desi la sfarsit, intensitatea cu care ii vom fi trait ii va face sa para o secunda, dar scrisoarea nu poate sa ajunga in siguranta mai in urma.

Inca nu ma cunosti, dar ai incredere in mine si nu mai sta pe ganduri cum o faci de obicei, pentru ca eu te cunosc mult prea bine! Nu e momentul sa rationalizezi, sa iti planuiesti miscarea, sa concepi un plan de actiune. Stiu ca asta iti trece prin minte.
Dar asculta-ma pe mine si asculta-ti inima!
Timpul trece surprinzator de repede!

Te iubesc si te astept sa ne incepem drumul impreuna,
Sotia ta, Maria."

Las scrisoare din mana, ma pregatesc sa ies din casa, dar ma trezesc la realitate... iar realitatea e ca viata nu e atat de usoara incat sa imi dea o palma peste ceafa ca sa fiu atent la ceea ce ma asteapta.
Dar macar pot sa visez, si ma bucur ca proba cu nr.55 din SuperBlog 2009 mi-a dat aceasta sansa.

Asus O!Play: Pacificatorul

2009-12-14T21:48:00.006+02:00

De cateva zile, datorita unei lipse temporare de informare si a unei abordari superficiale a problemei, am ramas cu o impresie gresita, cum ca Asus O!Play ar putea baga zanzanie intre diversele puncte de divertisment din casa.

Initial ma gandeam ca va forma front comun cu televizorul pentru a marginaliza si distruge psihic PC-ul.
Pe de alta parte, parea la fel de logic ca PC-ul sa puna botul si sa contribuie la subminarea treptata a TV-ului.
Apoi am zis, stai asa... jucand pe ambele parti ale baricadei, parca se da prea rotund... vor complota ceilalti doi impotriva lui!

In cele din urma mi-am spus: stii ce? daca se certa intre ei si nu gasesc o cale sa se inteleaga, ii arunc in strada!

Si s-a facut liniste in scenariul meu.

Nu a mai cantat muzica.
Nu au mai rulat filme.
Serialele s-au oprit.
Si parea ca a sosit sfarsitul.

Doar cand totul parea pierdut mi-am dat seama ca a fost exact ceea ce aveam nevoie... un Ev Mediu intunecat dupa care sa urmeze o renastere ideatica, o iluminare chiar, bazata pe un slogan al secolului trecut: make love, not war!

Esenta renasterii este ca Asus O!Play nu este o unealta a dezbinarii! Nu! Ci dimpotriva! El este esenta diplomatului absolut, sosit sa uneasca o lume in conflict, sa reintregeasca tehnologii, sa deschida calea spre colaborare.

El a fost bine inzestrat cu toate graiurile PC-ului, pornind de la popularele mp4, xvid, avi, dvix, mpg si wmv, continuand cu mai pretentioasele mov, rm, rmvb, flv, si asf, si ajungand chiar la exoticele dialecte mkv, ts, m2ts, dat si vob, care nu sunt cunoscute chiar de toti semenii sai.

In plus poate recunoaste chiar si cantecul suav de pe PC, indiferent in ce gama ar fi compus sau cu ce instrumente ar fi etalat. Astfel, fie ca se inscrie in sfera clasicelor MP3, WAV sau WMA ori aduce mai degraba a stiluri mai contemporane precum AAC, OGG, FLAC sau AIFF, melodia este tratata prin prisma unui veritabil connaisseur.

Pe de alta parte, O!Play a mai fost scolit si si-a insusit numeroase tehnici de negociere precum HDMI, Composite Audio/Video sau Optical Digital Audio cu ajutorul carora poate aborda orice neam de TV, indiferent de cat de elitist si de egocentric ar parea.
Adevarul e ca pana nu demult acesta din urma cam satisfacea singur nevoile de divertisment ale Stapanului, insa pozitia ii este tot mai amenintata avand in vedere pretentiile tot mai mari si versatilitatea PC-ului.

Mai mult, Asus O!Play este pregatit de discutii si cu partenerii externi: avand deschidere prin USB2.0, eSATA/USB2.0 combo, RJ-45 LAN, sau DC Power In, nu exista premise ce ar putea duce la discriminare.

Ii si vad deja pusi pe toti la masa discutiilor:

O! -Astazi Stapanul vrea sa revada Pacificatorul!
PC - Stai asa, acum il caut ca sigur il am chiar in varianta HD!
TV - Hm, repede o dai pe HD, crezand ca ma pui in dificultate... neobrazatule!
PC - Neobrazat? Eu... fa-ma, ca acu' ramai cu ecranul albastru... dependentule!
O!- Calm, dragii mei va invit la calm! Avem nevoie atat de fisier cat si de ecran HD ready. Avem nevoie unii de ceilalti pentru a ne atinge potentialul!
...
Si fara sa recunoasca deschis, toti stiau in adancul circuitelor ca vorba Inteleptului O! cantareste mai greu decat aurul! Si filmul a fost gasit, incarcat si rulat cu o imagine clara ca cristalul.

Iata un exemplu de cum imi schimba Asus O!Play modul de a privi filmele preferate!
Vreau sa ma uit la o pelicula precum Pacificatorul si imediat ma transform in scenarist... inca putin si adjudec si pozitia de regizor iar apoi mai intru si in pielea vreunui personaj.

Si toate acestea intr-o fractiune de minut cat dureaza sa pornesti cu Asus O!Play un film prin retea direct pe televizor!

Un cadou facut cu tot dragul

2009-12-13T19:58:00.006+02:00

Acum 2 zile cand am vazut ca a aparut in contul de SuperBlog proba cu nr.52, am zis...

- Inca o proba cu laptop?!? Las' ca o rezolv rapid si la misto, bag 2-3 glumite, ma mai leg de Sergiu si de cat de "drag" imi e el mie, si trec la urmatoarea!

Ei bine, lucrurile s-au mai schimbat pe masura ce am avut timp sa mi se aseze gandurile, sa o iau mai usor si sa intru mai bine in Spiritul Craciunului.

De atunci a cazut lin prima zapada, am prins cateva secvente din Un Colind de Craciun cu Patrick Stewart intr-un rol excelent si aseara, in apogeul procesului contemplativ, a reaparut din senin melodia urmatoare:

Si fara sa vreau, dintr-o stare total superficiala am facut miscarea de 180 de grade inspre ganduri mai serioase, desi nu stiu daca proba avea aceasta intentie.

In fine, in urma melodiei am recitit din nou indicatia de munca si directia in care am luat-o a devenit sobra, dar nu rigida si nicidecum solemna. Ci asa cum am fost invatat, cum am fost crescut sa abordez orice problema: cu calm si seriozitate.

Adevarul e ca de multe ori, si in special in copilarie, pierdeam usor legatura cu realitatea, fiind atras in valtoarea jocurilor fara reguli, concepute de fantezia exagerata a celorlalti de-o seama cu mine.
Si tocmai la acea varsta frageda mintea imi era extrem de influentabila, putandu-mi fi intiparite diverse comportamente daunatoare care s-ar fi corectat cu greu.

Am avut insa norocul, zic eu acum, de intelepti, trecuti de prima, poate si de a doua tinerete care au stiut sa treaca peste lacrimi manipulatoare si priviri de caprioara, cu gandul la ceea ce este mai bine pentru cel mic.

Cu hotarare si strictete, imbinate cu bunavointa mi s-au dat pietrele de temelie necesare unui caracter solid. Nu au existat niciodata replici de genul "asa trebuie sa faci!" ci mai degraba "asa e bine/ asa e rau/ faci cum consideri tu ca e corect".
Iar genul acesta de abordare rationala m-a impins sa iau pietrele primite si sa incep sa cladesc un caracter doar al meu, neinfluentat de cei din jur.

Iar asta mi-a fost de mare ajutor, reusind sa imi pastrez de multe ori impartialitatea chiar si cand curentii de schimbare ma trageau violent intr-o directie sau alta.
Am fost crescut asa cum mi-as dori sa imi cresc si eu copiii si apoi nepotii, si prin urmare trebuie sa recunosc in acest moment rolul important pe care l-a avut bunica in formarea mea.

Poate nu am facut suficiente lucruri sa imi arat recunostinta si aprecierea pentru ce a reusit sa faca si poate ar fi cazul sa i-o spun mai des. Insa cu siguranta nu trebuie sa lipseasca niciodata de pe lista de cadouri, indiferent de cat de imbelsugate sau crizate ar fi Sarbatorile.

In aceasta idee, si proba mai sus amintita ma impinge inspre a face cadou un laptop celei mai dragi persoane... ei bine, si-au cautat-o cu lumanarea, intrucat rezultatul este ca voi face acest cadou bunicii care a trait o viata la coada vacii, care nu accepta nici macar televizorul si care in ciuda unei inteligente remarcabile nu a avut sansa sa si-o cultive, ca asa au fost vremurile.

Prin urmare, problema de alegere nu e foarte dificila, intrucat avem nevoie de:
- functii de baza de comunicare,
- portabilitate cat mai mare si
- dimensiuni reduse.
Iar primul netbook care raspunde rapid la aceste caracteristici este ASUS Eee PC 1005HA Seashell (10.1" WSVGA, ATOM N280 1.6GHz, Windows XP, BT, WiFi 802.11n, 1024MB DDR2, 160GB HDD, 1.3 Mega Pixel, 6 cells 5600mAh, 10.5hrs, 1.27kg)

Si neaparat negru, ca nu ma pot prezenta la buni cu orice alta culoare, ca o sa zica (fara a fi nerecunoscatoare):

"Pruncu meu, dapu tu muiere d-asta ma crezi? Da' pa cini ai vazut tu si aiba d-aista alb? Nu te gandesti ca s-a moscoli???"

Durerea va fi mai mare cu pornitul si opritul. Dar avand in vedere ca folosim deja cu incredere telefonul mobil de vreo 3 ani, nu cred ca va fi foarte dificila acomodarea.

Nu imi fac insa sperante la intrat pe net, cautat retete sau socializat ci doar deschis netbook-ul, messenger-ul setat sa porneasca automat si sa inceapa rapid chat-ul zilnic sa ne mai spuna ce a facut nana Floare, cu cine s-a mai sfadit baciu Ioane, cat lapte a dat Bujoara, cati pui a mai mancat Rex sau cu cat se mai vinde metrul cub de lemne... informatii de bun simt, ca sa nu uitam de unde am venit.

Asa, pe final, am mai diluat din sobrietate, insa as vrea totusi sa spun ca daca as avea ocazia de mai sus, nu as ezita nicio secunda sa fac acest gest minim de recunostinta, cu tot dragul.

Cireasa de pe lasagna

2009-12-13T17:41:00.012+02:00

In urma cu o saptamana, chiar sambata trecuta, Horia Virlan si-a lansat in real,- Vitan o carte de-ti lasa gura apa, intitulata:
“Bucatele noastre. Carte de preparate mai mult sau mai puţin româneşti”.

Avand in vedere acest fapt, e cazul ca Maestrul sa nu se culce pe lauri si se apuce deja de cea de-a doua. Asa ca ma gandeam sa ii dau o mana de ajutor in acest sens, asteptand in schimb doar sugestiile si indicatiile caracteristice care sa ma ajute sa o imbunatatesc, daca mai e posibil.
Nu ma supar nici daca primesc invitatie la Cireasa de pe tort, dar va fi doar Cireasa de pe Lasagna, deoarece cred ca e suficient pentru o masa copioasa.

Acestea fiind spuse, reteta cu care ma laud de cate ori se iveste ocazia este Lasagna, asa cum am invatat-o in urma cu 3 ani in periplul meu prin Italia, si mai cu seama in popasul de la Roma. Asadar, hai sa o numim Lasagna Romana, si fiecare sa o citeasca in functie de unde considera ca ar trebui puse diacritice.
Eu in general nu pot sa fac o singura tava pentru ca, sincer, munca e prea multa pentru doar o masa, asa ca ingredientele sunt pentru doua tavi, suficient cat sa ajunga pentru o petrecere de vreo 10-12 persoane sau pentru o familie pana sa nu mai vrea sa auda de ea, oricat de buna ar fi.

Ingrediente:
1 kg carne vita tocata
20 foi de lasagna
800g bulion/sos de rosii
1 morcov mare, gras
1 ceapa medie sau 2 mai mici
150 g Parmesan
250-300g Mozzarella
ulei de masline
4 catei de usturoi
100 g unt
100g faina
1 litru lapte
1 pahar de vin rosu
nucsoara, busuioc, sare, piper

Daca am uitat ceva, se va regasi cu siguranta pe parcurs.

Operatiunea cuprinde 3 etape:

1. Sos Bolognese ~ 1 ora

Se ia o tigaie inalta (nu cum am folosit eu in imagine, de teflon sa nu se prinda. Wok-ul de la real ar fi fost excelent, dar ce sa fac daca nu s-a potrivit) si se incinge uleiul de masline. In ulei se pune ceapa taiata cubulete sau rondele (eu prefer cubulete) si morcovul maruntit.
Se lasa la calit, amestecand cu mare atentie ca sa nu se arda ceapa: cand incepe sa prinda putina culoare e cazul sa se toarne un pahar de apa fierbinte ca sa ajute si morcovii sa se patrunda.

Cand morcovii dau semne ca cedeaza, se pune carnea si se amesteca pentru a prinde toata culoare. Ea va lasa zeama, si pana se evapora din ea nu mai am ce face decat invarti din cand in cand sa se imbine aromele.
Usturoiul eu il pun doar in carne, maruntit, nu dat prin presa, deoarece daca il adaug cu ceapa se arde si tot sosul va prinde un gust ciudat, deci prefer sa il pun de precautie cam in acest stadiu.
Avand in vedere proasta organizare, si spre a preintampina un dezastru, am fost nevoit sa mut toata compozitia intr-o oala mai inalta pentru a putea merge mai departe.
Cand carnea e facuta mai bine de jumatate, adaug vinul si sosul de rosii, le amestec pe toate si le las sa zaca la foc mediu/mic pana fac beschamelul.
Cam cu 5 minute inainte de a fi gata adaug sare, piper si busuioc. Nu e cazul de prea multa sare intrucat branza si sosul alb isi aduc aportul si nu vreau sa exagerez.

2. Sos Beschamel ~ 20 minute

Se pune laptele la incalzit, fara a da in clocot.
Untul se topeste intr-o cratita si se adauga faina. Peste ele se toarna laptele, amestecand cu telul in permanenta pentru a nu se face cocoloase.
Eu unul nu stiu dupa cantitate ci doar din priviri cam cum ar trebui sa arate, asa ca si de data aceasta am mai adaugat putina faina dupa ce am pus laptele. Bineinteles ca in acest stadiu au fost nevoie de mai mult de 2 maini, in special de teama cocoloaselor... si am reusit.
Cand incepe sa clocoteasca adaug nucsoara si sare. Nucsoara are o aroma destul de puternica si nu imi place sa acopere celelalte gusturi, insa e placuta si da o savoare aparte.
Sosul nu trebuie sa fie foarte gros pentru ca oricum este absorbit de foile de paste.

3. Lasagne 20 minute la cuptor/tava

Se unge tava cu unt foarte subtire, pentru a nu se prinde preparatul de ea.
Foile se pun treptat in apa clocotita atat cat sa se inmoaie si sa se poata lucra cu ele (tocmai pentru ca sunt mai manevrabile, le prefer pe cele care au ou in compozitie).
Se pune un polonic de sos alb si se aseaza primul strat de foi.
Peste ele din nou sos alb, apoi se incarca cu sosul de carne.
Urmeaza mozzarella si parmezan-ul care ii vor da un aspect si un gust total aparte. (opinie personala: cascavalul nu are ce cauta in acest preparat!)
Se repeta claditul foilor in tava, cam 3 straturi, in final presarandu-se mozzarella si deasupra:
Tava se pune la cuptor pret de 20 de minute (la jumatatea timpului, eu prefer sa o intorc, ca sa se coaca uniform).

E presto, ecco il risultato:
Se lasa putin la racit, sa se aseze aromele, timp in care se aseaza masa si se deschide vinul... unul rosu demisec, cu o idee sub temperatura camerei.

Ce zici, Maestre, are loc in urmatorul volum sau punem de-o emisiune pana atunci?

(XgameV5 si ce-ti mai doresti) vs Altceva

2009-12-13T12:05:00.006+02:00

Cum as promova sistemul XgameV5 care contine cel mai accesibil procesor cu patru nuclee de pe piata? ma intreaba proba nr.49 a SuperBlog 2009.

Pai raspunsul se regaseste deja in intrebare, si doar modul de comunicare al acestuia poate sa difere: accesibilitatea.

Revin cu o afirmatie pe care ma simt nevoit sa o fac de fiecare data cand am de prezentat un produs ce inglobeaza tehnologie de ultima ora: sunt un afon, un ateu, un needucat sau cum doriti sa ma mai numiti cand e vorba de biti, bytes, rotatii, frecvente si interfete.

Tocmai de aceea, singurul cache la care ma pricep este cash-ul care impinge lumea in rotatie zi dupa zi.

Iar realitatea vremii in care traim este simpla: cautam sa gasim cea mai buna valoare pe care o putem obtine prin banii cheltuiti, ce nu se castiga tocmai usor, fie ca e vorba de un kg de rosii, de o pereche de incaltaminte sau un sistem PC desktop.

Asadar, pentru o suma data de bani, mai mult inseamna intotdeauna mai bine.

In ceea ce priveste promovarea, as merge pe stilul american (cateva exemple intr-o postare mai veche aici), adaptat insa pietei romanesti. Pe scurt, o abordare comparativa cu produsele concurente care la nivel de pret pierd fara drept de apel.

Sistemul Myria XgameV5 (1GB RAM, HDD 500GB, ATI Radeon HD4650, Linux) are in componenta sa un procesor AMD Athlon II X4 2.6 GHz model 620, cel mai accesibil quad de pe piata (am verificat pe magazine online, se confirma afirmatia).

Alegerea aceasta a fost facuta pentru ca daca s-ar compara cu aceeasi configuratie dar un alt procesor quad ar trebui sa ne referim in urmatorii termeni pentru a nu dezavantaja concurenta in ceea ce priveste diferenta de pret:

(XgameV5 si un brad frumos) vs (Aceeasi configuratie, alt quad)
sau
(XgameV5 si un monitor nou) vs (Aceeasi configuratie, alt quad)
sau
(XgameV5 si un ceas de Sarbatori) vs (Aceeasi configuratie, alt quad)
sau
(XgameV5 si un scaun ergonomic) vs (Aceeasi configuratie, alt quad)
sau
(XgameV5 si un birou) vs (Aceeasi configuratie, alt quad)

iar diferentele care se raporteaza la un televizor, un desktop pentru tata, sau chiar o canapea deja sunt prea mari ca sa fie luate in considerare.

E usor de gasit, mai ales in perioada Sarbatorilor, alte lucruri pe care un om si le doreste pe langa sistemul cu procesor quad, si la care nu ar trebui sa renunte, pentru ca satisfactia sa fie completa.

In concluzie, aceasta a fost ideea - demonstrarea accesibilitatii prin comparatii de bun simt - iar implementarea poate sa contina situatii comice care sa atraga publicul tinta, indiferent de mediul de comunicare ales: presa scrisa, internet sau TV.

Cu Land Cruiser, legenda prinde viata

2009-12-12T21:05:00.017+02:00

Stiti cum se nasc legendele?
Ei bine... intamplari, personaje sau fenomene reale sunt filtrate prin mintea unor oameni obisnuiti care impresionati fiind de anumite aspecte, ce nu au termen de comparatie, le atribuie caracteristici fantastice.

Legende legate de Toyota Land Cruiser se gasesc, fara exagerare, in toata lumea, neexistand petec de pamant pe care sa nu-l fi putut atinge. Tocmai de aceea, credinta populara sustine ca daca Land Cruiser nu a ajuns intr-un anume loc, atunci acesta nu exista si este considerat doar un mit.

Astfel, multi au pretins la un moment dat ca ar fi calcat in cetatea pierduta a Atlantidei, ca ar fi descoperit El Dorado, orasul de aur sau ca l-ar fi urmarit pe Omul Zapezilor chiar pe versantii Himalayei. Dar atata vreme cat intregul mediu academic considera aceste afirmatii drept totale fictiuni, nu putem sa tragem decat urmatoarele concluzii:

- daca drumul spre Atlantida era strabatut la volanul unui Land Cruiser, acesta ar fi putut fi confirmat fara echivoc de anduranta vehicolului;

- daca desisul junglei in care se pretinde ca ar sta ascuns El Dorado ar fi fost explorat cu ajutorul unui Land Cruiser, versatilitatea legendara a masinii ar fi fost proba suficienta pentru orice neincrezator;

- daca escaladarea muntilor Himalaya s-ar fi facut si la momentul intalnirii cu Yeti, ca de multe alte ori cu ajutorul unui Land Cruiser, atunci cu siguranta nu ar fi existat niciun dubiu asupra intalnirii extraordinare.

Toate cele trei cazuri, raman insa in folclor drept mituri care asteapta o confirmare.

Nu acelasi lucru se poate spune despre Orasul Interzis din Beijing, care inca ar fi pus sub semnul intrebarii daca nu ar fi existat un Land Cruiser in randul serviciului ce asigura paza, fapt ce confirma o data pentru totdeauna ca fiind reala aceasta locatie ascunsa chiar in vazul lumii.

Intr-o situatie total opusa se afla oazele beduinilor, legendare pentru opulenta si bogatia naturala, ascunse intre dunele desertului Sahara, departe de ochii lumii. Relatarile existentei lor ar fi fost inca pusa pe seama dezhidratarii daca un temerar nu ar fi iesit la plimbare cu Land Cruiser-ul sau si nu ar fi ajuns tocmai intr-o astfel de locatie. Doar asa, realitatea unui paradis in mijlocul oceanului de foc a ajuns sa fie legendara in restul lumii.

Sa nu mai vorbim de locuri protejate de o vegetatie milenara care a creat o adevarata fortareata verde in jurul lor, precum Cascada Angel din America de Sud, care conform celor care nu au vazut-o, izvoraste din nori. Insa un posesor de Land Cruiser a pus la indoiala acest mit si a pornit intr-o calatorie ce parea imposibila, confirmand existenta caderii de apa si transformand dimensiunile ei intr-un etalon legendar.

Povestea Land Cruiser-ului e presarata pe parcursul istoriei sale de peste 50 de ani de astfel de povesti de-a dreptul incredibile care insa pot fi confirmate dupa cum se vede si mai sus de imagini nu doar de cuvinte.
Concluzia e simpla: suntem contemporani cu o legenda vie a industriei auto, pe care nu putem decat sa o transmitem mai departe subliniind acele trasaturi care i-au fost confirmate in fiecare aventura prin desert, jungla, poli inghetati, munti, orase, ape, in alte cuvinte prin lume intreaga. Fara exceptie, fara dubiu.

AMD imparte brazi

2009-12-12T01:09:00.010+02:00

Mai sunt doua saptamani pana la Craciun si, in loc sa planuiesc Sarbatorile ce vor veni, ma apuca nostalgia copilariei, a momentelor calde petrecute in jurul bradului si a clipelor magice in asteptarea lui Mos Craciun.

In acest context, tin minte ca bradul a fost mereu punctul de atractie al perioadei, chiar daca pana la vreo 5 ani functionau replici de genul:

"Du-te la culcare, ca daca te vede Mosu' pe aici, nu vine sa impodobeasca bradul!"

Si de bine, de rau, ma conformam iar Mosul isi dadea mereu silinta ca pomul sa fie pregatit dupa obiceiurile vremii: cu nuci invelite in staniol, cu bomboane apreciate mai mult pentru cromatica ambalajului decat pentru savoare, cu lumini ce se incalzeau destul de des in ciuda frigului de afara, cu globuri atarnate cu fir alb de ata chirurgicala, sa reziste... mici detalii ce au dat la vremea respectiva farmec atmosferei si au creat un puct de atractie in casa, de fiecare data.

Treptat insa, acea replica nu a mai functionat... ca doar umbla vorba printre copii, iar in prima faza am hotarat sa mai preiau din atributiunile Mosului, ca sa se poata ocupa de principala indatorire: impartirea cadourilor.
Asa am ajuns sa indragesc aceasta corvoada (pentru unii) si sa incep sa imi imbunatatesc tehnica: bomboanele si-au mai schimbat gustul si le-am asezat sub pom pentru acces mai facil, firul de ata alba a fost inlocuit de altul de culoare verde, iar mai apoi cu carlige cum vazusem eu in Tom si Jerry.

Astfel, fie ca eram pus in fata faptului implinit sau ca participam activ la procesul de decorare, importanta pomului de Craciun a ramas aceeasi, si nu mi-as putea imagina Sarbatorile fara el.

Tocmai din acest motiv, de cativa ani intru in polemici pe tema bradului natural versus artifcial, si chiar daca argumentele ecologice sunt de natura sa dea un impuls ratiunii, sufletul nu cred ca ar accepta un substitut al simbolului care in fiecare an imi umple casa cu parfumul sau si ii semnalizeaza Mosului ca m-am pregatit pentru sosirea lui.

Asadar datorita amintirilor pe care mi le-a starnit subiectul probei nr.48 "Ti-ar placea ca sistemul tau desktop sa vina insotit de un brad natural argintiu? Sau ti-ar fi placut in aceasta perioada ca desktopul tau sa vina insotit de un alt cadou?", raspunsul e clar:

Bradul nu intra de multa vreme in atributiunile mosului, iar AMD si-a ales, din punctul meu de vedere, exceptional cadoul pe care sa il faca alaturi de produsele aflate in promotie pe emag.ro.
Sunt convins ca vor exista voci care sa conteste afirmatia mea, in special datorita motivelor ce tin de miscarea verde, dar obsesia pe care am dezvoltat-o cu privire la acest obicei de Craciun ma face sa ignor cu toleranta orice obiectie.

Pentru cei care sunt interesati de ideea promotiei, va informez ca produsele care vor atrage dupa ele si un minunat brad argintiu dornic sa fie ornat sunt:

-Sistem desktop Serioux Evolution V4, AMD Phenom II X3 720, 2.8Ghz, 4 GB RAM, HDD 640 GB, ATI Radeon HD 4670 1GB, Windows 7 Home Premium - detalii aici
-Sistem desktop Serioux Gamer, AMD Athlon II X2 245, 2.9Ghz, 4 GB RAM, HDD 640 GB, ATI Radeon HD 4650 1GB - detalii aici.

Va urez spor si creativitate la impodobit!

real,- sustine Banca de Alimente

2009-12-11T20:56:00.004+02:00

Mi se pare de-a dreptul fascinant faptul ca nu mi se intampla sa am noaptea vise marete, de impact asupra lumii ci doar scenarii ce se rasfrang asupra mea si asupra celor din jur.

Stiu ca e o activitate involuntara, dar de multe ori ma limitez la a visa continuarea unor discutii interesante avute peste zi, a unor scene memorabile dintr-un film sau intamplari marcante ce mi-au ramas in minte. Insa fara exceptie, in toate ma regasesc ca protagonist.

Nu stiu daca e un fapt general valabil insa, intr-un fel, sunt dezamagit ca subconstientul nu abordeaza niste directii mai putin egocentriste.
Macar o data mi-ar placea sa ma trezesc dimineata cu un sentiment de liniste dat de un vis in care armele si suferinta cauzata de acestea nu exista iar mintea umana nu gaseste nevoia de a le inventa.
Fie doar si o dimineata in care sa raman pret de cateva momente inviorat de aerul curat pe care l-am visat ca urmare a unei planete ce a fost ocrotita si menajata de comportamentul rational al omenirii.
Cel mai mult mi-as dori insa ca macar o secunda dupa incheierea reveriei sa traiesc cu convingerea ca nicaieri in lume nu exista copii care mor de foame, batrani uitati de societate sau persoane infirme fara ajutor.

De ce nu pot sa visez astfel de lucruri? Sufar de egoism acut in stadiu terminal? Sunt oare produsul unei societati divizate de ziduri de nepasare intre diferitele clase sociale?
Daca da, cum se face ca altii reusesc sa sara gardul? Cum se face ca altii incearca sa implineasca niste vise pe care eu mi-as dori sa le fi avut?

Organizatii precum Crucea Rosie aduna anual zeci, sute chiar mii de voluntari care militeaza si activeaza cu pasiune inspre a oferi alinare, asistenta si sprijin celor care au nevoie si nu se pot descurca fara o mana de ajutor.

In ciuda unei perceptii gresite, nu e o rusine sa ceri ajutor cand e singura solutie de a supravietui asa cum nu e o rusine sa te implici in actiuni de responsabilitate sociala.
Rusine este sa vezi oameni murind de foame pe timp de pace, copii fara familie lasati sa creasca fara indrumare, batrani uitati la periferia societatii dupa o viata de munca.

Sunt aspecte dureroase, dar sunt reale, iar Crucea Rosie alaturi de partenerii sai, oameni si firme, incearca sa contribuie si sa dea exemplu de actiune intr-o societate amenintata de propria-i lipsa de implicare.

Un exemplu recent este programul initiat de Crucea Rosie intitulat Banca de Alimente care, din 26 noiembrie primeste si sustinerea lantului de magazine real,- hypermarket. Astfel, prin implicarea acestuia, numarul de judete din care se face colectarea alimentelor a crescut cu inca 7, ajungand la un numar de 20.

Ce presupune aceasta campanie? Pe scurt, sunt 5 pasi:

- cumpararea produselor neperisabile din magazine partenere
- donarea acestora dupa ce au fost platite
- colectarea in locatii si transportarea la depozite
- sortarea in functie de categorie si termen de valabilitate
- distribuirea pachetelor catre beneficiari, in urma unor anchete sociale

Pachetele sunt gandite sa contina alimente de baza precum ulei, zahar, faina, malai, orez, paste fainoase, conserve si alte produse alimentare.
Pana la sfarsitul anului, scopul decarat este ca peste 6,000 de persoane sa beneficieze de sprijin din partea Bancii de Alimente.

Acesta e doar un exemplu, dar cu siguranta un inceput prin care visele, constiente sau nu, pentru o lume mai buna sa devina incet dar sigur real,-itate.

Bruzli Curca vs Fericirea Muntilor

2009-12-10T22:09:00.004+02:00

Exista nenumarate argumente logice si de bun simt pentru inregistrarea unor domenii personalizate, legate de
- marketing (daca deja exista un mix si o strategie)
- branding (pentru a intregi coerenta comunicarii)
- optimizare la cautare (indexarea mai eficienta pe motoare de cautare)
- seriozitate in prezentare (un nume clar scurt si concis denota profesionalism)
- perspective de viitor (protejarea denumirii in cazul dezvoltarii, expansiunii)

Adevarul e ca le-am mai analizat si in alte articole, si chiar ma si gandeam serios la un moment dat sa iau masuri in directia aceasta (inregistrare domenii), insa niciodata nu am dus pana la capat cautarea, ramanand cu ideea eronata cum ca m-ar costa destul de mult. Iar luand in calcul rate, facturi, mancare si alte prioritati vitale, aceasta nu ar reprezenta un strict necesar.

Si chiar nu reprezinta, motiv pentru care desi m-am edificat ca de la Hostway pot sa cumpar un domeniu .ro pe viata cu doar 42.84 euro, ma incapatanez sa nu o fac.

De banii acestia am alte variante:

- acopar jumatate din rata la credit,
- fac aprovizionarea la supermarket pe jumatate de luna
- alimentez masina pentru mai bine de o luna
- imi platesc factura la gaz pe o luna de iarna
- imi iau brad si cadouri de Craciun celor dragi

si lista poate continua, tradandu-mi neseriozitatea in ceea ce priveste implicarea in blogul de fata.

Presupunand ca nu ar fi o problema de bani, tot nu as sti ce nume sa aleg: adrian, viza pentru vise, the a man, adiville... si lista poate continua, pentru ca nu ma axez pe un domeniu specific de interes care sa poata fi definit printr-o sintagma simpla si concisa.

Din ceea ce am enumerat chiar si eu imi dau seama ca am o problema de identitate pe care nu am cum sa o rezolv daca nu am ceva concret de comunicat in afara de MINE.

Totusi, am aflat un lucru nou mergand din site in site: ca pot sa imi atasez blogului noul nume cu foarte mare usurinta.
Intru doar in setari la publicare, scriu numele domeniului si gata. Fara nicio bataie de cap. Iar cei care inca se mai indreapta spre .blogspot.com vor ajunge cu aceeasi usurinta la noua destinatie.

N-as fi zis ca e asa de simplu, dar nu afli niciodata pana nu iti dai silinta.

Perspectiva de mai sus este totusi destul de ingusta de genul: "ma numesc Bruzli Curca, asa m-a botezat tata ca era baut... si mi l-as schimba, dar nu stiu cum as vrea sa mi se zica".

In schimb daca sunt SC Fericirea Muntilor SRL, am alte motivatii pentru protejarea numelui ales, si ma gandesc la implicatii mai largi prin inregistrarea domeniului.

1. Vreau ca lumea care cauta detalii despre locuri pitoresti in muntii patriei sa dea direct de mine, pe www.fericireamuntilor.ro
2. Nu accept ca denumirea sa imi fie furata sau pangarita de coana Geta care i-a mai facut-o cuiva si de atunci toata zona s-a invatat minte.
3. Cand da omul cautare pe Google sau Yahoo si scrie munte, speranta mea e ca fericireamuntilor.ro se va situa intre primele rezultate.
4. Investitia e de viitor, ca nu se stie niciodata unde voi ajunge cu pensiunea, poate mai imi deschid una pe celalalt versant si din una-ntralta imi cere careva drept de franciza.
5. In plus, pentru corespondenta cu potentiali parteneri da mai bine un mail de genul adrian@fericireamuntilor. ro decat @gmail.com.
6. Scopul meu e sa inspir incredere, si daca arat clientilor ca am depus efort in site, parca altfel ma pozitionez intre optiunile lor.
7. Imi fac si panouri prin oras, poate si o pagina de revista si imi pun si adresa noua, ca sa ramana intiparita in mintea publicului mai usor.

Cam asta pot sa spun pe marginea subiectului domeniilor personalizate in proba nr.46 din SuperBlog 2009.

Experienta 3D cu ASUS G51

2009-12-09T22:40:00.005+02:00

Desigur ca atunci cand ai la dispozitie tehnologia 3D, conceptele care pot prinde viata sunt de-a dreptul infinite, intrucat limita dintre real si virtual devine tot mai subtila si creste standardul la care trebuie sa se ridice experienta consumatorului pentru ca acesta sa fie satisfacut.

Proliferarea sistemelor 3D pare sa fi inceput prin revolutionarul ASUS G51 care promite supradoza de adrenalina din fiecare scena de film sau capitol de joc video.

Mi-am pus un pic mintea la contributie ca sa vad cam ce scenariu de joc mi-ar putea debita mintea, ca sa fie suficient de interesant pentru public, destul de incitant pentru posibilii creatori si care sa poata profita la maxim de ceea ce ofera ASUS G51, de acum disponibil publicului larg.

Eu as merge pe un concept simplu dar care are posibilitati nelimitate de expansiune: un parc de distractii virtual.
Poate ca ideea nu e de natura sa te dea pe spate, sa iti inspire emotii sau frisoane, dar asta se intampla fie ca nu ai fost niciodata intr-un parc serios de distractii, fie nu ai imaginatie pentru a-i intelege potentialul, fie pur si simplu nu te atrag experientele 3D.

Oricare ar fi motivatia scepticismului, nu am sa il accept si de aceea te voi chinui pe tine, cititorule, inca putin in incercarea de a te convinge.

1. Simularea unui rollercoaster nu va avea niciodata efectul celui real, intrucat pe langa sentimentul de siguranta pe care il ai in scaunul fix, forta gravitationala nu este compensata de forta centrifuga iar curentii de aer nu iti schimba fizionomia fetei la viteze halucinante.
Totusi, poate fi un punct de plecare pentru niste senzatii de ameteala avand in vedere o traiectorie printre tunele cu un design aparte, pietre ce se pravalesc de pe muntele din apropiere traseului, porumbei derutati de inaltimea la care urca masinaria si chiar pigmei care dau cu sageti, fructe si legume dupa monstrul de metal.
In plus, pe parcurs poate aparea oricand un clovn 'intamplator' in calea trenuletului, doar pentru ca asa ceva nu ai sa vezi in realitate.

2. Crearea unei case bantuite pe care jucatorul o poate explora. De la pisici negre turbate ce sar din ecran in fuga lor dupa un soarece dement, mergand mai departe la paianjeni ascunsi intr-un dulap ce odata deranjati iti invadeaza tastatura, si chiar clovni in hohote care sar din colturi intunecate incercand sa te prinda de mana. Fanteziile macabre pot continua pe o muzica in acelasi ton, cu orice alte preconceptii din popor care se pot metamorfoza din simple obiecte de decor in creaturi de domeniul fantasticului, concepute dupa imaginatia bogata a designerului.

3. O adaptare a camerei cu oglinzi, in care fata utilizatorului este recreata in 3D, astfel incat sa se produca o intalnire cu alter-ego-ul pe care nu ai avut niciodata ocazia sa il vezi. Odata copiata fata si mimica posesorului de ASUS G51, aceasta poate suferi diverse transformari virtuale pentru a simula efectele unui posibil proces de imbatranire, sau dimpotriva o revenire la fizionomia de odinioara cand ridurile si petele din prezent erau doar un cosmar inevitabil al viitorului. Mizand tocmai pe dorinta narcisista a omului de a se admira in fiecare detaliu asa cum nu a avut niciodata sansa sa o faca in oglinda, acest reper va avea cu siguranta o multime de vizitatori. Cred ca nu e necesar sa mai evoc imaginea clovnului care ti-ar putea pune stapanire pe fata, cand te astepti mai putin.

4. Casa piticilor poate avea cu totul alt inteles in aceasta lume de fantezie. Oameni mici, mici, mici ar putea misuna intr-un mediu inspirat din nou de camera din jurul utilizatorului, tot cu ajutorul webcam-ului. Printr-o recunoastere a obiectelor din jur, acesti oaspeti nepoftiti pot transforma casa Albei ca Zapada sau a Albului ca Varul intr-un camp de razboi, facand ca din ecranul laptopului sa sara poza preferata a soacrei si sa nimereasca plasma noua pentru care ti-ai vinde sufletul sa nu ti-o ia recuperatorii. Asemanarea cu realitatea, i-ar face pe oameni sa se uite in spatele lor intrebandu-se "oare mai e cadoul de la mama intact pe televizor?!?" sau "ce are bietul clovn cu menajera de o fugareste pe sub scaune dand cu rosii dupa ea?!?"

Cam in directia asta as merge, tintind curiozitatea umana si urmarind elementul de surpriza exact in momentul in care jucatorul se simte familiarizat cu mediul virtual la care este expus. Iar posibilitatile in care clovnul poate sa isi manifeste isteria, ghidusia sau talentul de comic sunt nelimitate.

Am uitat insa sa mentionez ceea ce face din ASUS G51 inspiratia acestui articol, motivele pentru care il consider demn de a-mi pune in valoare creatia:
- este echipat cu NVIDIA 3D Vision, capabil sa reproduca efecte 3D
- vine la pachet cu o pereche de ochelari 3D activi
- are in dotare o placă video NVIDIA® GeForce GTX 260M cu 1GB de memorie video DDR3
- difuzoarele Altec Lansing combinate cu tehnologiile EAX şi CMSS, dau rezultate ireprosabile
- inima sa este un procesor Intel Core i7
- totul fiind inchegat de sistemul de operare Windows 7 pe 64 de biţi.

In conditiile acestea, parca e mai realista fantezia mea, nu?

ATI Radeon HD 5970 chiar e cea mai rapida!

2009-12-09T20:39:00.007+02:00

Am de scris un articol legat de ATI Radeon HD 5970, presupusa minune a celor de la AMD. Grea sarcina, pe bune!
Pentru simplul motiv ca nu le am cu tehnologia, nici sa ma picuri cu ceara.

Presimt ca nu au niciun sens alegoriile de genul "Au fost odata ca niciodata doi frati. Unul avea in configuratie placa ATI Radeon HD 5970, celalalt nu. Cel care avea se juca toata ziua Dirt2, Far Cry2 si World in Conflict, pe cand celalalt intrerupea pauzele de privit monitorul cu cate un Solitaire si FeeCell."

Din fericire pentru cititori, nu voi incerca sa imi ascund necunostinta de cauza prin parabole si fantasmagorii, ci voi apela la prietenul meu Google, cu care voi incerca sa port o discutie de lamurire: eu intreb si el raspunde.

Asadar, dintr-un simplu search cu denumirea placii, toate rezultatele din prima pagina striga intr-un cor bilingv: CEA MAI RAPIDA PLACA GRAFICA DIN LUME!/THE FASTEST GRAPHICS CARD IN THE WORLD!, fiecare dupa cum ii e graiul.

Si acuma, ca un Toma Necredinciosul ce sunt, incerc sa ma conving, ca da' daca ma intreaba maine cineva: "ce placa grafica sa imi cumpar?", eu ce sa-i raspund "Vezi pe Google?!?"

Ei bine, hai sa vedem si argumentele pentru afirmatiile corului laudativ.

In primul rand, caracteristicile, scoase in evidenta din diverse locuri, dupa cine stie ce criterii, dar ma gandesc ca toate sunt importante, asa ca nu le lasam deoparte:

(doua nuclee Cypress) + (frecvente reduse la 725MHz pentru ele, respectiv la 1000MHz pentru memoria GDDR5) + (se aplica voltaje ceva mai mici pentru a mentine caldura si consumul in frau ~1.05v pentru GPU si 1.10v pentru GDDR~) = caracteristici 1

In plus: (3200 procesoare de stream) + (256 GB/s pentru ambele nuclee) + (doua bus-uri de 256 de biti) + (2GB GDDR5 tactati la 1000MHz) = caracteristici 2

Si mai trebuie mentionate: (4,3 miliarde de tranzistori) + (160 de unitati de texturare) + (TDP respectabil de 294W in load si un uimitor 42W in idle) = caracteristici 3

caracteristici 1 + caracteristici 2 + caracteristici 3 = HD 5970

Pentru un cunoscator probabil ca insiruirile de mai sus chiar au sens, dar pentru mine e doar o poezie frumoasa pe care o voi uita pana cand trebuie sa o repet cuiva. Asa ca, mai vin cu putin suport grafic, care ar trebui sa argumenteze ca specificatiile de mai sus chiar sunt WOW.
Asadar, AMD a pregatit tabel comparativ cu modelele precedente:

De subliniat, ceea din prisma mea de afon tehnologic este cel mai relevant in comparatia aceasta, ca HD 5970 are 2 nuclee ce ii confera avantajul din teste.

Pe de alta parte, am mai gasit anumite comparatii care m-au indus in eroare momentan, si care aratau placa laudata sub fratiorii mai mici, cu mentiunea CrossFire, pana am elucidat termenul: de fapt erau puse in configuratie 2 placi de acelasi tip care lucrau impreuna pentru a deservi concomitent sistemul.

In alte cuvinte, doar luat la inghesuiala Goliat poate fi rapus, intrucat in lupta directa cele doua inimi ale sale nu isi gasesc masura.

Mergand la testele comparative cu placi AMD si Nvidia, situatia pe scurt este urmatoarea:

- indiferent de versiunea 3D Mark, scorul HD 5970 e superior cu valori cu 3% pana la 40% mai mari decat varful de gama al concurentei, care fie depaseste, fie este depasit de HD 5870, denumit de aici incolo Goliat jr.

Apar pe alocuri teste cu placi in "foc incrucisat" dar se pare, din punctul meu de vedere, ca chiar si un procesor de 4GHz cam uniformizeaza rezultatele a 4 HD 5870, cu cele ale 2 HD 5970 si cu cele ale 3 HD 5870. Dar in final, cata pasiune pentru gaming (ca sa fiu diplomat) trebuie sa ai in tine pentru a lega 4 placi grafice pe un singur sistem. Dar din nou, aceasta e vocea unui ateu IT, asa ca nu ma luati in seama.

- Jocuri pe care am gasit ca s-ar fi facut comparatii, banuiesc datorita motoarelor grafice mai rasarite pe care au fost concepute, desi nu le-am jucat:

FarCry 2: se pare ca la rezolutii mari sunt ceva probleme si framerate-ul tinde sa fie usor inferior challenger-ului de la Nvidia, dar la rezolutii sub 1920x1200 e un adevarat desfat si nu exista termen de comparatie, valorile confirmand absolutul de cea mai buna
Resident Evil 5 pare a fi o arena care favorizeaza produsul AMD, intrucat indiferent de rezolutia aleasa, victoria ii revine de fiecare data, fara drept de apel nici din partea concurentei, nici din cea a predecesorilor.
In schimb, Tom Clancy's HawX ii vine manusa lui HD 5970, fiind campion absolut, si cu siguranta greu de detronat in viitorul apropriat, doar daca apare o clona a lui Goliat, cu un transplant de a treia inima.

Mai e un termen care m-a bagat in ceata in cautarea raspunsului: overclocking, care cu un scurt drum pe wikipedia m-am lamurit ca insemna cresterea frecventei placii grafice peste specificatiile producatorului.
Plus: nu te uiti dupa o placa mai performanta. Minus: se reduce durata de viata.

Acestea fiind lamurite, am gasit ca s-au impins performantele de la 725 MHz/unitate la 900 MHz, ceea ce se pare ca e de-a dreptul impresionant iar rezultatele pe masura: doar la Far Cry rezultatele sunt cu 80% mai bune decat HD 5870.

Neajunsurile sunt usor de neglijat pentru pasionatii dedicati 100% experientei de gaming:
- consum cu vreo 15% mai mare decat 5870 dar totusi mai mic tot cu atat decat un CrossFire al juniorului
- pretul cam mare 2,350 RON pe emag.ro, dar ce nu face omul pentru a se simti implinit?
- dimensiunea cam pe masura statutului de cea mai cea, ce poate rezerva surprize la montat.

In concluzie, nu stiu eu prea multe si informatiile adunate sunt luate cam cu furca de pe Google, ca alta modalitate chiar nu aveam.
Dar daca prietenul meu de incredere o spune cu toate argumentele de mai sus, atunci asa dau mai departe, oricine m-ar intreba, convins de ceea ce spun: ATI Radeon HD 5970 ESTE cea mai rapida placa video din lume.

Cat de spatios poate fi un Yaris?

2009-12-07T22:47:00.012+02:00

Nu stiu daca mai retine lumea ideea bigsmall din promovarea miculuimare (fara cratima) Yaris, si anume ca totul e o problema de perspectiva, subliniat apoteotic de elefantul care iese la sfarsit din portbagaj.

Insa pe mine m-a impresionat la scurta vreme dupa aparitia clipului in cauza cand, in timpul sederii in Udine, s-a intamplat ca intr-o noapte racoroasa de toamna, sapte persoane(Eu, Luis, Maria, Liz, Luca, Michele si Francesca) proaspat iesite din club sa aiba un singur mijloc de transport: o Toyota Yaris.

In afara de bunul simt total absent la ora 4 dimineata, exista un alt considerent care ne-ar fi putut impiedica sa ne inghesuim in biata buburuza: legea italiana, ca de altfel si cea romana, care prevede ca numarul de pasageri din autoturism sa nu depaseasca numarul de locuri.

"Ei, un fleac!" am spus noi. "Daca ne opreste, o dregem cumva cu elefantul!"

Si nu mica ne-a fost mirarea cand, trecand pe langa un echipaj de carabinieri, am fost trasi pe dreapta.

"Ce ne facem, ce ne facem?", ca banii nu ne scoteau tocmai din casa, iar o noapte la mititica nu ne suradea. In plus trebuia anuntata universitatea pentru contraventie si chiar nu ne atragea suspendarea bursei.

In fine, miracolul a sosit de la un languros "Ciao, bella!" spus de fratele carabinier al Francescai, soferita noastra. Si cu un "grazie a Dio!" am rasuflat cu greu, dar usurati!

Bun, noi ca noi ca eram persoane. Dar in timp ce ma documentam pentru articol am descoperit pe diverse forumuri ca s-ar fi purtat in Yaris: combina frigorifica/ masina de spalat / 320 kg de cascaval/ o cusca cu 4 Rottweiler-i si exemplele de-a dreptul incredibile pot continua, de parca s-ar fi organizat un concurs pe tema aceasta.

Totusi nu sunt de mirare cele afirmate mai sus avand in vedere specificatiile date de producator:

- dimensiuni exterioare: 3,785 mm lungime si 1,530 mm inaltime
- 738 litri spatiu de incarcare cu bancheta rabatata, 363 litri cu bancheta doar culisata la maxim si 272 litri fara niciun deranj
- doar plansa de bord poate stoca echivalentul a pana la 18 litri
- concept modular al banchetei din spate, pentru confort
- distanta intre locurile anterioare si cele din spate este de 880 mm

Acestea fac incredibila afirmatia unui forumist cum ca "la cate lucruri aberante s-au transportat cu un Yaris, mai lipseste sa se laude careva ca a bagat un Boeing in ea". Si totusi:

In concluzie, se pare ca mai lipsesc din folclorul internaut doar bancuri adaptate la situatie de genul:

A. Cum bagi o girafa intr-un Yaris
1. deschizi portiera
2. bagi girafa
3. inchizi portiera

B. Cum bagi un elefant intr-un Yaris
1. deschizi portiera
2. scoti girafa
3. bagi elefantul
4. inchizi portiera.

My Proposal

2009-12-07T19:19:00.006+02:00

Proba cu nr 42 a SuperBlog 2009 mi-a amintit de filmul The Proposal, cu Sandra Bullock si Ryan Reynolds in rolurile principale.

L-am vazut la cinema chiar cand a aparut in urma cu vreo cinci luni, prin august, dupa intoarcerea din concediu, si acum daca stau sa ma gandesc parca l-as revedea. Se potriveste numai bine cu lansarea DVD-ului, asa ca cine stie ce surpriza face Mosul :-)

Dupa cum spuneam, imi amintesc ca l-am vizionat in prima saptamana de dupa concediu... o perioada de revenire, de reacomodare, de povestire a amintirilor de vacanta, etc... in alte cuvinte o extensie a concediului, teoretic!

Dar practic, lucrurile au stat tocmai pe dos.
Chiar in ziua de luni am avut vizita inopinata a unui client cu care aveam o relatie relativ stabila. Dar se pare ca o privisem doar la suprafata, deoarece cuvintele lui de la finalul discutiei m-au trezit la realitate ca o galeata de apa rece aruncata in fata cand e somnul mai dulce...

"Nu am nicio problema cu persoanele, ci cu institutia! De aceea m-am hotarat: PLEC."

Si am ramas gura-casca.

A urmat bineinteles sedinta inevitabila in care s-au vehiculat, dintr-o singura directie, cuvinte de genul: incompetenta, superficialitate, lipsa de profesionalism, dezinteres, in timp ce il asteptam pe "tipul care o face pe sefa sa rada..." si nu mai aparea. Pesemne ca reclamele inseala, dar asta e cu totul alta discutie.

Am iesit din sedinta cu un gust amar ca pelinul: adica, dupa ce m-am jertfit pe altarul firmei si am dus clientul "in spate" patru ani de zile, cu stat in mod constant peste program doar ca sa fie bine, sa ajung acum sa aud cele enumerate mai sus?!? Dezamagitor, de-a dreptul.

In fine, ca sa mai imi revina moralul, m-a scos lumea la o comedie, ca tot se anuntase cu surle si trambite, si coincidenta a facut sa ma simt exact in mijlocul actiunii.

Astfel, nu e de mirare ca pe parcursul filmului, imi apareau in cap scenarii paralele, deloc sanatoase, care ma purtau un pic mai departe de actiunea filmului, si parca aduceau elemente din alte pelicule:

- pe la inceput, in secventa cu cafeaua, in locul lui Andrew i-as fi aruncat-o EI direct in fata, sa ii topeasca exteriorul si sa ii demaste ceea ce e cu adevarat: o lighioana venita din strafundul Iadului, ca sa imi faca viata amara; dar apoi am aflat ca va fi deportata si m-am linistit...

- totusi, am inceput iar delirul, cand am vazut ce minte diabolica are, si cum il prinde in capcana: pe loc as fi denuntat-o fara nicio remuscare la Emigrari, sa infunde puscaria si sa scap de EA pe veci... dar m-a trezit din reverie rasul cu lacrimi al celor din jur.

- apoi mi-am imaginat-o mancata de rechinii din Falci, total necaracteristici apelor Alaskai, doar ca mi-ar fi fost mila ca nu cumva sa ii otraveasca EA cu veninul ce ii curge prin vene si iar am lasat-o balta.

- nici in secventa in care catelul e purtat de vultur nu mi-a stat mintea locului: ce m-as fi bucurat sa o ia pe EA si sa o poarte in varf de munte, de unde sa nu mai aiba scapare.

Da, stiu e o minte bolnava si tin sa multumesc pe aceasta cale industriei cinematografice care a contribuit in proportie de 100% la ceea ce sunt azi!

Dar tot din filme am mai invatat, si am aplicat mai apoi in viata, ca se obtine mai usor efectul scontat cu o vorba buna si cu un comportament normal, iar groapa de lei sau crocodili, dupa preferinte, nu e un raspuns in realitate.

De aceea, m-am intors marti la munca pornit pe fapte mari.
Am reintrunit sedinta din seara precedenta si am pus toate informatiile disponibile in discutie: unde vrea sa plece clientul, ce costuri primeste, ce putem face. Si spre surprinderea mea, EA a manifestat o atitudine distanta si rezervata cu privire la initiativa mea.

Am venit de asemenea cu propunerea sa stabilim o intalnire alaturi de vicepresedinte, pentru a salva situatia si a face o contraoferta de nerefuzat.

Rezultatul a fost din pacate acelasi: portofoliul a suferit o pierdere, insa prin eforturile sustinute pentru pastrarea clientului din acea perioada, am simtit cum atmosfera incepea sa nu mai inghete la momentul intrarii EI in incapere.

In mod paradoxal, infrangerea s-a soldat cu o victorie pe un alt plan, si atuni am realizat ca procesul de Imblanzire (domesticire) a Scorpiei trecuse de primul obstacol, iar viitorul anunta totusi o raza de optimism.

Majestatea Sa, ASUS Designo

2009-12-06T23:00:00.015+02:00

E de ajuns sa arunci o singura privire la imaginea alaturata pentru a trage o concluzie indreptatita: ASUS Designo MS (adica, Majestatea Sa) e de vita nobila, si nu are niciun motiv sa o ascunda.

Iar la o analiza mai atenta, chiar si detaliile ce se ascund dincolo de aparente confirma prima impresie:

- Full HD 1080p
- Rată de contrast de 50,000:1
- Timp de răspuns de 2m
- Economie energie 40%

Locul sau ar parea, fara exagerare, in videoclipul Scream al lui Michael Jackson, plasat undeva in viitor, pe o nava spatiala, intre alte opere de arta care sa ii tina companie.

Si pentru ca pare sosit din viitor, desi nu poarta povara unui pret prohibitiv, liniile sale depasesc asteptarile pe care le are omul de rand in ceea ce priveste monitorul de camin al unui student, monitorul unui receptioner dintr-o magazie sau cel al unei contabile pe un birou plin de dosare si acte.

Nu, un astfel de mediu ar fi contrastant cu liniile fine pe care le etaleaza Majestatea Sa.

Tocmai de aceea, ASUS Designo pe biroul meu, ar fi ca si cum as face eu schimb de vieti cu Printul William.
Nu ma intelegeti gresit, nu ma plang de ceea ce am si nu as face schimbul in graba, insa... daca ar fi sa imi ia Printul locul:

- toate activitatile pe care eu le fac in general, ar parea mai interesante
- toate locurile pe care le frecventez ar fi mai atractive,
- toate hainele pe care le am ar capata clasa si ar marca tendintele,
- toate persoanele cu care socializez ar fi brusc innobilate.

Pe scurt, tot mediul in care ma invart ar capata distinctia caracteristica sangelui albastru.

In acelasi fel, distinctia caracteristica a lui Designo ar creste valoarea oricarui birou, si chiar crapaturile de pe pereti, scaunul ergonomic ce nu se potriveste cu masa, bibliorafturile de culori contrastante asemeni penelor unui papagal si turnurile de acte din jur ar trece neobservate; pentru simplul motiv ca Majestatea Sa da o alta perspectiva spatiului din jurul Sau.

Totusi, un loc haotic precum cel descris mai sus nu e locul ideal pentru un nobil.

De aceea, o locatie mai potrivita ar fi o incapere luminata de razele soarelui pe toata durata zilei, in care simplitatea si liniile clasice ar fi cuvintele de ordine cu care bunul gust ar domina.

Mai mult, ergonomia si prezenta unor spatii bine organizate ar da o nota superioara posesorului, asemeni unui majordom de incredere capabil sa raspunda prompt solicitarilor patronului sau.

Predominanta ar fi culoarea alba ca sideful cu accente fine de un negru ca de abanos pe alocuri, inviorate de un rosu imperial care sa aplaneze contrastele si sa incite imaginatia.

In alte cuvinte, ar fi o incapere la care sa viseze chiar si un rege!

Aion: 2=1

2009-12-05T13:00:00.009+02:00

Aion si-a intors fata de la Atreia de cand Cataclismul a pervertit minunata sa creatie. De atunci, hotararea a fost luata: echilibrul fragil care mai tine vie lumea va fi mentinut prin diviziunea care a dat nastere unor forte aparent egale.

De aceea Zeul este convins ca indiferent de actiunea uneia dintre parti, celelalte vor actiona in sens contrar, anulandu-se reciproc. Ceea ce nu a anticipat nici macar El, a fost ambitia Balaurilor si setea lor de a redobandi suprematia asupra tuturor fapturilor.

In tip ce atat Lorzii Seraphim cat si cei Shedim sunt manati de ura si invidia reciproca, Lorzii Dragon planuiesc un atac decisiv la un moment in care celelalte doua tabere se vor decima intre ele.

Astfel, asa cum Balaurii au anticipat, aproape simultan cu atacul legiunilor Elyos asupra Turnului Intunericului, trupele Asmodian incep asediul Turnului Luminii, ambele parti cu credinta ca distrugand Ramasita celorlalti, lumea va reveni la starea de odinioara.

Singura explicatie pentru aceasta 'coincidenta' este o intelegere secreta intre Lorzii care se simtu eclipsati de Lady Ariel pe de o parte si Lord Azphel de cealalta. Prin urmare, concluzia evidenta este ca s-a creat o alianta de conjunctura intre urmatorii: Lord Vaizel si Lord Kaisinel din partea Seraphimilor si Lady Triniel impreuna cu Lord Marchutan, aflati in umbra Shedimilor.

Iscusinta Lorzilor Dragon aproape ca a sters de pe fata Atreiei trupele slabite de conflictul ce se intinde deja de luni intregi si singura scapare a acestor popoare este un acord de vasalitate cu Balaurii, a caror conducatori au ajuns in mod dubios cu mult peste intelegerea Lorzilor Empyreani.

Cei patru conspiratori, care poarta in mare parte vina pentru situatia devastatoare, nu au fost insa demascati si continua complotul in secret. Totusi, este vadit faptul ca doar o colaborare, oricat de atroce ar parea, intre Elyos si Asmodiani va reusi indepartarea jugului Balaurilor.

Se concepe astfel un plan din care ar putea rezulta solutia salvatoare. Iscoade dintre Magi sunt trimise in randurile Dragonilor pentru a descoperi sursa puterii acestora, in scopul de a echilibra balanta fortelor.
Lady Lumiel mai vine cu o sugestie: cautarea celui de-al 13-lea Lord Empyrean care conform Lepharistilor ar fi secretul ce i-ar putea uni definitiv in fata dusmanului comun.

Lupta, secreta insa pentru a nu starni suspiciunea Balaurilor, se muta pe cele doua directii convenite in incercarea disperata de a elibera niste fiinte care nu au fost create pentru sclavie ci pentru destine glorioase.

Iscoadele din Abyss dau in final raspunsul mult cautat: Pietrele Stigma sunt cele care au dus la evolutia neasteptata si accelerata a inamicului si sunt exact ceea ce poate ajuta orice fiinta sa acceada in planul superior celui pentru care au fost predestinata.

In schimb, cautarea celui de-al 13-lea Lord nu da inca roade palpabile, dar prin cercetarile facute s-a ajuns la niste referiri stravechi ce dau ca posibila uniunea din trecut a doua fiinte supreme, fara a le numi, prin care s-ar fi atins Perfectiunea. Dar nimic concret. Aceasta e o enigma ce doar viitorul o poate deslusi.

Deocamdata, scopul prioritar este obtinerea cat mai multor Pietre Stigma, prin orice mijloace, chiar si sacrificiul tuturor Daeva astfel incat Legiunea suprema a Lorzilor sa poata face fata Maleficilor uzurpatori.

Finalul acestei ere va conduce la o lupta de proportiile celei care a creat Cataclismul, iar rezultatul depinde doar de alianta fragila a celor doua forte, pe cat de contradictorii pe atat de asemanatoare.

Raman insa niste intrebari de a caror raspuns depinde soarta viitorului si a lumii:
- Va crea alianta dintre popoarele Elyos si Asmodian o forta pe masura adversarului comun?
- Sunt intr-adevar Pietrele Stigma singurul sursa a puterii Balaurilor?
- Nu sunt oare orgoliile Lorzilor un impediment al reusitei?
- Unde se ascunde Fiinta Perfecta si cine s-a ocupat de pregatirea ei?
- Va mai dura nepasarea lui Aion, vazand ca balanta a fost masluita?

Deznodamantul se va afla doar in ultima partea a Trilogiei Aion, daca NCsoft urmeaza scenariul propus de mine pentru cel de-al doilea episod al jocului Aion, distribuit de TNT games.

Articol scris pentru proba nr.40 a SuperBlog 2009.

De mi-ar zambi zeita Fortuna

2009-12-03T22:23:00.015+02:00

Proba cu numarul 39 a SuperBlog 2009 are urmatoarea indicatie de munca: "Ai castigat la loto suma de 50.000 de euro si ai, in sfarsit, ocazia sa-ti cumperi o masina. Ce ai alege?"

Realitatea este ca, intamplator, am o masina cumparata de anul trecut din bani munciti. Iar asta, fara doar si poate, o face mult mai pretioasa decat orice alta masina pe care mi-as putea-o cumpara din binecuvantarea zeitei Fortuna.

Am sa suspectez sponsorii probei de obiectivitate si fairplay, de aceea nu voi ascunde faptul ca nu conduc o Toyota, ci o Hyundai i30 de care sunt cat se poate de multumit.

In clasa si categoria sa de pret, la momentul respectiv, am considerat ca e cea mai buna alegere. A fost optiunea mea si nu o regret, iar daca ar fi sa reiau procesul decizional in aceleasi conditii, probabil ca as lua-o tot pe aceasta cale.

Chiar si asa, tocmai pentru ca sunt bani munciti, ma arde putin la buzunar si fiecare drum la benzinarie. Nu consum mult, deoarece nu am drumuri lungi de facut sau poate sunt gandite pe buget, insa as simti chiar si o diminuare de vreo 2l/100km a consumului.

Revin insa la momentul august 2008 cand mi-am compus lista scurta a pretendentelor: i30, Focus, Bravo, Auris, Astra, fiecare cu echipare de pana in 13.000 EUR.
Sufletul meu striga insa in nestire Prius! dar mintea imi inabusa pornirile datorita unor ratiuni de natura economica, dat fiind ca saltul de la 13.000 la 25-30.000 nu e tocmai simplu de facut, si nu in acest stadiu al vietii.

Totusi, daca datele problemei ar fi fost cu totul altele, iar blestemul celor 50.000 de euro chiar m-ar fi lovit, as fi mers pe mana hibridului pentru cele 5 motive care il diferentiaza de restul concurentei:

- un drum de la Oradea la Marea Neagra cu un singur plin: 3.9l/100km
- depasiri in siguranta: o putere combinata de 136CP
- un impact redus asupra mediului: emisii CO2 - 89g/km
- confort la condus: zgomot minim al motorului
- scoate capul din multime prin look-ul deosebit

Am incercat sa raspund provocarii cat de bine am stiut eu, intrucat realitatea cu care ma confrunt ca posesor auto nu imi permite sa dau frau liber imaginatiei si sa cheltui in totalitate chiar si un premiu imaginar pe o singura masina de 50.000 de euro pentru care ar mai trebui incheiata o polita Casco la fel de pretioasa, facute plinuri rusinos de dese si revizii pe masura de dureroase.

De ce n-o fi avand si Oradea un Enomatic?!?

2009-12-02T19:43:00.006+02:00

Sunt in real,- Oradea si la recomandarea prietenilor am venit sa iau un Sauvignon Blanc sau un Chenin Blanc si un Cabernet Sauvignon pentru petrecerea de poimaine.

Vinul alb se va potrivi de minune cu salata de fructe de mare pe care am planificat-o, pentru ca desi e aromat, are suficienta eleganta sa nu acopere savoarea preparatelor mai delicate. Cabernet-ul, in schimb, va merge de minune cu spaghetele bolognese, picante asa cum le prepara Ana de cand s-a intors de la bursa din Italia.
Nu le am cu vinurile, asa ca merg pe mana somelierilor aspiranti din jur, ca poate mai invat si eu ceva.

Iau primul Sauvignon Blanc pe care il vad: un Murfatlar din 2007, si citesc pe eticheta:
"E un demisec de cursa lunga, vinul de nadejde al oricarui moment. Uneori prea sincer, alteori glumet, poznas de-a dreptul cateodata. Dar intotdeauna prieten. Uiti sa te mai ridici de la masa cand te intinzi cu el la povesti... etc"

Nu inteleg nimic. E bun? E rau? Fac acuma analiza pe text? Si daca nu fac interpretarea bine ce se intampla? Ma aleg cu o durere de cap...

In fine, il pun la loc si trec la un Chenin Blanc adus tocmai din Africa de Sud.
Eticheta imi spune scurt si la obiect: "A very aromatic white wine, with notes of exotic fruit and white pears. Feels well-rounded in the mouth"

Din nou, pe langa translator se cere analiza pe text, si parca e din ce in ce mai greu de comentat. Ma ia un pic cu ameteli.

Mai aman un pic momentul deciziei si ajung la Cabernet Sauvignon. In sfarsit unul care vorbeste pe limba mea: "un vin rosu, dulce, corpolent, extractiv si catifelat, in care aroma vegetala caracteristica este echilibrata perfect de zaharul rezidual."

... Inca un pic si ma gandesc sa ii fac curte la cum e prezentat!

In fine, resemnat, le pun pe toate trei in cos ca doar unul tot o fi bun si ma duc agale spre casa cu gandul "De ce n-o fi avand si Oradea un Enomatic?!?"

Da, conationalii care stau in apropiere de real,- Vitan, Cotroceni sau Constanta Nord au scapat de bataile de cap si pot sa isi aleaga vinul printr-o simpa degustare. Gata cu ghicitul, interpretatul pe text sau urechea plecata la "cunoscatori".

Iar din 48 de sticle disponibile in Enomatic, provenite din Chile, Argentina, Franta, Italia, Spania, California, Noua Zeelanda, Africa de Sud si chiar Romania, sigur se gaseste ceva care sa fie pe placul si celui mai mare oenolog.

Prin urmare, mi-as lua fara ezitare o cartela de degustare cu 10 RON, as face turul de onoare prin fata sticlelor montate in dispozitiv la temperatura optima si as trece la treaba:

- Iau primul pahar, il ridic spre lumina ca sa ii vad claritatea, intensitatea culorii si fluiditatea
- Agit putin vinul, si ii las aroma sa ma cuprinda, incercand sa identific toate nuantele
- Sorb cu grija din licoare, atent sa nu treaca vreo senzatie neremarcata.

Si ma conving singur, in ciuda celor auzite din jur, a documentatiilor de pe net sau a lecturii pe eticheta:

Culoarea Cabernet-ul aduce un pic a afine, emana un miros de stafidă neagră, cu un iz de ierburi aromate iar gustul este bogat si intens, definit cel mai bine de un melanj de cirese, stejar afumat, cocos si ciuperci.

Sauvignon Blanc, de culoarea canarului cu niste reflexii verzui, induce o aroma de iasomie si citrice. Gustul sau in schimb este fructuos, cu multă prospeţime, învăluit într-o aromă-buchet care îl face plăcut şi tentant.

Chenin-ul, mai putin cunoscut in lume insa, atenteaza la faima Sauvignon-ului prin notele sale de miere si pere, contopite cu banane si ananas. Un vin cu adevarat fructuos, ce merita savurat de unul singur, ca sa nu fie intinat de niciun alt gust.

Si atunci, imi repet nedumerirea: De ce n-o fi avand si Oradea un Enomatic?!?

Ganditi-va cat de scurta ar fi fost toata povestea: intru in magazin, bag cartela, gust vinul, imi place, il iau si am plecat acasa!... Asa, mai am niste emotii pana scot dopul vineri seara la cina!

O mie de dorinte doar cu Quelle

2009-11-30T20:53:00.006+02:00

Noi oamenii suntem niste fiinte ciudat de ambitioase: toti conjugam cu pasiune verbul a dori, oricat de absurd, imposibil ori bizar ar parea, sau dimpotriva oricat de realist, posibil ori tangibil ar fi.

Sunt dorintele noastre si ni se par normale, iar odata ce ni se indeplinesc le inlocuim cu altele mai marete si mai indraznete pe masura ce prindem curaj sa ne dorim mai mult.

La 5 ani orice baiatel sustine sus si tare cat de mult isi doreste sa ajunga mare, puternic si rapid ca tata iar orice fetita marturiseste ca viseaza sa fie frumoasa, eleganta si desteapta ca mama.

Nu peste mult, copiii cresc iar aspiratiile se adapteaza varstei... devin dornici de socializare, de a fi acceptati de cei din jur prin comportamentul, hainele si accesoriile pe care le poarta, de a fi remarcati si apreciati, pastrand insa in minte acelasi ideal spre care tind.

Odata ajunsi la maturitate, dorintele prind radacini si vine timpul cand doleantele celor din jur trec pe primul plan: ale copiilor, ale sotului/sotiei, ale parintilor iar oamenii ar face orice ca sa contribuie la implinirea acestora si sa aduca fericirea pe fata celor dragi.

Sloganul O mie de dorinte doar cu Quelle apeleaza tocmai la aceasta latura emotionala a fapturii umane, invocand un univers in care dorintele proprii si ale celor apropiati se pot infaptui.

Nu vine ca un adevar absolut, nu vine nici ca o presupunere, ci e doar o afirmatie care te invita sa te convingi ca poate fi asa.

E totusi adevarat ca lumea a ajuns sa fie pragmatica si sa caute logica din spatele oricaror cuvinte, iar povestile cu Mos Craciun, Alladin, Seherezada sau Pestisorul de Aur in care orice dorinta devine realitate, raman doar o vaga amintire in mintea de adult.

Insa printr-un simplu rationament, nu trebuie dat crezare sloganului ci doar luat in calcul faptul ca daca chiar e adevarat si nu i-ai dat o sansa, ratezi acea oportunitate pe care o urmaresti permanent: o cale spre implinirea dorintelor.

Si atunci, fie ca e vorba de o pereche de incaltam inte sport pentru baietel ca sa se antreneze si sa-l ajunga pe tata, sau o rochita de printesa pentru fetita ca sa ii semene mamei, achizitionate dintr-un magazin online, sau un obiect decorativ care sa puna in valoare macrameul mamei ori pictura facuta de tata, contribuie la implinirea anumitor dorinte pe care zilnic le asculti cu drag.

In final, daca stam sa ne gandim, cele o mie de dorinte carora le gasesti raspuns doar cu Quelle par destul de realiste avand in vedere ca daca am masura viata unui om in numar de dorinte si nu in ani, am ajunge la valori impresionante chiar de domeniul milioanelor iar cele o mie de care e vorba in slogan ar fi doar sursa altora mai marete.

Intentii pentru 2010

2009-11-29T17:47:00.002+02:00

In 2010 eu as putea face lumea mai buna prin:

- Voluntariat:
As putea sa imi cedez timpul liber, pe care oricum il irosesc, unor actiuni care militeaza pentru diverse cazuri si probleme sociale, de la strangerea de fonduri organizata de Asociatia Sprijin Pentru Viata pentru copiii abandonati pana la munca voluntara in azilul de batrani Sfantul Martin din Oradea

- Politica:
M-as putea inscrie intr-un partid, indiferent de culoarea politica, sa incerc ca prin implicarea mea sustinuta sa antrenez schimbarea clasei politice, atat de mult asteptata. In acest fel as putea promova diverse directii de actiune care prin portavocea partidului ar avea sanse mai mari de reusita.

- Economie:
As putea sa imi folosesc contactele facute in ultimul an de munca, pentru a creste comunicarea in mediul de afaceri in scopul gasirii unor solutii concrete si realiste de repornire a economiei locale, in prima faza, iar odata perfectionat, modelul va putea fi generalizat la nivelul intregii tari, intregii Europe, si a lumii in final.

- Ecologie:
Avand in vedere defrisarile facute legal si ilegal in toiul iernii, m-as putea duce in padurea de la Miersig sa ma leg cu lantul de un copac in semn de protest in calea drujbelor. Cum oricum m-ar ocoli, ca sa nu faca varsare de sange, dupa plecarea lor as putea incepe repopularea zonei cu puieti de frasin, castan sau salcam.

Da, as putea face multe ca sa imbunatatesc lumea, dar cunoscandu-ma, nu voi face nimic din cele de mai sus deoarece nu sunt adeptul gesturilor marete.

Oricat de mult mi-ar placea sa cred, nu organizatiile, actiunile idealiste sau discutiile de principii fac lumea mai buna, ci fiecare om prin fapte mici dar bune, prin gesturi simple dar eficiente, prin vorbe putine dar cu ecou.

Asadar, ceea ce voi incerca sa fac in 2010 in beneficiul lumii este:

+ Sa zambesc mai mult
Din cate am observat, zambetul si voia buna sunt molipsitoare, si pot deschide drumul spre rezolvarea multor probleme. Si chiar daca nu voi simti nevoia la inceput, treptat, va deveni un bun obicei capabil sa invioreze lumea din jur.

+ Sa spun un DA hotarat, mai des
Nimic nu incetineste mai mult evolutia lumii decat retincenta oamenilor si incapatanarea de a se implica in activitati noi si spontane. Ei bine, imi propun sa depasesc aceasta cutuma si prin puterea exemplului, macar asupra celor din jur, sa inceapa o schimbare inspre o atitudine pozitiva si proactiva.

+ Sa imi fac treaba cat mai bine
Stiu ca sunt doar o piesa mica in mecanismul complex al companiei in care lucrez, dar in acelasi timp stiu ca multa lume - colegi, clienti, sefi - se bazeaza pe mine sa imi indeplinesc indatoririle cat mai bine. Rezultatul va fi o lume cu mai putine griji si mai multa satisfactie, macar in jurul meu, dar care se poate propaga in lant la infinit.

+ Sa comunic mai mult
Toti oamenii au nevoie sa spuna ceea ce au pe suflet, sa stie cat mai multe despre cei din jur, sa auda sfaturi sau perspective alternative la problemele lor. Probabil insa ca nu toata lumea e demna de incredere, dar dandu-le aceasta incredere, din dorinta de nu a dezamagi, acestia se pot transforma in oameni de nadejde si implicit mai buni.

Nu spun ca hotararea e luata si cele scrie mai sus se vor si intampla, dar au foarte mari sanse sa o faca deoarece necesita minimul de efort din partea mea pentru niste rezultate care l-ar compensa inzecit

Iar daca va intrebati ce e cu aceasta lista de intentii cu o luna inainte de noul an, ei bine Hostway e de vina pentru proba cu numarul 36 din SuperBlog 2009.

Ad concept: Edimax IC - 1510WG

2009-11-28T14:08:00.012+02:00

Proba a 35-a din SuperBlog 2009 ne solicita crearea unui ad pentru promovarea camerei de supraveghere Edimax IC-1510WG.

Dupa ce mi-am revenit un pic din amorteala data de trecerea timpului si mi-am reamintit comenzile rapide din Corel si Photoshop, a fost o proba chiar interesanta. Asadar, iata rezultatul:

Client: Edimax

Produs: Camera IP Wireless IC-1510WG

Public tinta: populatie activa, cu decizie de cumparare, 18-55 ani

Mediu: presa scrisa, pe arii de interes ale categoriilor demografice, dar conceptul se poate aplica usor pe online.

Ideea: Un camin supravegheat confera siguranta si liniste posesorului, pentru ca ziua sa decurga lin si cu cat mai putine griji.

Realizarea:

Ce vor femeile?

2009-11-27T13:05:00.005+02:00

O floare si un zambet?
O atingere si alinare?
O inima si Luna de pe cer?

Sa fie ascultate? Sa fie apreciate? Sa fie ocrotite?

Sa auda cuvinte frumoase?
Sa auda adevarul?
Sa se simta iubite?

S-au scris carti si articole pe tema aceasta, ba chiar s-au turnat si filme, dar in ciuda tuturor dezbaterilor, raspunsul ramane undeva in suspans, lasand loc de interpretari si vesnice presupuneri care nu fac decat sa adanceasca necunoscutul.

Umila mea parere este ca nici chiar femeile nu stiu ce isi doresc si probabil in asta se rezuma misterul feminin pe care toata lumea incearca sa il desluseasca. Tocmai de aceea, farmecul drumului spre descoperire este ca raspunsul poate lua o infinitate de forme fara a exista optiuni corecte sau gresite.

Femeile reusesc sa descopere ceea ce isi doresc, atata timp cat exista macar o dorinta sa inceapa marea cautare.

Transformers 2 Reloaded

2009-11-27T11:39:00.010+02:00

Imi revine misiunea dificila de a gasi cea mai buna distributie pentru “Transformers: Revenge of the Fallen”. Limita de buget nu-mi permite sa angajez cele mai hot vedete de la Hollywood, dar nici nu pot apela la celebritati de clasa B.

Strategia la care ma gandesc ma inscrie in tendinta actuala, aceea de a distribui actori care si-au format deja o baza de fani in televiziune si care ar vinde bilete in mod garantat.
In acest scop imi fac o lista scurta a vedetelor pe care vreau sa le contactez pentru o proba, cu variantele de plan B in cazul fiecaruia. Va trebui sa ajung la un numitor comun cu Denise Chamian, dar sunt convins ca nu imi poate rezista.

In rolul lui Sam Witwicky am urmatoarele variante:
- Milo Ventimiglia, in forma buna datorita rolului din Heroes si prin urmare ar fi credibil in scenelede actiune continua
Rezerve:
- Chad Michael Murray, fost protagonist One Tree Hill, pentru care fetele vor varsa lacrimi cu siguranta.
- Adrian Grenier, consacrat de foarte premiatul Entourage.

Pentru Mikaela Banes o vizez pe:
- Kristin Kreuk, o alta favorita a publicului din popularul Smallville, care incepe sa fie apreciata si de Hollywood. In plus, clasamentele de genul FHM si People Magazine o coteaza foarte bine.
Rezerve:
- Hayden Panettiere, datorita rolului din Heroes
- Mila Kunis, care a captat atentia telespectatorilor de la rolul sau din That 70's show

Maiorul Lennox ar putea fi jucat de:
- Joe Flannigan, deja obisnuit cu genul SF din serialul Stargate Atlantis, capabil sa livreze o replica ironica sau una foarte serioasa, cu aceeasi credibilitate
Rezerve:
- Eddie Cibrian, prezent in mai multe seriale precum: Third Watch sau CSI Miami si in filmul The Cave
- David Boreanz, care e un rasfatat al publicului de la Buffy Spaima Vampirilor si pana la Bones.

Sergentul Epps i s-ar potrivi lui:
- Kevin McKidd, care a detinut rolul principal in Rome, iar mai nou apare in Grey's Anatomy ca si unul dintre personajele permanente
Rezerve:
- Michael C Hall, apreciat pentru modul in care ii da viata lui Dexter
- Ben Browder, cunoscut fanilor SF pentru rolul din Stargate SG-1

Leo Spitz ar putea fi intruchipat de:
- Justin Long, pentru ca poate juca atat personaje comice cat si roluri de actiune si s-ar potrivi de minune in pielea obsedatului de conspiratii.
Rezerve:
- Ian Somerhalder, disparut prea devreme, in opinia fanilor, din distributia Lost
- Seth Gabel, cu un rol episodic in The DaVinci Code si un rol permanent in Dirty Sexy Money

Sunt convins ca prin apelarea la vedete precum cele de mai sus, se poate beneficia de talent, notorietate si experienta profesionala fara a afecta bugetul prea tare.

In cazul in care variantele mele chiar nu se vor indeplini, desi ma indoiesc, putem reduce personajele umane si sa crestem distributia Autobots-ilor si a Decepticons-ilor, intrucat publicul este avid dupa nume noi din randul acestora.

O varianta exceptionala in directia aceasta ar fi cu siguranta:

Incredibil, dar adevarat

2009-11-26T23:36:00.009+02:00

Am fost surprins zilele trecute sa aflu ca mult prea comentata criza economica nu afecteaza compania in care lucrez, iar investitiile in tehnologia informatiei au devenit peste noapte o prioritate.

Surpriza a venit in prima faza sub forma unei circulare pe care incerc sa o redau din memorie:

"Dragi colegi,

Avand in vedere sesizarea colegului nostru Sergiu Uigres, conducerea unitatii a hotarat sa vina in sprijinul celor care doresc sa creasca productivitatea muncii si calitatea serviciilor oferite, prin implementarea unor inovatii de ultima generatie.

In acest sens, fiecarui angajat ii vor fi puse la dispozitie cate un GPU ATI HD 5800, cu tehnologia ATI Eyefinity si inca doua monitoare pe langa cel din dotare.

Scopul acestui demers este sa permita vizualizarea concomitenta a:
- evolutiei indicilor bursieri,
- cotatiilor de pe pietele monetare interne si internationale,
- corespondentei primite de la clientii activi,
- ultimelor stiri de natura sa afecteze in vreun fel preturile
- o situatie permanenta a profitului net pe client, pe sucursala si pe angajat
fara a fi necesara comutarea permanenta intre mai multe ferestre.

In plus, tot la cererea stimatului coleg, accesul la servicii precum Facebook, Gmail si Yahoo Messenger vor fi restrictionate in incercarea de a maximiza timpul util in cele 8 ore de lucru.

Sperand ca am reusit sa raspundem cat mai bine nevoilor dvs, va uram spor la munca si va asteptam cu sugestii la fel de interesante pe viitor.

Cu stima,

Comitetul de conducere"

La nici o zi dupa minunatul memo intern care a aprins spiritele, au sosit si jucariile... o splendoare, ce sa zic.

Problema e ca rezultatul schimbarii a fost exact opus celui scontat: in fiecare secunda petrecuta in fata monitoarelor nu reuseam decat sa imi imaginez multe alte lucruri chiar interesante pe care le-as fi putut face cu un asemenea arsenal.

Era ca o fereastra deschisa spre lume a carei jaluzele fusesera ridicate pentru prima oara, iar ceea ce puteam sa vad imi conducea imaginatia in carlinga unui F-16, la volanul unei masini de curse sau in scaunul unui primar de metropola.

Nu e greu de ghicit carei fantezii dintre cele trei i-as fi dat frau liber daca iubitul nostru Uigres nu ar fi cronometrat si timpul petrecut intre doua guri de aer.

Prin urmare, nu mi-a ramas decat varianta sa trec pe la un magazin IT, sa ma dotez dupa noile standarde si sa imi leg toate monitoarele din casa pentru a beneficia de un adevarat surround gaming system.

Odata depasite aceste limite tehnice, apas pe acceleratia bolidului din Racedriver Grid avand o singura teama: aceea de a fi furat de peisajul cand din stanga, cand din dreapta mea, in toata splendoarea si claritatea facilitata de produsul AMD!

Si astfel, intr-o cursa rapida pe strazile denivelate din San Francisco, pe minunatul circuit al cursei de 24h de la Le Mans sau prin intortocheatele docuri din Yokohama mi-as lasa orice gand legat de Uigres si memo-urile lui la mii de kilometri distanta, inecat de fumul lasat de un exceptional Pagani Zonda de culoare rosie.

Ambitie vs realism

2009-11-26T21:30:00.006+02:00

E ora 7.30 a.m... suna telefonul.
- Lumea crede ca n-am altceva mai bun de facut?!?

E ora 7.31 a.m... suna telefonul. din nou.
- Insistenti oamenii astia... dar tot prea devreme e.

E ora 7.32 a.m... suna telefonul. raspund. E John.
- Scoala din pat!
- Abia m-am culcat! Vreau sa dooorm!
- Mda, vad de pe prima pagina din Glam! ca iar te-a tarat Paris in club Euphoria!
- Si? Esti gelos?
-Nu, cum ziceam si altadata, gusturile nu se discuta.
- Ok, lasa povestile. De ce m-ai sunat?
- Ti-am lasat ceva in fata usii. Suna-ma cand termini de citit!

Merg, citesc, revin, sun.

- Ai innebunit?!? E scenariul pentru Terminator 4! Cand e auditia?
- Joi, la prima ora te intalnesti cu Kim Davis, iar daca ea isi da OK-ul, a doua zi cand se intoarce McG in oras, te prezinti la el! Sa-mi zici doar pe care rol mergem!

Ambitia imi spune una, realitatea ma trage in alta directie. Nu stiu pe unde sa o iau.

Pe de-o parte e rolul lui Marcus Wright. Complexitatea acestui personaj e tot ce mi-am dorit vreodata: un om in cautarea propriei identitati, un cumul de emotii in lipsa de amintiri, la hotarul dintre doua lumi aflate in razboi.

E om, e robot, e rau, e bun, e rau, e bun din nou. E condamnat, moare, invie, traieste, moare, iar invie, si in final se jertfeste!

Cu siguranta ca aceasta evolutie gen rollercoaster ar prinde in randul spectatorilor. Iar replicile acestea mi se par geniale inca de la inceput:
- Iti voi vinde semnatura.
- Ce imi ceri?
- Un sarut!
(...) Aa, deci acesta e gustul mortii...
Dar daca intr-adevar accepta Helena Bonham Carter rolul, va fi sarutul vietii, cu siguranta!

Si cateva zeci de pagini mai incolo:
- Ai o inima puternica. Doamne, cat imi place sunetul acesta...(...)
Nu prea mai intalnesti oameni buni in zilele acestea!
- Nu sunt un om bun!
- Ba esti, doar ca inca nu realizezi!

Evolutie, despre asta e vorba! Si totul culmineaza cu ultima replica, prin care se inchide si cercul:
Toata lumea merita o a doua sansa. Aceasta este a mea!

Dar sunt abia la inceput, ce sa ii zic lui John, ca vreau rolul principal? Ma va crede nebun, cu siguranta. Deja il stiu cum va reactiona: ca nu gandesc pe termen lung, ca numai eu imi pot alege un personaj care moare in prima parte a trilogiei, ca vesnic imi curg ochii dupa profituri imediate!

Iar daca e sa o luam asa, ar avea intr-adevar dreptate. Rolul lui Kyle Reese ar fi mult mai fezabil. E un personaj cu care publicul deja e obisnuit, are suficient loc sa mai creasca si in urmatoarele doua parti si nici nu trebuie sa duca tot greul actiunii desi apare in majoritatea scenelor de interes.

Iar pe pagina 75 are chiar o replica ce ar putea ramane in istorie:

Vrei sa stii diferenta dintre noi si masini? Noi ne ingropam mortii! Pe tine nu te va ingropa nimeni!

Ce sa spun eu? E tentant si rolul acesta, si dupa cum ar zice John, o miscare inteligenta.
In plus cred ca nu mi-ar fi dificil sa ma identific cu personajul... singur intr-o lume macinata de razboaie, incearca sa isi aduca si el contributia, sa conteze, sa se implice, nestiind ca deja si-a pus amprenta pe istorie...
Suficient de complex si acest personaj incat sa ma puna in valoare, daca e sa aprofundez problema.

Dar destul cu analiza! Il sun pe John sa ii spun ce am hotarat!

Toyota Optimo

2009-11-24T20:01:00.005+02:00

Pentru proba cu numarul 31 a SuperBlog 2009, sponsorul Toyota ne propune un articol care sa discute oferta Optimo.

Dupa cum sunt prezentate informatiile pe site-ul Toyota, intentia a fost sa se optimizeze raportul dintre calitatea si pretul autoturismelor oferite, dat fiind ca pana acum o masina fiabila si bine dotata venea cu un pret pe masura.

Momentan, cele trei variante care beneficiaza de preturile Optimo sunt:
Noul Yaris 1.0L VVT-i, 5 usi - 9.999 EUR
Noul Yaris 1.33L Dual VVT-i, 5 usi - 10.999 EUR
Noul Auris 1.33L Dual VVT-i, 5 usi - 12.689 EUR

Urmand link-ul de mai sus puteti consulta oferta detaliata direct pe site-ul producatorului.

Din datele gasite, pentru preturile comunicate, nivelul de echipare ofera destul de multe dotari pe toate cele 3 categorii de beneficii (confort/siguranta/design), la care am fost si eu atent cand mi-am ales masina.

Dintre acestea merita mentionate:
- oglinzi exterioare reglabile electric,
- aer conditionat cu reglare manuala,
- radio CD & MP3 cu 4 boxe,
- computer de bord,
- geamuri portiere fata actionate electric,
- airbag-uri frontale sofer + pasager,
- directie asistata electric ,
- ABS & EBD & BA,
- inchidere centralizat
- si multe altele.

In plus, mai apare un concept cu care sunt inzestrate toate cele trei modele, denumit Toyota Optimal Drive care prin cateva inovatii tehnice urmareste diminuarea consumului de carburant, reducerea emisiilor CO2, imbunatatirea performantelor si maximizarea placerii de a conduce.

Mai exact, acesta presupune urmatoarele:
- sistemul Stop&Start permite reducerea la 0 a consumului si emisiilor in momentul stationarii
- tehnologia Valvematic controleaza timpii de admisie si cursa supapelor pentru a eficientiza cu 10% consumul, indiferent de turatie prin arderi eficiente
- motoare mai usoare diminueaza greutatea masinii, care necesita o energie mai mica pentru a fi pusa in miscare
- conceptia motorului vizeaza o frecare mai mica si implicit o eficienta mai mare
- transmisia Multidrive ajusteaza permanent rapoartele, combinand rafinamentul transmisiei automate cu economia de combustibil a celei manuale.

Concluzia este ca Toyota Romania alaturi de partenerii locali incearca inca o data sa raspunda cat mai bine nevoilor pietei, oferind super masini la super preturi.

www.ham-miau.ro

2009-11-24T13:32:00.006+02:00

Desi din curiozitatea prezentata anterior, "intentia" mea de a ma implica intr-un blog colectiv este destul de clara, sunt impins spre un nou exercitiu de imaginatie.

Prima varianta de blog colectiv pe care as putea-o sugera, cu minimul de efort, implica micile necuvantatoare care aduc un pic mai multa bucurie in vietile noastre.
Pe adresa www.ham-miau.ro i-as coopta pe cei care in mod constant nu rezista tentatiei de a povesti despre Rita, Brenda, Mimi, Lucky, Blitz sau Grim, asa cum de multe ori si eu am scapat cate un articol despre Bobby.

Pentru ca in mod involuntar aducem zilnic in discutie cate o istorioara haioasa despre
- cum a ros Bobby un prelungitor de 30m uitat din greseala pe un scaun afara,
- cum s-a imprietenit Lucky cu o pisica abandonata si a adus-o in casa
- ce chestii ciudate a mai gasit Blitz in plimbarea sa de azi
- faptul ca Mimi isi alege partenerul dupa reputatia de strada in detrimentul pedigree-ului,
ar fi chiar o activitate lipsita de efort sa dezvoltam in scris, insotit de imagini si chiar filmulete, fiecare intamplare ce merita impartasita.

Mai mult, am putea sa extindem aria de interes si sa descriem fiecare experienta acumulata in ingrijirea propriei rase, care cu siguranta ar constitui sfaturi utile pentru orice persoana care ar aloca vreo doua minute pentru a ne rasfoi blogul.

Ham-Miau nu ar fi un exercitiu de literatura veterinara, ci pur si simplu experiente reale din care se pot trage concluzii si care ar avea o aplicabilitate in situatia oricarui om obisnuit.

Totusi ar fi posibila si o directie mai profesionista daca, printr-o nu prea dificila munca de convingere l-am atrage si pe Sergiu, absolventul nostru de medicina veterinara. Acesta desi nu are prea mare tangenta cu lumea virtuala, s-ar implica prin sfaturi de specialitate care sa atinga o arie mai larga de interes decat cea a animalelor autorilor.

In concluzie, cu pasiunea pe care deja o avem pentru animalele noastre putem sa ne asumam misiunea de a-i ajuta pe alti ham-isti sau miau-lagii, printr-un simplu gest, acela de a impartasi experienta acumulata!

Curiozitatea Blogului Colectiv

2009-11-24T12:28:00.005+02:00

(Samanta curiozitatii)
Prima data cand am auzit despre acest termen a fost in urma cu vreo 3 ani de la o colega de facultate care, pentru examenul uneia din materiile studiate in Alicante trebuia sa isi publice un articol pe blogul cursului. (I want that, too)

(Satisfacera curiozitatii)
Mai apoi, am ajuns si eu sa scriu pe vreo doua bloguri cu mai multi autori, prin natura job-ului si a directiilor de comunicare adiacente acestuia. Rezultatele au fost destul de interesante si pot spune ca experienta blogului colectiv mi-a fost suficienta. (been there, done that)

(Revenirea curiozitatii)
In prezent, SuperBlog m-a facut sa revin asupra ideii de a extinde echipa de autori a blogului pentru scopul clar definit de a aduna resursele necesare pentru niste articole cat mai reusite pe temele emise. Dar nu s-a concretizat, si nici nu am o intentie in acest sens. (what if?)

(Concluzia curiozitatii)
Dupa parerea mea umila, un blog colectiv este raspunsul unei activitati profesioniste de blogging care prin cantitatea de informatie, legaturile numeroase cu online-ul, punctele de vedere variate, nu are cum sa fie gestionata bine de o singura persoana.

Ar mai putea exista, totusi, o pasiune comuna pentru diverse domenii vaste precum muzica, lectura, filmele, programarea, astronomia, care sa uneasca un grup de fani dornici ca adune teme de interes si sa impartaseasca experientele lor relevante.

Nu ma regasesc in aceste situatii momentan, tangenta mea cu blogosfera limitandu-se la niste opinii personale in legatura cu diverse aspecte ale calatoriei mele prin viata.
In plus, Viza este domeniul meu, taramul pe care fac eu regulile iar egoismul cu care am fost inzestrat nu ma lasa sa renunt la aceste drepturi.

Un vis maiestos

2009-11-24T10:22:00.007+02:00

Cand stau si visez la vacanta perfecta, cuvantul 'maiestos' este cel care ar putea-o caracteriza si i-ar surprinde cu adevarat esenta.

Iar asta pentru simplul motiv ca o plimbare pana la Arieseni, pana la Marea Neagra sau chiar pana la vecinii de frontiera chiar nu aduce niciun element de noutate care sa aiba efectul 'gura-cascata'.

Prin urmare, o lista scurta de locatii care ar putea sa se califice oricand in cursa pentru cea mai cea destinatie de concediu ar fi:

Australia - Marea Bariera de Corali,
Alaska pentru Aurora Boreala,
China - Marele Zid Chinezesc,
Venezuela - Cascada Angel,
Tibet - Palatul Potala,
Tanzania - Parcul National Serengeti,
India - Taj Mahal,
Nepal - Varful Everest,
Mexic - Teotihuacan.

Totusi, a aparut nu demult o noua atractie la orizontul visatorilor de vacante exotice: in Guatemala - piramida La Danta.
Deocamdata doar ca o perspectiva optimista pentru viitorul nostru turistic, acest secret camuflat de milenii de vegetatie promite sa isi castige faima drept cea mai inalta piramida construita vreodata de mayasi.

Desi splendoarea mostenirilor lasate de o civilizatie pierduta ar fi atractia principala a locului, jungla ce o inconjoara ofera cu siguranta niste senzatii unice prin diversitatea si salbaticia peisajului, atmosfera si sentimentul de respect dat de arborii seculari, prin contrastul cu ideea noastra de realitate.

Prin prisma celor de mai sus, ideea mea de vacanta ideala duce la o rupere totala de banalul rutinei ce ne inconjoara, de activitatile zilnice legate de munca sau chiar de mediul limitat al orasului.

Si atunci, la ce mi-ar fi de folos un laptop precum EeePC 1101HA SeaShell? Doar ca sa imi spulbere iluzia departarii, a evadarii dintr-un cotidian sufocant? Ei bine, nu!

Orice locatie as alege, ar merita impartasita cu cei de acasa. Da, vor ramane cele 2,000 de poze de bun simt din orice loc, dar impresiile si pasiunea de la fata locului nu se compara cu nicio poveste reluata la o saptamana dupa basmul guatemalez.

Un bonus ar fi sa urc cei 72 de metri pana in varful piramidei La Danta, iar odata ajuns acolo, sa imi deschid laptopul si sa imi pun pe messenger si pe facebook o poza de profil originala alaturi de un status de genul "busy - sunt in varful piramidei, pe bune!!!"

In final, nu as putea parasi spectacolul Aurorei Boreale, nepretuitul Taj Mahal, misterioasa Cascada Angel, maiestosul varf Everest sau tainica La Danta fara sa fiu convins ca amintirile pe care le-am cules se ridica la nivelul experientei la care am fost martor. (mai pe sleau, trebuie sa descarc pozele inainte sa plec, ca alta sansa de a le reface sigur nu mai prind...)

Doamne-ajuta sa imi ating macar un punct de pe lista, si ma declar multumit. Ba mai mult, va trimit si poze. Instant!

Lucrurile marunte salveaza lumea

2009-11-20T22:48:00.008+02:00

Nu de putine ori, corupt de filmele SF ale carui fan sunt, am contemplat posibilitatea posesiei vreunei superputeri capabile sa ma schimbe, si odata cu mine sa se transforme chiar intreaga lume.

Pe rand am vrut sa fiu invizibil, sa zbor, sa vad prin pereti, sa misc obiectele cu puterea mintii sau sa citesc gandurile celorlalti, dar toate au fost reactii la anumite intamplari de-a lungul timpului care cautau solutii extraordinare pentru niste probleme ordinare.

Lucrurile marunte sunt cele care merita atentia noastra pentru simplul motiv ca e de ajuns o fapta buna care sa declanseze un intreg sir de evenimente ce pot duce la salvarea zilnica a lumii.

De exemplu, intr-o dimineata, ca si cea de azi, dupa ce ajung la lucru, in loc sa ignor femeia de serviciu, care si-a facut treaba exemplar si mi-a pregatit biroul pentru o noua zi pe baricade, ii zambesc si spun: "Multumesc frumos pentru munca depusa!"

Mai departe, fericita ca cineva i-a observat efortul, i se insenineaza ziua, ba chiar mai mult, in timp ce isi face piata, reuseste sa transmita starea de bine si celor din jur. Printre ei, un tanar vanzator de flori caruia ii cumpara toata galeata doar pentru a reflecta in culori ceea ce simte in interior.

Insa pentru baiat viata intre flori nu e tocmai un fleac, iar gestul marinimos al femeii ii mai diminueaza depresia suferita din pierderea recenta a sotiei, de dorul careia mai avea putin si isi dadea chiar viata. Dar doamna de la pranz i-a aratat ca mai exista speranta pe lumea aceasta, in ciuda greutatilor.

Intorcandu-se acasa mai devreme decat s-ar fi asteptat, vede un domn grabit si neatent la trecerea drumului, desi era ora de varf pe bulevard. In goana sa spre o intalnire importanta, vrand sa treaca pe ultimele secunde de culoare rosie, nu observa masina venind in viteza ca sa prinda la randul ei culoarea galbena a semaforului.

Ca norocul, vanzatorul nostru de flori ii sare strainului in ajutor si il trage inapoi pe trotuar in ultimul moment... iar tragedia evitata salveaza mai multe destine, deoarece domnul grabit este tatal a trei copiii mici care cu siguranta ar fi ajuns intr-o situatie disperata in urma unui astfel de accident.

Dar totul e bine cand se termina cu bine, iar universul copilariei, desi nesemnificativ pentru cei din jur, merita salvat si protejat prin orice mijloace directe sau indirecte.

Totusi, tatal copiilor este mult mai important decat ar parea din cele de mai sus... In laptopul sau ASUS UL30 sta salvat un document ce pare sa contina formula care cu siguranta va eradica aceasta noua pandemie ce ne ameninta planeta. Iar intalnirea de azi era tocmai prilejul prin care avea sa faca publica aceasta descoperire monumentala.

Prin urmare, daca nu as fi laudat femeia de serviciu, aceasta nu ar fi cumparat florile care au dat speranta tanarului care cocheta cu sfarsitul si care cu siguranta nu s-ar fi gasit la momentul potrivit pentru a salva cercetatorul detinator al singurei copii a leacului pentru noua pandemie pe laptopul sau ASUS.

Astfel, nu e un secret faptul ca in ziua de azi lumea poate fi salvata printr-o fapta buna a unei persoane obisnuite si nu de un om zburator capabil sa prinda un avion in cadere, oricat de tentanta ar fi o astfel de optiune.

Insula din Pangarap

2009-11-20T01:20:00.004+02:00

Ma simt ametit, ard tot, sunt ud si respir destul de greu... Daca n-as sti mai bine, as zice ca imi trebuie un concediu. Insa lucrurile stau cu totul altfel...

Apele oceanului au dat dovada de salbaticie crunta in goana lor spre tarmul ce parea doar o himera cand soarele a invadat cerul, iar ultimul val a fost de-a dreptul naravas si ne-a proiectat chiar pe plaja.

Nu reusim sa ne bucuram de uscat, ca incepe sa ploua... cu sageti! Si odata cu ele, din spatele tufelor sare o fata, strigand intr-una Tumbakbo, tumbakbo ng mabilis!
Indiferent de semnificatia vorbelor, instinctul de conservare ne da o infuzie de adrenalina si o luam pe urmele salbaticei fiinte.

O tinem asa, fara sa privim inapoi, prin labirintul de liane, ferigi si palmieri care ne acopera orice urma, de parca ne-ar fi complici in aceasta cursa nebuna.

In scurt timp incepe sa ploua torential, iar tunetele si ropotul stropilor pun capat zumzetului produs de bastinasi. E o larma linistitoare, acoperita doar de bataile inimii care ne spune ca am ajuns la capatul drumului si al puterilor.

Dumating, spune faptura aratandu-ne o cascada. Dito sa!
O ia inainte si trece prin apa, iar noi, fara sa ezitam, dupa ea...

Mare greseala!

Dincolo de perdeaua de apa, simtim cu totii amentintarea ascutita de metal la beregata, ce ne mana fara ezitare tuwid nauuna... Ne supunem, insa nu frica ne taie respiratia ci privelistea din fata ochilor... constructii de piatra alba si alei ce par a fi poleite cu un metal ce seamana a aur, dar nu tocmai, aduce a arama, dar nu s-ar zice ca e...

Desi coplesiti de situatie, unul dintre noi se scapa: ginto?!? iar cel mai aprig dintre strajeri exclama in batjocura: Timang! Ay orichalc!

Acest ultim cuvant rasuna ca un ecou in sufletul unor visatori care se vad pusi intr-o situatie tragica: dupa mii de kilometri plini de speranta si sute de indicii care de multe ori pareau de neinteles, ajunsi acum la destinatie, totul pare sa se sfarseasca intr-o clipa!

Lahat ng bagay ay may katapusan! sopti fata, iar eu ma trezesc ud si agitat dintr-un vis ce pare sa nu fie al meu.

Paano kung... imi trecu prin minte... Paano kung...

Laptop, laptop, laptop

2009-11-19T23:09:00.008+02:00

Datorita comentariilor verbale primite la articolele deja scrise si ca masura de precautie pentru cele care urmeaza sa fie debitate pentru SuperBlog 2009, simt nevoia unei scrisori deschise, adresate tuturor celor care imi rasfoiesc blogul:

"Dragi parinti, prieteni, cunoscuti, straini, rataciti, curiosi,

Dupa cum stiti, sau poate nu, am inceput sa scriu de mai bine de o luna articole tematice pentru probele date de organizatorii SuperBlog 2009. In acest sens, am abordat subiecte legate de haine si magazine online, hipermarketuri, producatori de componente IT, comercianti de jocuri si chiar marci auto.

Intrucat o buna parte dintre sponsorii care concep temele activeaza in domeniul IT&C fie ca producatori fie ca simpli comercianti, multe articole au fost orientate in jurul unor modele noi de laptop ce trebuiau promovate. Prin urmare, am incercat sa ma supun unor indicatii care doresc sa imbine creativitatea unor blogari cu strategiile celor care au acceptat sa se implice in acest proiect.

Asadar, faptul ca mi-am folosit imaginatia pentru a fabula pe tema detinerii unui anume model de laptop, nu a vrut sa tina loc nici de scrisoare catre Mos Craciun, nici de evidentiere a unei prioritati materiale ci poate cel mult sa simuleze o prospectare superficiala a pietei in ideea ca da' daca..

In lumina celor de mai sus, proba 26 ne solicita sa ne argumentam spre care producator de laptop ne-am indrepta.

Ei bine, nu am o idee precisa din cauza ofertei vaste de pe piata si in virtutea caracterului meu vesnic indecis. Chiar si asa, la o prima strigare, desi ar parea o alegere rebela, as merge pe un laptop Apple, pentru niste motive foarte simple...

Am avut ocazia sa lucrez pentru o perioada destul de scurta pe un Mac si am ramas placut surprins in special de fluiditatea sistemului de operare, de configuratia foarte bine inchegata si de designul absolut deosebit al produsului in comparatie cu restul concurentei.

Astfel, satul de Windows-ul vesnic incapatanat si in cautarea acelui detaliu care sa ma scoata din multime, as merge pe oricare din variantele MacBook White, MacBook Pro sau MacBook Air, cu o inclinatie crescuta spre cel din urma.

Pe langa acestea un argument in plus ar fi faptul ca numarul virusilor care vizeaza Mac OS este incomparabil mai mic decat cel al daunatorilor sistemelor pe care ruleaza oricare versiune a mult mai popularului sau competitor.

Sunt cateva argumente practice si simple care ar cantari greu in alegerea unui notebook.

In speranta ca mi-am facut clare intentiile si am reusit sa raspund intrebarii juriului, va multumesc pentru atentie si va urez lectura placuta pe mai departe.

Cu drag si respect,
Adrian"

Wiiata la bloc

2009-11-16T21:28:00.008+02:00

Se intampla lucruri ciudate in blocul A3 de pe strada Prahovei... lucruri foarte ciudate, as putea spune.
Poate erau asa si inainte, si nu le dadeam eu atentie dar acum, acum chiar au luat proportii incomensurabile.
Sa ma explic...

Ma duc intr-o seara la ai mei si, ajungand la etajul doi, aud prin peretele subtire ca hartia:
- Da-i la ficat, Fane, da-i!
- Sparge-l, taticule! Fa-l praf!
- Rupeee-l!
- Hai! Hai! Hai!

Stupefiat, m-am grabit spre usa ca nu cumva sa continuie povestea in casa scarii si sa am parte de ceva actiune, ca nu imi era pofta.

Stiam ca familia lui Gelu era destul de violenta, de pe vremea cand ne jucam cu masinile si sosea nea' Fanica obosit si abtiguit de la munca, si numai roti si matchbox-uri sareau prin toata sufrageria.
Dar ma gandeam ca au trecut vremurile acelea, baietii au mai crescut, lucrurile s-au mai linistit, in special de cand e Gelu in State. Si daca nu pentru altceva, macar de dragul celui mic sa mai pastreze armonia.

In fine, zic, nu ma bag, treaba lor.

In alta seara, cam pe la aceeasi ora, intriga se complica: de dincolo de perete se auzeau lovituri, la intervale de 2-3 secunde si nea Fanica striga - Ai!... apoi tanti Mia - Ai!... iar nea Fanica - Ai!... si iar tanti Mia - Ai!... dupa fiecare lovitura, incat am inceput sa ma gandesc ce-or fi avand? Si cu cine?

Dar n-am vreme sa ma bucur ca macar nu e razboi, ca iar incep:
- Nu vezi, mai, neghiobule ca ne faci de ras! Tu cu Vanessa ta...
- Femeie nu ma enerva, ca nici Roger-ul tau nu e mai breaz!

Vai, socotesc, ce au ajuns oamenii astia! Si tot copiii au de suferit. Dar, din nou, nu e treaba mea, nu ma bag, faca ce le-o ajuta Dumnezeu!

Dar macar daca ciudateniile s-ar fi oprit aici...

In urmatoarea saptamana, manat de foame trec din nou pe la ai mei.
Cand sunt la etajul 2, intru direct in zona crepusculara:
- Hai mai, Fane, chiar asa ti s-a acrit, ca nu mai vezi gaura?
- Las-o, ca acu intra, stai asa!
- Faneee, manca-ti-as chelia, da' prost stai cu vazul!
- Atunci pune tu mana si bag-o daca te crezi mai scolita.

Nu stiu daca ma credeti, dar in acel moment nici toata terapia din lume nu mi-ar fi putut scoate imaginile ce mi s-au infierat direct pe creier. Dar am zis ce naiba, oricum sunt marcat pe viata, hai sa vad ce o fi cu nebunii astia?

Si, intru la ai mei, ies frumos pe balcon, trec dincolo la Gelu si incerc sa vad prin roleta pe jumatate trasa ce se intampla. Si ceea ce am vazut, mi-a depasit orice asteptare:
Tanti Mia, cocotata pe o platforma, cu o telecomanda in mana, incerca sa nimereasca a 9-a gaura intr-o partida inflacarata de golf pe Nintendo Wii...

In viata mea nu as fi crezut ca voi asista la o asemenea 'atrocitate', dar am ajuns sa o vad si pe asta: Wii luase cu asalt casa familiei Panait si nu acceptase ostatici - toti erau victime!

Crucindu-ma de cele vazute, si deruland ultimele saptamani si intamplarile la care asistasem involuntar, am reusit sa fac legatura si sa imi explic cele petrecute:

Gelu i-a trimis fratelui sau o consola Wii de ziua lui, impreuna cu Wii Sports Resort, bineinteles. Desi frica de nou e mare in general, cat era micutul la scoala, s-au gandit batranii sa incerce si ei dracovenia noua si din una in alta, au prins microbul atat de tare ca bietul copil abia mai punea mana pe jocuri.

Asadar, interesanta mai e viata la bloc, aproape ca ma apuca dorul... dar nu tocmai! Totusi, mare lucru, mare, sa ajunga oamenii, indiferent de varsta, sa joace tenis, golf sau un meci de box chiar in sufragerie...

Articol fabulat pentru cea de-a 24-a proba a SuperBlog 2009, sponsorizata de TNT Games.

De ce? De ce? De ce?

2009-11-15T18:56:00.006+02:00

Imi amintesc, cu o claritate de speriat, un episod din urma cu foarte multi ani (sa tot fie vreo 20) derulat cu bunicul pe poteca din mijlocul gradinii, chiar sub parul care inca si azi mai umbreste zilele de vara:

- De ce zboara pasarile, bunicule?
- Pentru ca acolo le e lor locul, pe cer.
- De ce le e locul acolo?
- Pentru ca nu au fost facute sa traiasca in pomi.
- Dar, pomii de ce au frunze?
- Pentru ca asa le-a fost dat sa fie.
- Dar de ce le-a fost dat sa fie asa?
- Pentru ca sa avem noi umbra vara.
- Si 'de ce'-urile nu s-au oprit aici, ba au continuat pana cand singur m-am obosit si mi-am gasit o alta preocupare prin tarcul gainilor.

Totusi, intrebarile specifice varstei s-au domolit pe masura ce perceptia asupra lumii inconjuratoare s-a aprofundat. Am continuat, ca toata lumea, cu altele mai departe in viata si am gasit raspunsuri mai mult sau mai putin concrete, precum cele ale bunicului.

Insa rabdarea pe care o are un batran cu nepotul sau nu poate fi egalata de nicio alta, deoarece banuiesc ca aceasta ingaduinta vine in virtutea varstei si a dragostei ce exista pentru urmasi.

In aceasta idee, am auzit chiar saptamana trecuta povestea Liei, o mamica pe la vreo 31 de ani, despre o discutie pe care a avut-o cu fetita ei de 4-5 anisori, in timp ce se relaxa un pic navigand pe Internet.

- Mamico, ce faci?
- Uite stau un pic pe net!
- De ce stai pe net?
- Ca sa ma odihnesc putin, ca de dimineata sunt prin bucatarie.
- Si ce faci pe net?
- Uite, caut un costumas pentru serviciu, si daca esti cuminte si o lasi pe mama linistita putin, promit ca iti iau si tie o rochita noua de ziua ta!
...
(linistea se asternu pret de 3 minute)
...
- Mamico, de unde cumperi costumasul?
- De pe internet, iubire, ti-am mai spus.
- Dar din care magazin il cumperi?
- De pe un site.
- De ce mamico? De ce de pe site? De ce?

(si intr-un moment de oboseala, a sarit porumbelul...)

- Ca asa vrea muschii mei!
Acum te rog sa termini ce ai in farfurie, ca imediat ne uitam la Pe aripile vantului!

Adevarul e ca daca intrebarile insistente ar fi venit in oricare alt moment al zilei, ar fi existat nenumarate alte variante de raspuns pe care la fel de usor le-ar fi putut da, si ar fi satisfacut in totalitate curiozitatea micutei:

* pentru ca sunt indragostita de bluzita de culoarea cognacului, aceea cu decolteu mic, patrat, cu spatele pe jumatate gol si care cade minunat pe bust, pe care am purtat-o atunci cand Sergiu mi-a daruit prima floare in Parcul Magnoliilor
* pentru ca desi am spalat camasuta bleu cu fundita de nenumarate ori pana acum, de fiecare data cand o port la serviciu se gaseste cate o colega sa ma complimenteze pentru hainuta cea noua.

Cuprinsa putin de remuscari in timp ce admira sacoul cambrat, cu broderie, ii treceau toate raspunsurile de mai sus prin minte, si multe altele, toate infinit mai bune decat cel pe care il rostise. Asa ca, lasa pe mai tarziu lansarea comenzii si se aseza langa micuta:

- Gata, ti-am promis ca ne uitam la domnisoara cu rochiile acelea lungi si colorate. Haide, hai sa mergem in camera! Vii?
- Nu!
- Pai de ce nu?
...
- Ca asa vrea muschii mei!
...

Gandire la rece

2009-11-14T23:35:00.005+02:00

N-a fost niciodata ca odata, ca daca ar fi s-ar povesti... un meteorolog, pe nume Sorinel Chiciurescu, angajat la matinalul de la postul Vant TV. Un post ce candva fusese mare dar odata cu aparitia Internetului, acesta scadea intr-o zi cat altele in zece.

Kitchy, pe numele sau de alint, parea foarte talentat la meseria lui, iar focul meteorologiei ardea puternic in el din copilarie. Chiar si asa, cu toate datele primite de la INMH, nu reusea sa nimereasca nicicum evolutia temperaturii...

Oricare ar fi fost timpul probabil, din prognoza expusa la TV vesnic reiesea o deviatie de 10 grade. Pai doar atat?!? se vor gasi unii carcotasi sa zica. Dar diferenta de 10 grade face deosebirea intre palton si geaca, intre bluza si tricou, intre cizme si sandale, intre ploaie si zapada etc.

Desi nu deranja pe nimeni in intervalul orar in care era izgonit, colegii se hotarara sa ii dezlege misterul, asa ca l-au urmarit indeaproape. Treptat, au ajuns sa ii verifice toate notitele si, spre surprinderea lor, totul era perfect: calcule, predictii, simulari - exacte pana in cel mai mic detaliu.

Si atunci ce il determina sa emita aberatiile termice pe post? Ce domolea furtuna geniului sau? Ce ingheta acuratetea prognozei sale? Ce ii racea gandirea creativa?

Raspunsul desi o enigma pentru ei, era cat se poate de simplu.

Lui Kitchy i se livrau materialele direct de la Institut, iar proiectiile erau facute la masa de lucru prin tehnici care puteau fi puse cu pasiune in practica doar pe hartie. In momentul in care isi pregatea materialul pentru prezentare, un lucru strasnic se intampla... indiferent daca afara erau 43 de grade si aerul conditionat nici nu facea fata ori erau -6 grade iar caloriferele mergeau la maxim, pe el il cuprindeau fiorii de fiecare data cand scria la notebook.

Voia sa scrie despre cald, dar scria despre racoare. Trebuia sa scrie despre primavara, dar ii venea sa scrie de iarna. Iar acesta era un raspuns al creierului sau la sistemul IceCool, cu care e dotat laptop-ul sau de lucru ASUS K50IJ.

Prietenul nostru l-a ales initial atat pentru capacitatile sale tehnice (procesor Pentium Dual-Core T4200, DDR2 800MHz 4096MB, HDD 250GB, ecran 15,6 si o greutate de doar 2,6 kg) cat si pentru finisajul exterior.
Nu ar fi crezut, insa, niciodata ca creierul sau va raspunde in asa fel sistemului IceCool, ce are ca scop mentinerea temperaturii scazute in zona suportului pentru maini chiar si dupa mai multe ore de lucru.

Un mister al fapturii umane, ce ne-ar face sa vrem sa stim mai mult, daca intamplarea ar ajunge sa fie mediatizata.

Mizand pe aceasta, Directorul de Marketing al Vant TV a ales sa promoveze ciudatenia meteorologului nostru sub titlul Meteo -10, si sa il mute in prime-time. Cu putin ajutor din partea colegilor de trust, anumite informatii referitoare la cat de special este Kitchy au reusit sa ajunga titluri de prima pagina si astfel sa implice toata opinia publica.

Stirea a facut inconjurul lumii, fiind preluata de agentiile de presa cu titluri de genul 'Sunny Hardrime - cuts the weather' sau 'Whacky weatherman off 10 degrees', ajungand sa primeasca invitatii de la Oprah, Jay Leno si David Letterman.

Si astfel, gandirea la rece a meteorologului de serviciu, Sorinel Chiciurescu, a reusit sa fie motorul de crestere al Vant TV si sa il propulseze in galeria personalitatilor care au modelat peisajul audio-vizual.

Toyota, o masina de suflet, pentru familie

2009-11-13T22:53:00.006+02:00

Stiu din proprie experienta ca nu e nevoie sa fii in cautare de ceva anume, ca sa observi lucruri simple in privirea sau atitudinea celor din jur, in momente aparent banale ale zilei, din care poti sa tragi niste concluzii cu talc.

Un exemplu in acest sens sunt discutiile triviale cu vecinul meu, un domn la 47 de ani, tatal a doi copii, om serios si muncitor, cinstit si linistit, cu care nu pot sa spun ca interactionez foarte mult si prin urmare nici nu gasesc multe subiecte de interes comun dupa ce ne spunem respectuos "buna dimineata!"

Cu toate acestea, ii observ de fiecare data privirea plina de mandrie si satisfactie cand imi povesteste despre Corolla sa din 2005, care mai are in jur de 1,200 km pana atinge suta de mii si care nu i-a scos din buzunar mai mult decat reviziile periodice. Iar la consum, e cu adevarat "o bijuterie" dupa cum tine neaparat sa imi aminteasca de fiecare data, cu media indicata pe bord, aproape de 6,3%.

Bijuterie, bijuterie, dar in vremurile astea crizate, parca nu m-ar deranja si pe mine putina economie.

In fine, cu un traseu predominant citadin, mi-ar fi si greu sa tintesc un consum decent, vesnic cu porniri in tromba de la semafor si calcatul acceleratiei pe culoarea galben... Astfel devine un sport extrem condusul matinal, cu toate ca e mult mai periculoasa privirea sefului cand trec pragul la fara 1 minut.

Si grabindu-ma asa intr-o dimineata, se facu rosu intr-o clipita, iar politia statea la semafor din sens opus, asa ca mi-am potolit reflexul de ghepard si mi-am ascultat instinctul de conservare.
Stand si privind in stanga si in dreapta, ca doar 'o trece timpul mai repede, am tintit un Auris rosu pe banda a 2-a.

In ea, o mamica tanara isi ducea copiii spre scoala. Ea era ingandurata de grijile zilnice probabil, si daduse radioul ceva mai tare... micutii, insa, nu aveau nicio treaba. Dansau si se zbenguiau, cantau si radeau, de parca ar fi avut o intreaga camera la dispozitie, doar pentru ei. Iar ceea ce depasea granitele masinii nici nu mai conta: nu auzeau claxoane, nu simteau racoarea diminetii de toamna, nu vedeau invalmaseala de pietoni din fata pietei.

Spatiul pare a fi un rasfat pentru cei mici, mi-am spus eu... insa as prefera sa controlez timpul, mai mult decat orice!

Pentru ca trece vremea pe langa noi cu pasi repezi si tiptili fara sa ne dam seama de ceea ce ne asteapta. Fara sa punem pret pe ceea ce avem. Fara sa ne gandim serios la viata si la tot ce poate sa ne ofere.

Asta am invatat de la unchiul lui Sergiu care, pensionat din armata, a hotarat ca e timpul sa profite de cate zile mai are pe Pamant si sa nu iroseasca niciuna stand in loc. Asa ca si-a luat un Land Cruiser, ca sa ii semene la caracter, si alaturi de sotie a inceput sa colinde Europa dintr-un capat in altul, cu scopul declarat de a nu scapa nicio capitala, nicio zi nationala, niciun preparat culinar specific.

Si sunt in continuare pe drumul cel bun, cu 14 capitale la activ si tot atatea imnuri nationale invatate.

Asa pensie, mai zic si eu... cred ca mi-am gresit cariera, dar nu e timpul pierdut!

Adevarul e simplu: oricate argumente rationale ai avea, o masina ca Toyota o alegi cu sufletul pentru ceea ce iti inspira, pentru ceea ce te face sa simti, pentru ceea ce te face sa visezi. Restul, e poveste!

Articol scris pentru SuperBlog 2009, proba 21.

real,- Cotroceni: cumparaturi non stop

2009-11-10T22:54:00.007+02:00

real,- Hypermarket Romania se pare ca sfideaza conjunctura economica si reuseste ca, dupa doar putin peste 3 ani de prezenta in tara noastra, sa deschida cel de-al 22-lea magazin: real,- Cotroceni.

Localizat in interiorul celui mai mare mall din Romania, si chiar din Estul Europei, hipermarketul va sta la dispozitia clientilor cu un program non stop.

Asa cum ne-a obisnuit si pana acum, retailerul va pune in continuare accentul pe calitatea si prospetimea produselor, dar va incerca sa creeze si o experienta de cumparaturi cat mai placuta celor care ii calca pragul.
In acest sens, spatiul de 7.500 de metri patrati a fost optimizat la maxim, si o parte din departamente au fost chiar remodelate, conferindu-se un aer nou in special raioanelor de vin, carne, legume-fructe si brutariei.

In plus, si in aceasta locatie se va implementa sistemul "Enomatic" astfel incat clientii fideli sa se poata familiariza cu o varietate de sortimente de vinuri albe, rosii sau roze. In alte cuvinte, achizitia unui card de minim 10 RON, da posibilitatea degustarii sortimentelor de vin vizate ca sa nu existe incompatibilitati gustative la masa.

Asadar, daca va aflati in AFI Cotroceni Park, la intersectia Bulevardului Timisoara cu Bulevardul Vasile Milea, si sunteti cu lista de cumparaturi la indemana, indreptati-va spre real,- pentru ca:

- aveti de unde alege din peste 40.000 de sortimente
- fiecare gama ofera preturi bune pentru orice categorie de clienti
- personalul pregatit poate oferi asistenta in orice moment
- cele 51 de case de marcat finalizeaza un set de servicii eficiente.

Articol scris pentru proba nr.20 a concursului SuperBlog 2009.

Imparte cu oricine...

2009-11-09T21:44:00.008+02:00

Stateam si ma gandeam, nu demult, ca desi avem tot mai multe modalitati de comunicare, parca devenim din ce in ce mai izolati si mai straini unii de ceilalti.
In loc sa ne intalnim, punem mana pe telefon/
in loc sa punem mana pe telefon, deschidem messenger-ul/
in loc sa deschidem messenger-ul, scriem un mail/
in loc sa scriem un mail, lasam o idee pe peretele din facebook...
si tot asa, la nesfarsit, pana uitam cum ne mai suna vocea si cum ne arata chipul, ce inseamna o atingere umana sau o conversatie plina de pasiune!

(Da, stiu, e o perspectiva negativista dar ce sa-i faci? Nu pot scrie curcubee zi de zi, si chiar de as putea, cu siguranta ca amalgamul de culori ce s-ar crea ne-ar lua cu ameteli.)

Dar exista si circumstante in care Internetul poate sa te scoata dintr-o situatie neplacuta si sa te faca sa ii multumesti lui Dumnezeu ca nu trebuie sa porti o discutie de complezenta cu anumite persoane.

Sa luam, de pilda, exemplul lui Sergiu care, vrand nevrand, s-a vazut intr-una din zile prins in masina cu directorul regional, seful de departament si vicepresedintele companiei, la un drum care dureaza in mod normal maxim 2 ore dar, in conditiile de fata, putea la fel de bine sa fie o vesnicie.

Un om normal ar zice... functii cu atata prestanta, si nu isi permit sa ia avionul? Chiar asa...?!?
Un om realist i-ar raspunde... criza, mon cher! remuneratie dupa buget!

In fine, revenind la drumul lui Sergiu.
Desi se apropia fizic de destinatie, si era si normal sa o faca pe un drum asa de lin, parca pe bornele kilometrice distanta scrisa tot crestea, si crestea si iar crestea, ca si cand ar fi mers in directia opusa.
Dar fie ca era vorba, in acel moment, de anxietatea provocata de anturaj, fie ca Gigel de la drumuri a fost putin turmentat si dezorientat cand a montat bornele, dupa ce dadu drumul la A/C, situatia se mai clarifica si indicatoarele aratau atat cat trebuia.

Si totusi, nu ajunse decat la mijlocul drumului, si pana in acel moment singura discutie interesanta era despre numarul de copaci de pe marginea soselei, deci nu e greu de presupus cat de animata era atmosfera in acea colivie mobila.

Solutia salvatoare ar fi fost, desigur, ca fiecare sa isi scoata laptopul sa faca lucrul la care ii statea gandul:
- seful de departament sa ii caute nevestei cadou pentru aniversarea care il astepta a doua zi,
- directorul regional sa citeasca rapoartele trimise de subordonati si sa isi compuna lista scurta a celor propusi pentru concediere,
- vicepresedintele sa intre in teleconferinta cu consiliul de administratie pentru a primi noua strategie semestriala,
- Sergiu era la volan, asa ca un pic de muzica pe gustul lui, macar in casti, nu i-ar fi stricat.

Dar in masina? Cum sa fie posibile toate aceste activitati? Pai raspunsul e simplu, si daca Sergiu sau oricare alt pasager al autovehiculului s-ar fi gandit, niciunul nu si-ar fi irosit inutil 2 ore din viata pe un peisaj plictisitor de toamna tarzie.
In concluzie, daca ar fi avut la indemana in momentul respectiv routerul wireless Edimax 3G-6210n... clar 'plimbarea' ar fi fost o placere deoarece aparatul de dimensiuni compacte ar fi permis impartirea unei conexiuni 3G intre cei 4 utilizatori, atat cat ar fi tinut semnalul providerului si bateria Li-Ion...

Dar povestea de fata, nefiind un basm cu zane, muschetari si imparatii indepartate, se termina cu o morala...
ca sa nu fiti luati pe nepregatite de o situatie similara cu cea a lui Sergiu, puneti mana si va informati pe http://www.facebook.com/EdimaxRomania sau http://twitter.com/edimaxro.

Haine online

2009-11-08T22:25:00.003+02:00

In cadrul celei de a 18-a probe a Superblog 2009, ni se cere sa facem o scurta prezentare a site-ului www.quelle.ro, descriind ce ne place si analizand sortimentele de produse.

Trebuie sa recunosc ca pana acum nu m-am gandit serios la posibilitatea de a cumpara haine online, insa cu aceasta ocazie am reusit sa imi dau seama cam care este oferta unui astfel de magazin.

In prima faza, si in mod logic, am intrat in sectiunea pentru el, unde impartirea e destul de logica: pe categorii si pe marci, fiind usor de navigat. Daca intr-un magazin obisnuit mi-ar lua ceva vreme sa ma uit la toate bluzele albastre, sa zicem, aici din trei clicuri (le-am si numarat) am ajuns direct la destinatie. La fel de simplu e pentru camasi albe, pulovere lila sau pantaloni negri. In fine, orice articol de imbracaminte ai cauta, gasesti cu siguranta in aceasta sectiune.

Apoi, de curiozitate, arunc o privire si pentru ea, ca poate imi vin ceva idei de cadou, doar se apropie Sarbatorile de iarna. Si aici lucrurile sunt destul de clare, dar nu pot sa nu observ ca tendinta de a crea o oferta mult mai diversificata pentru sexul frumos se mentine. Dar nu ma plang, avand in vedere ca oricum nu as avea rabdare sa trec prin 520 de tipuri se lenjerie intima, 122 feluri de accesorii sau 226 de incaltaminte. Noroc insa ca odata cu fiecare clic, exista posibilitati noi de restrangere a optiunii si in final ajungi cu usurinta la perechea vizata de pantofi sport fashion aurii.

Ca tot ziceam de Sarbatori, sectiunea destinata acestei perioade este deja pregatita si atinge o larga paleta de produse: de la tinute festive la ornamente pentru Craciun si decoratiuni pentru casa si chiar idei interesante de cadouri.

Totusi, fiind deocamdata o perioada in care mai strangem putin cureaua ca sa ne putem permite o distractie binemeritata la sfarsit de an, sunt binevenite ofertele promotionale si lichidarile de stoc care ne intampina de la intrarea pe site. Eu, insa, am ales sa le ignor datorita scopului precis pe care il aveam... puloverul lila, bineinteles. Dar, lasand gluma la o parte, site-ul ofera promotii in momentul de fata la peste 1.400 de articole, majoritatea fiind in categoria de imbracaminte pentru toata familia. Alte peste 1.100 de produse compun oferta de lichidare de stoc si prezinta fiecare in parte reduceri interesante.

Nu vreau sa trec peste lumea copiilor, intrucat si aici oferta este destul de generoasa si se adreseaza atat copiilor mici cat si adolescentilor in ceea ce priveste hainele, dar cuprinde si jucarii care pot constitui cadouri ideale pentru cei mici.

In afara de sectiunile importante de imbracaminte pe care le-am prezentat mai sus, site-ul mai ofera si alte game de produse din zona gradinaritului si a accesoriilor pentru casa, precum si aparate electrocasnice sau bunuri ce pot fi utilizate in timpul liber.

Ce mi s-a parut util, si chiar am apreciat, a fost partea de consiliere de unde am reusit sa adun cateva informatii utile in ceea ce priveste scoaterea unor pete dificile si m-am deprins cu nodul Manhattan care imi era total strain si pe care sunt hotarat sa il incerc.
Pe langa aceasta, deoarece produsele nu pot fi incercate in momentul cumpararii, tabelele cu marimi sunt absolut necesare si informative pentru orice categorie de clienti.

Inainte de final, mentionez ca desi stirile referitoare la intrarea in lichidare a companiei Quelle in Germania nu au mentionat ca filiala din Romania inca o duce bine si a obtinut rezultate remarcabile in scurta sa istorie aici, o vizita pe site-ul acesteia lamureste situatia si inlatura orice dubiu.

In concluzie, spor la cumparaturi online!

ASUS SeNzO

2009-11-07T21:58:00.004+02:00

Ziua de luni, 02 Aprilie 2029 va ramane in istorie si va fi cunoscuta pentru posteritate drept ziua in care tehnologia a fost asimilata cu succes de catre sistemul nervos uman.

Dupa ani intregi de pionierat si zeci de experimente duse la bun sfarsit, cercetatorii concernului ASUS au reusit sa doboare barierele biologice si sa dea nastere unui nou concept: senzotehnologia.

Procedeul, pe cat de simplu a fost de visat de-a lungul timpului de catre marile minti ale SciFi-ului, pe atat a fost de dificil de pus in practica. Dar iata ca s-a infaptuit, iar de acum inainte putem spune sayonara desktop-urilor, laptop-urilor si netbook-urilor conventionale.

Totusi, accesul oricarui utilizator este ingradit de cateva cerinte minime:
- sa fie apt din punct de vedere al discernamantului
- sa nu fie alergic la compusi ai Platinei
- sa aiba o stare de sanatate incadrata minim in clasa C+ conform normelor OMS 2017
- sa nu utilizeze stupefiante pe durata asimilarii cipului de catre organism
- sa aiba un IQ de minim 90.

Pentru cei care indeplinesc cele 4 conditii, SeNzO, cel mai tanar membru al familiei ASUS este disponibil in toate centrele acreditate, iar interventia este rapida si nu necesita supravegherea ulterioara: clientului ii este implantat cipul de platina in maduva spinarii, intre vertebrele cervicale C2 si C3.
De aici, lucrurile decurg normal, dispozitivul fiind alimentat de impulsurile nervoase si controlat integral de catre creier. A fost aleasa platina datorita proprietatilor sale de maleabilitate, conductibilitate electrica si non-toxicitate.

Chiar daca poate parea incredibil, utilizarea SeNzO este cat se poate de facila, acesta raspunzand gandurilor si intentiilor umane.
Fie ca e vorba de vizualizarea unui film, auditia unei piese muzicale sau lectura unui roman, e suficient sa fie dorita activitatea pentru a se realiza, fara nici cel mai mic efort. Pentru experiente de grup, exista chiar posibilitatea sincronizarii pentru a facilita interactiunea umana si colaborarea in diverse circumstante.

La evenimentul de prezentare, scepticilor le-a fost oferita sansa de a testa modul de utilizare al SeNzO, prin ingerarea unei pastile cu un efect de 27 de minute, perioada in care cateva dintre aplicatiile dezvoltate de ASUS s-au putut experimenta fara nicio restrictie. Demo-urile sunt disponibile in centrele mai sus mentionate oricui este interesat de posibilitatile oferite de microcip.

In final, intrebati fiind de posibilitatea de patrundere a pirateriei in spatiul senzorial, reprezentantii companiei taiwaneze ne-au asigurat ca orice astfel de tentativa este blocata de sistemul de firewall implementat, care creaza imunitate fata de actiuni de acest gen din partea altor utilizatori SeNzO.

Se pare ca prin reusita ASUS, vorbele lui Albert Einstein au fost inca o data confirmate: "A devenit cumplit de evident ca tehnologia ne-a depasit umanitatea."

Articol scris pentru proba nr.17 a SuperBlog 2009.

Blogging self-managed vs. serviciu specializat

2009-11-07T15:00:00.005+02:00

Desi documentarea pe subiectul aflat in discutie trebuia facuta in urma cu 2 ani, 4 luni si 22 zile, ma supun dictonului 'niciodata nu e prea tarziu' si voi trece in revista o scurta paralela intre bloggingul self-managed si serviciile dedicate contra cost.

Pentru un novice e greu de luat o decizie in deplina cunostinta de cauza chiar de la inceput dar, Internet-ul ofera o bibliografie impresionanta pentru oricine e curios sa studieze un pic optiunile care ii stau la dispozitie.

Pe scurt, alegerea dificila se face intre un blog gazduit prin unul din serviciile gratuite (ex: Blogger.com, Wordpress.com) sau unul gazduit de un host contra cost.(ex: Blogway.ro, bazat pe paltforma wordpress)

In prima faza rationamentul e destul de simplu: unde vrei sa ajungi cu blogul?
Daca scopul e doar tinerea unui jurnal cu diverse intamplari zilnice, colectii de poze si povestiri care sa tina cunoscutii la curent cu viata ta, atunci mergi pe varianta gratuita.
Insa, in cazul in care urmaresti o dezvoltare pe tremen lung, sa comunici in numele firmei, poate chiar sa scoti niste bani, atunci varianta profesionista e clar pentru tine.
In plus, pe blogger si wordpress, nu poti sa ai o denumire care sa fie transformata intr-un brand mai tarziu (datorita terminatiei pe care esti obligat sa o ai in adresa), pe cand daca blogul e gazduit pe un server contra cost, atunci poti sa iti achizitionezi si un domeniu personalizat.

Totusi, ce se intampla daca pe termen lung blogul creste, cu unul din serviciile gratuite?
Nu sunt rare cazurile in care un blogar talentat reuseste sa isi dezvolte site-ul desi are o terminatie .blogspot.com, prin postari frecvente, link-uri in blogroll si un SEO eficient.
Platformele gratuite limiteaza insa anumite optiuni: wordpress, de exemplu, nu permite aplicatii java si inserarea de reclame pentru ca utilizatorii sa poata folosi blogul pentru profit.
Asa ceva nu s-ar intampla in cazul unui serviciu platit.
Mai mult, daca vei dori sa faci mutarea la maturitatea blog-ului, costurile se pot traduce prin greutatea in redirectionarea traficului si reoptimizarea pentru motoarele de cautare.

Chiar si asa, daca planurile nu sunt de glorie eterna in spatiul virtual, fiecare doreste sa isi personalizeze locul sau pe Internet, sa-si puna amprenta pe el, mai timid la inceput prin temele puse la dispozitie de fiecare platforma, apoi prin cele disponibile online, si in final chiar cu teme unicate, special create.
Daca nu ai inclinatii inspre limbajul de programare, sau esti mai comod din fire, clar iti e mai usor sa alegi dintre ce ai la dispozitie. Iar serviciile precum Blogway, ofera sute de teme deosebite care se adreseaza unei palete destul de variate de gusturi.
Cu toate acestea, cu minimul de efort, se pot gasi online multe infatisari gratuite, dedicate oricarei platforme de publicare, trebuie doar un pic de munca de informare si rabdare pentru implementare.

Experienta a demonstrat ca nu orice blog trebuie sa se remarce prin imagine, e suficient sa existe un continut de calitate si atunci chiar nu face diferenta o floare colorata in partea stanga sus, un schelet pe fundal sau un avion animat in subsol.

Ceea ce ii nemultumeste insa pe membrii blogosferei in cazul serviciilor gratuite, este faptul ca nimeni nu garanteaza oamenilor accesibilitate non-stop sau protectia 100% a informatiei. Neexistand un contract intre parti, siguranta nu are cum sa se interpuna si, de aceea, pentru cei care isi permit si chiar au nevoie, solutia consta in serviciile specializate.

Legat de costuri, in cazul Blogway, pretul lunar pentru serviciile oferite este de 4.5EUR. Ok, nu pare mult daca e sa privesti lucrurile rational. Dar cand altele iti sunt prioritatile, parca nu te-ai mai baga la o cheltuiala in plus.

Dar de aceea exista variante pentru ca toata lumea sa isi poata satisface nevoile in functie de perspective, asteptari, timp disponibil, inclinatii IT si nu in ultimul rand, situatia materiala.

AMD: jocuri pentru toti!

2009-11-05T21:05:00.014+02:00

Academia Microprocesoarelor Dementiale organizeaza in perioada 30 februarie - 31 aprilie un concurs care deja a ajuns traditie in domeniul IT&Dcc (Information Technology and Distractie cat cuprinde), iar motto-ul anuntat pentru aceasta editie este: orice joc e joaca de copil!

Conform spuselor sefului comitetului de organizare B.P.Hastemelescu, acest concurs are obiectivul de a contrazice preconceptia conform careia jocurile sunt doar pentru publicul tanar. In acest sens, se doreste daramarea granitelor intre generatii prin cointeresarea atat a elevilor Academiei cat si a familiilor acestora.

Astfel, inscrierile care se pot face pana la anul si la multi ani, au in vedere urmatoarele criterii minime pentru calificarea in competitie:
- o echipa trebuie sa fie formata dintr-un elev in postura de antrenor si o ruda de pana la gradul al 2-lea, in postura de combatant
- elevul trebuie sa urmeze cursurile AMD, sa aiba o varsta de maxim 18 ani si minim 50 de jocuri finalizate la activ
- celalalt membru trebuie sa aiba minim 65 de ani, fara niciun joc la activ (fapt dovedit prin nivelul de adrenalina din sange)

Mecanismul concursului este dupa cum urmeaza:
1. Echipele se vor inscrie pana la data de (3,14) februarie
2. Pana la data de 29 februarie se vor anunta echipele care se incadreaza cerintelor
3. In data de 30 februarie, la ora 11 trecute fix, se va face public jocul compatibil DirectX 11 care va constitui arena competitiei.
4. Intre 30 februarie dupa-amiaza si 30 aprilie seara, antrenorii isi vor instrui cat mai bine venerabilii discipoli
5. In 31 aprilie va avea loc marea confruntare in sala de sport a Academiei, care a gazduit si ultimele Jocuri Olimpice pe Calculator.

Premiile din aceasta editie sunt un adevarat vis pentru orice gamer adevarat:

Locul I:
Procesor AMD Phenom II X4 965

Locul II:
Procesor AMD Phenom II X4 940

Locul III:
Procesor AMD Athlon II X4 605e

In plus, fiecare participant de varsta a 3-a va primi un set complet de analize, pentru a demonstra in final ca jocurile chiar sunt benefice oricarui pasionat, indiferent de experienta de viata, daca sunt sustinute de procesoare de ultima generatie!

Bafta tuturor participantilor! din partea concurentilor SuperBlog 2009!

Pasiune fara limite

2009-11-03T21:11:00.002+02:00

Eu vad adevarata pasiune ca pe un sentiment absolut, in nuante de alb si negru, fara cale de mijloc... pretinzand implicare totala, fara jumatati de masura.

De aceea, pasiunea poate impinge la fel de usor spre gesturi mari dar si spre fapte stupide.

Iar in cea mai pura forma a ei, pasiunea poate da, insa poate si lua vieti.

Nu in ultimul rand, de-a lungul timpului, istoria ne-a demonstrat ca pasiunea poate sa uneasca dar poate sa si dezbine.

Asadar, pasiunea e caracterizata de o complexitate care, prin efectele pe care le genereaza, e de multe ori destul de greu de inteles si de acceptat.

Pasiunea pentru gaming nu face exceptie de la regula astfel ca, hotarul dintre real si fictiune devine de multe ori insesizabil iar nevoile fizice sunt singurele care fac necesara iesirea din lumea virtuala. Insa un gamer adevarat va face tot ce ii sta in putinta pentru a obtine maximul de satisfactie din fiecare experienta ludica.

Va incepe prin a-si procura cea mai puternica bestie care il poate purta pe culmile fanteziei cu al sau procesor Intel Core i7 de ultima generatie, secondat de 4GB de memorie RAM si o placa video nVidia GeForce 260M cu înca 1 GB de memorie dedicata.

Dar starea de multumire nu il va tine o vesnicie si, in mod natural, va veni vremea cand nici macar G60J nu ii va implini 100% nevoia de adrenalina in mediul sau izolat, iar pasul urmator il va duce spre locuri care sa ii stimuleze toate simturile.

Purtat fiind intr-un joc de strategie in care are puterea absoluta de a recrea din temelii Roma Antica si a-i depasi gloria de odinioara, va ajunge cu laptopul in cupola basilicii San Pietro de unde sa observe clar greselile trecutului si sa se inspire pentru fapte mult mai marete.

La fel de plauzibila ar putea parea ca pasiunea pentru un joc de genul CS-ului, sa il faca pe gamer sa ajunga sa lucreze intr-o agentie anti-terorista, in care sa poata indruma agenti in operatiuni tactice reale si sa isi poata aplica indemanarea dobandita in antrenamentele virtuale.

Si ca sa mai facem un pas mic pentru om, un pasionat neconditionat de jocuri pe calculator, daca nu ar fi restrictionat financiar, s-ar inscrie in urmatoarea excursie spre statia orbitala internationala de unde ar intra cel mai bine in pielea Comandorului flotei Imperiului Galactic.

Stiu, e usor de vorbit despre cat de departe poti ajunge lasandu-te condus de pasiune, dar limitele sunt mult mai usor de depasit atunci cand ratiunea trece pe un plan secund iar sentimentele preiau controlul.

Quelle surprise

2009-10-30T23:58:00.005+02:00

Am un prieten foarte cerebral, poate si datorita profesiei pe care o are. E contabil, si ca o boala profesionala a ajuns sa vada intotdeauna partea practica a lucrurilor: beneficii versus dezavantaje, limite versus perspective, costuri versus castig viitor.

Intr-o perioada a ajuns sa fie ca un compendiu de preturi, fiind la curent cu cheltuielile decontate de clientii sai pe diverse firme.
Asa ca, mergand pe strada ii era usor sa arunce din senin cate o pastila de genul... "ia uita-te la bomba aia - masina marca X, clima, tapiterie piele, cutie automata, jante aliaj 28,344 EUR, DDP."
Nu treceau doua minute, si iar auzeam: "geanta de piele de crocodil, finisaj cromat, cusatura pe dos, 3 compartimente 480 EUR, TVA inclus. "
Nici la cina nu scapam de atfel de remarci: "geam termopan, profil PVC, cinci camere, coeficient termic z, la dimensiunea si nuanta aceasta 830 EUR cu discount 10%."

Desi era de-a dreptul o obsesie, avea un succes uimitor la domnisoare, pentru hazul pe care il avea in micile sale observatii inopinate dar poate si datorita generozitatii de care da in general dovada. Totusi, din cand in cand o mai bucteaza si el in stil mare.

La un moment dat, fiind intr-o relatie de vreo doua luni cu o tipa obsedata de imbracaminte, in urma catorva pahare de vin, discutia s-a incins si un lant intreg de reprosuri au iesit la suprafata dupa o perioada indelungata de complezente.

A fost abordata prima intalnire cu parintii lui, cand ea a fost cu gandul in alta parte pe tot parcursul pranzului, prima petrecere cu prietenii lui cand ea a stat mai tot timpul pe canapea, iesirea la munte cand a facut ifose din cauza unei batai cu zapada, atitudinea distanta fata de nepotica lui si chiar lipsa de interes pentru cainele celui mai bun prieten.
Totul parea mai degraba o avalansa de imputari la care ea nu a ripostat deloc, nefiind adepta confruntarilor deschise.

A doua zi, dimineata, a gasit pe perna urmatoarele randuri scrise pe un biletel:

"Bilant relatie:

* Intalnire cu ai tai
pantofii noi ce au afectat capacitatea de concentrare - Pantofi, PAOLO SANTINI - Bareta sic cu scai, talpa interioara cu pernite, toc 10 cm - 169,9 RON
* Petrecere la Gelu
pata cu vin rosu (nu era parte din model) pe Rochie Catalin Botezatu verde, peste genunchi, usor evazata bumbac + poliester - 349 RON
* Excursie spontana pana la munte sa vedem zapada
(de fapt, noroi) - Palton ocru, combinatie lana netoarsa si casmir, 2 randuri nasturi - 599.9 RON
* Vizita la fratele tau
nepotica de marmelada din cap pana-n picioare - Costum Catalin Botezatu, alb, forma cambrata, sacou la 2 nasturi, fusta 50 cm - 699 RON
* Plimbare prin parc
Lassie avand impresia ca bratara mea e o jucarie pe care sa roada - Bratara, POMPÖÖS DESIGN, cristale albe stralucitoare, 19 cm - 399,9 RON

Total 2217.7 RON

* discount Negligé tul rafinat, sutien cu cupe din material lucios, imbracate in dantela, cu slip din tul elastic la spate - pe care nu le vei vedea niciodata - 155.9 RON

Sold 2061.8 RON"

Acela a fost un adevarat punct critic al existentei sale, care l-a facut sa exclame "Mon Dieu, Quelle surprise!"

Vox populi

2009-10-29T21:51:00.004+02:00

Am tot intrat in ultimele zile pe site-ul Toyota in incercarea de a gasi hibe, lipsuri si puncte slabe ca sa am si eu ce scrie in cea de-a 12-a proba a SuperBlog 2009 dar, sincer, momentan ma simt intr-o stare destul de pasnica si nu am de gand sa pun la zid munca unor oameni care chiar se vede ca si-au dat silinta sa faca o treaba de calitate.

Si pana la urma nu critica e scopul acestei etape ci oferirea unui feed-back in ceea ce priveste posibilitatea de imbunatatire din punctul de vedere al grupului nostru, ca esantion mai mult sau mai putin reprezentativ pentru publicul vizat.

Insa nu merg mai departe cu abureala deoarece in jurul acestei idei de feed-back, oricat de ambiguu ar fi exprimata deocamdata, se invarte tot rationamentul meu.

Ca sa intru in detalii, sunt de parere ca desi site-ul abunda in date pretioase legate de modelele gamei Toyota, de costuri, de siguranta, implicare sociala, istoric si multe, multe, muuuulte altele, informatia e rece, bruta si impersonala.

Poate exista o cutuma la nivelul industriei auto, poate e strategia de pozitionare a brandului, dar deocamdata comunicarea se realizeaza doar intr-o singura directie fara a se face auzita vocea clientului satisfacut (asa cum reiese din situatia vanzarilor la nivel mondial).

Prin urmare, desi pe pagina web apare sectiunea Toyota club, aceasta nu este nici pe departe fructificata la adevaratul sau potential, lipsindu-i membrii vizibili care sa formeze o comunitate numeroasa inchegata in jurul site-ului.
Aceasta colectivitate s-ar putea dovedi un motor de crestere a loialitatii fata de marca si de raspandire mai facila a pasiunii pentru masinile constructorului japonez.

Da, exista doua forumuri similare cu ceea ce mi-as dori eu dar nu au legatura cu site-ul si duc astfel lipsa de sustinere din partea reprezentantilor brandului. Insa odata cu implicarea unor persoane de la diverse nivele ale companiei (marketing, vanzari, service), oamenii ar simti deschiderea si s-ar putea infiripa discutii ce ar lamuri diverse mituri care circula inevitabil pe Internet.

Pana la urma e usor sa vorbesti, dar sa stii sa asculti e mult mai dificil. Si de fapt asta mi-as dori eu sa vad pe site: o prezenta a clientilor care sa poata sa impartaseasca in mod oficial experiente, sa ceara sfaturi si sa se faca auziti chiar in jurul sursei care genereaza aceasta nevoie de comunicare.

Pe locuri, fiti gata...

2009-10-28T20:56:00.012+02:00

In etapa a 11-a de SuperBlog 2009 ni se reaminteste faptul ca odata cu lansarea Windows 7 a sosit si mult asteptatul DirectX 11 care, din imaginile si demo-urile care circula pe Internet, se pare ca ne va face sa uitam tot ceea ce credeam ca stim despre grafica.

Urmand aceasta directie, AMD este prima companie de profil care ofera doua placi grafice cu ajutorul carora putem beneficia intru totul de o experienta vizuala mult mai realista decat pana acum datorita tehnologiei pe care o incorporeaza: ATI Radeon™ HD 5850 si ATI Radeon™ HD 5870.

Astfel, nu e de mirare ca deja freamata Internetul de nerabdarea gamerilor care doresc cat mai multe titluri care sa fie compatibile cu DirectX 11. Desi nu toate numele consacrate si-au anuntat inca trecerea de la 9/10 la 11 (cu toate ca o vor face in cele din urma), exista un joc pe care racerii inraiti deja il viseaza zi si noapte... Dirt2.

Recunosc, nu am jucat de multa vreme cu seriozitate un joc pe calculator, dar daca ar fi sa revin la vechile-mi obiceiuri, m-as inscrie de pe acum pe lista de asteptare pentru cel mai nou produs din seria Colin McRae.

Poate chiar nu vine ca o surpriza dar, imi place sa conduc si virusul vitezei m-a infestat de la primele ore de sofat din urma cu ani buni. Dar, mi-e tare mila de Furia Rosie ca sa o trec prin toate caldaramurile patriei la o viteza infernala, si de aceea o menajez pe cat pot.

In lumea virtuala, insa, limita e pana unde te tin nervii... prin balti si gropi, pe stanci si prin paduri, peste poduri si prin tunele si pe unde te mai poarta imaginatia creatorilor. Aceasta nu e un substitut la realitate, pentru ca nu sunt desfatate celelalte simturi cu mirosul de cauciuc ars, cu praful dus de curentii de aer produsi de bolizi, cu stropii aruncati de masina ce aluneca pe un petec de apa, ci e un mod de a dezlantui o latura care nu isi are locul intr-o lume guvernata de ordine si reguli.

Asadar, Colin McRae: Dirt 2 este raspunsul final, definitiv si irevocabil pentru intrebarea pusa de juriul format din echipa AMD.

Ce-ar fi dac-as fi...

2009-10-27T23:05:00.005+02:00

In conditiile prezentate de SuperBlog 2009 pentru cea de-a 10-a proba a concursului, avem libertatea creativa de a reorganiza site-ul azerty.ro in asa fel incat sa ajunga un fel de Fat Frumos al web-ului romanesc.

In opinia subsemnatului, totul porneste de la imagine, de la perceptia pe care o are consumatorul la primul sau contact cu magazinul... de la logo-ul si culorile care il definesc si ideea transmisa de acestea.
Nu tin neaparat sa critic, dar culorile care guverneaza momentan site-ul nu au pic de vana... sunt o combinatie de albastru marin cu un portocaliu imbatranit de vreme si in viziunea mea nu au legatura cu publicul tinta din care fac si eu parte.

Propunerea mea este o directie mai proaspata: nu este un site care vinde jucarii, dar nu e nici un site care vinde rachete... este ceva la mijloc, iar din ideea aceasta trebuie extras dinamismul care guverneaza acest perpetuum mobile care este domeniul tehnologiei!
Implicit culorile folosite in conceptia de mai sus se vor regasi in toata comunicarea ulterioara a brandului Azerty.
Continuand abordarea publicului tanar, activ si cu decizie de cumparare, as incerca sa creez o comunitate in jurul site-ului, intrucat pasionatilor de tehnologie le place sa impartaseasca experiente, opinii si sfaturi, iar cea mai buna metoda e sa fie impulsionati sa o faca: utilizatorii activi, care contribuie si se implica urmand sa primeasca discount-uri pentru produsele achizitionate de pe azerty.ro.

Discounturile nu ar fi singurul beneficiu pentru cei care isi fac cumparaturile pe site. Indiferent de produsul pentru care opteaza, fiecare cumparator ar primi cadou un alt produs complementar de o valoare proportionala cu cea pe care a platit-o, avand ca un scop secundar o diminuare a stocurilor mai vechi sau o fructificare a unor contracte de distributie pe cantitati mari, dupa caz.

Toate aceste promotii, cadouri si discount-uri trebuie sa creeze utilizatorului o perceptie clara: intotdeauna primesti mai mult decat te astepti, si astfel se poate cultiva o fidelitate a cumparatorilor de ocazie.

In ceea ce priveste structura site-ului, am remarcat o usurinta de navigare si o rapiditate a modului in care informatia este filtrata, lucruri care ajuta cand e vorba de foarte multe rezultate dintr-o categorie. Ce insa as adauga, este o casuta cu produsele complementare ce s-ar putea achizitiona cu oricare produs selectat. Sunt convins ca tag-urile de pe fiecare produs duc la o filtrare si o corelare destul de facila, fara prea mare efort, ce ar impulsiona vanzarile de pachete complete.

Luand in considerare conjunctura care afecteaza drastic afacerile IT, ma gandesc la doua directii in plus de stimulare a activitatii: un sistem buy-back pentru articole cumparate de pe site in ultimul an si incheierea unor acorduri, mai convenabile pentru clienti, de plata in rate (o selectie din cardurile de cumparaturi cu utilizatori numerosi pe piata). Acestea ar creste cu siguranta interesul celor aflati in faza de informare.

Cam in directia aceasta as duce eu site-ul daca ar ajunge pe mana mea. Nu am insistat pe lucrurile pozitive pentru ca nu vreau sa reinventez roata, dar e de la sine inteles ca as continua cu mentinerea vizibilitatii in mediul online prin cat mai multe parteneriate pe actiuni de genul SuperBlog si Ardeal Blog Tour.

Corespondente

2009-10-27T18:49:00.006+02:00

Trebuie sa marturisesc, cu o oarecare parere de rau, ca in cei 25 de ani ai existentei mele nu am fost niciodata autorul unei epistole veritabile, intrucat actul de timbrare si expediere nu a fost dus la bun sfarsit.
Nu vreau sa par de domeniul SF-ului, ca doar vederi, felicitari si mandate postale am trimis si am primit; dar scrisoarea ca mijloc de comunicare nu mi-a fost niciodata la indemana. Poate tocmai din acest motiv, privesc oarecum cu admiratie orice personaj care se pune la masa de scris si da viata unor cuvinte care nu vor ajunge prin niciun alt mod la destinatar.

De-a lungul timpului cuvantul scris a avut foarte mare putere, de cand a inceput a fi cioplit in piatra, scris pe papirus ori asternut pe hartie, iar mesagerii au fost alesi doar dintre oamenii cei mai de incredere.
Si de ce nu, pana la urma, atata timp cat vieti si istorii intregi se derulau prin desaga curierului.
Cine n-ar fi dat oricat pentru ca scrisoarea de pe campul de lupta sa ajunga in siguranta la cei dragi? Cati nu ar fi sacrificat o parte din avere pentru a-si face cunoscute sentimentele arzatoare la mare departare? Si de cate ori cursul istoriei nu a stat intr-un mesaj livrat sau nu la timp?

O fi parand un pic dramatica insiruirea de mai sus, dar criteriul pe care se face si azi selectia "curierului" s-a mentinut de-a lungul timpului... siguranta!
Siguranta ca destinatarul va primi mesajul, siguranta ca altcineva nu va trage cu ochiul pe parcurs, siguranta ca nu va fi alterat continutul expeditiei, siguranta ca la orice ora este accesibila corespondenta... diverse ipostaze, dar orice incalcare a uneia dintre ele poate duce brusc si iremediabil la schimbarea postasului.

Fiind utilizator fidel al serviciului de email oferit de Google, nevoile mele de utilizator individual chiar au fost acoperite fara sa ramana loc de nemultumiri. Pana si in privinta spam-ului, rareori se intampla ca inbox-ul sa gazduiasca un mesaj nedorit, iar acesta e un lucru laudabil pentru un serviciu gratuit. Ceea ce mi-am asumat de la inceput si nu s-a transformat intr-o nemultumire, sunt reclamele contextuale din ecranul de email. Dar acestea sunt pana la urma un compromis acceptabil, avand in vedere ca trebuie sa existe finantare de undeva pentru costurile inerente de operare.

Pentru companiile care se respecta, un serviciu gratuit nu este o solutie, intrucat teoretic nu ofera securizare suficienta a datelor, sincronizare adecvata intre utilizatori sau un back-up 100% garantat al informatiei. De aceea se apeleaza la solutii profesioniste, ca si cele oferite de Hosted Axigen, care promite rezolvarea mai multor neajunsuri ale unui server obisnuit de email, precum posibilitatea foarte mare de customizare si control, sau protectia riguroasa a datelor prin sisteme de ultima generatie.

N-am experimentat pe pielea mea ceea ce inseamna un postas de incredere, nefiind in postura de a-mi pune sperantele in cateva randuri rasfirate pe hartie, dar nu poate fi departe de sentimentul de siguranta dat de un serviciu fiabil de email. Si in final, fiecare hotaraste in functie de ierarhia criteriilor proprii ceea ce i se potriveste si daca e pregatit sau nu sa platesca pentru a se simti in siguranta.

Articol scris pentru proba nr.8 a SuperBlog 2009.

4 branduri reale

2009-10-25T23:25:00.007+02:00

Brandurile de produse detinute de marile retele de magazine au fost un pas inerent in evolutia comertului, in conditiile unei piete libere si a unor jucatori competitivi care actioneaza pe aceasta.

Desi la un moment dat magazinele erau doar locul de intalnire al consumatorilor cu marfa producatorilor, odata ajunsi la un anumit nivel al dezvoltarii, retailerii au intuit posibilitatile de castig de pe seama unor marci proprii.
Acestea sunt de multe ori fabricate de companii care livreaza si produsele lor in spatiile comerciale ale marilor operatori. Alteori, comerciantii se implica activ in dezvoltarea si productia bunurilor sub denumirile detinute de acestia.
La o prima vedere, producatorii sunt dezavantajati, intrucat sunt concurati de produsele proprii care, fiind in portofoliul retailer-ului, au un pret mai scazut la raft.
Insa lucrurile nu sunt chiar asa, intrucat de multe ori astfel de contracte ajuta la utilizarea maxima a capacitatii de productie si chiar pot deschide oportunitati de colaborare mai ample in viitor.

Un exemplu in acest sens pe piata romaneasca este real,- Hypermarket care a reusit sa introduca 4 game distincte de produse: TIP, real,- QUALITY, real,- BIO si real,- Selection.
Aceasta directie pare sa fi fost bine gandita avand in vedere ca fiecare marca se adreseaza unei alte categorii de clienti, acoperind astfel o paleta foarte larga de nevoi si asteptari.

In primul rand, TIP se apropie foarte mult de ceea ce teoria denumeste ca fiind produs generic, intrucat respecta trasaturile acestui termen: modul de prezentare nu iese in evidenta, investitia in comunicare si publicitate este minima iar calitatea nu exceleaza dar nici nu dezamageste. Aceasta gama se adreseaza in special consumatorilor care vaneaza pretul cel mai mic, si nu sunt fideli vreunei marci.

Urmatorul pe lista e real,- Quality care intra in lupta directa cu numele consacrate din fiecare categorie de bunuri in care isi face aparitia. Aceasta marca incearca sa se pozitioneze ca oferind cel mai bun raport calitate pret, sau si mai mult, o calitate egala cu cea a liderului de piata dar la un pret mai mic, fiind "produsul casei". Quality va avea, cred eu, de castigat de pe seama celor care sunt fideli unor brand-uri consacrate dar care, sedusi de noutate vor gasi aceeasi satisfactie la un pret mai mic.

In ceea ce priveste real,- BIO, sortimentele oferite se adreseaza unei categorii care inca nu cred ca genereaza procente mari din vanzari, data fiind lipsa unei educatii, sa-i zicem, a consumatorului roman in ceea ce priveste beneficiile unei alimentatii organice. Cu toate acestea, pasul trebuia facut, ca o anticipare a unei miscari ce urmeaza sa se produca mai devreme sau mai tarziu in comportamentul de consum.

Pentru clientii mai cu pretentii, care urmaresc calitatea mai presus de orice alt considerent, real,- Selection vine sa satisfaca anumite standarde pe care cunoscatorii exigenti le cauta. Din nou, nu stiu cat de oportuna este aparita acestei linii intr-o perioada in care chiar si cei mai gurmanzi clienti cauta sa isi eficientizeze raportul calitate/pret. Insa prezenta ei nu face decat sa imbogateasca oferta deja existenta.

Privind imaginea de ansamblu, ceea ce a facut managementul real,- Hypermarket prin introducerea brandurilor proprii a fost extinderea bazei generatoare de venituri, in conditiile in care consumatorul este tot mai selectiv in ceea ce priveste destinatia cheltuielilor, chiar si cand e vorba de produse de baza cum sunt alimentele.

Articol scris pentru SuperBlog 2009.

Argumente pentru George

2009-10-25T17:41:00.007+02:00

Intrebarea pusa de Superblog 2009: Cum ti-ai convinge cel mai bun prieten sa isi cumpere un Sistem IT MYRIA X GAME V4? nu e cea mai abordabila, luand in considerare publicul tinta al produsului si modul in care ma raportez eu la acesta.

Pentru un raspuns potrivit am nevoie mai intai de o scurta incursiune in trecut. Mai exact cu aproximativ 10 ani in urma, pe vremea cand viata mea se derula in jurul urmatorului nivel din diverse jocuri pe calculator, intr-o perioada frumoasa si lipsita de griji, in care timpul avea un alt inteles, iar jonglatul cu o agenda incarcata nu reprezenta o prioritate.

Din punctul de vedere al lui Adi(-10), l-as convinge pe Gigel ca procesorul dual core AMD Athlon de 2,8 GHz in combinatie cu placa grafica ATI Radeon HD 3450 sunt singurele care ii pot da senzatii vizuale unice, punandu-i in valoare abilitatile si reflexele. Cu un asemenea suport, i-ar fi incredibil de usor sa castige orice campionat de CounterStrike de pe planeta si implicit sa obtina adulatia gamer-itelor de pretutindeni.

Daca e sa revin insa un pic cu picioarele pe pamant si in prezent, ma vad purtand o discutie destul de serioasa cu Geo legat de modul in care a reusit sa isi blocheze sistemul doar pentru ca Photoshop, Indesign si Dreamweaver deschise simultan consuma prea multe resurse. Dar ce inseamna prea multe resurse? Depinde cum privesti lucrurile... deoarece daca ai la dispozitie o frecventa de 2,8 GHz, placa video de 1GB memorie DDR2 si 4GB memorie RAM, nimic nu e prea mult! Si cred ca ar fi un argument suficient.

E clar insa ca lucrurile se schimba, si odata cu varsta si prioritatile sunt privite cu alti ochi.

Tocmai de aceea, nu pot sa nu ma gandesc la Gicu, si la cei doi copii ai sai, care sunt lumina ochilor si centrul universului sau, si ar face totul pentru ei. Astfel, incearca sa le creeze amintiri care sa le ramana o viata si sa se mandreasca, la randul lor, urmasilor cu ele. Si lui Gicu i-as recomanda pentru aceasta sistemul mai sus amintit din simplul motiv ca il poate ajuta la o compresie rapida a filmelor din momentele speciale si ii va face mai usoara munca de transformare a unor poze bune in unele extraordinare.

Asadar, fiind in general inconjurat de oameni inteligenti, nu e nevoie de multa munca de convingere sau de gesturi extraordinare cand am argumente logice si simple care se adreseaza direct nevoilor pe care le are fiecare.

real,- si Thomas Rosenthal, o oferta greu de refuzat

2009-10-25T12:47:00.009+02:00

Intre 27 august 2009 si 13 ianuarie 2010, real,- Hypermaket ofera posibilitatea clientilor sai de a acumula puncte de fiecare data cand isi fac cumparaturile in unul din magazinele retelei.
Pana in 27 ianuarie, fiecare set de 25 de puncte se poate transforma intr-o reducere de 70 RON la oricare din produsele din gama Thomas Rosenthal comunicate in promotie.

Astfel, real,- Hypermarket reuseste sa faca aceasta colectie, deosebita prin calitatea si designul oferit, mai accesibila publicului larg, care indeosebi in ultima vreme a inteles semnificatia expresiei "cumperi ieftin, dar te costa scump".

Produsele Thomas Rosenthal pot fi privite ca o investitie pe termen lung datorita caracteristicilor cu care au fost concepute:

* rezista la zgarieturi si indentatii, ducand implicit la o durata mare de viata
* nu retin mirosurile alimentelor care sunt gatite, fiind si usor de intretinut
* se incalzesc unifrom pe toata suprafata
* au un design elegant si practic, in acelasi timp
* sunt usor de manuit, gatitul cu acestea fiind o adevarata placere
* sunt acoperite cu un strat neaderent

Desigur ca acestea sunt doar cateva din avantajele cu care se pot lauda, insa fiecare utilizator isi poate continua lista odata ce incepe sa le foloseasca in bucatarie.
In plus, daca Horia Virlan, care e cunoscut pentru exigenta de care da dovada in show-ul care l-a consacrat, recomanda aceasta colectie atunci chiar avem de-a face cu o oferta greu de refuzat.

ps 1: o tigaie Wok are deja scris numele meu pe ea

ps 2: articolul e realizat pentru proba nr. 6 din SuperBlog 2009

E necopt, dar e al meu!

2009-10-22T20:42:00.010+03:00

Imi vad blogul ca pe un adolescent care, desi da uneori semne sporadice de maturitate, e inca dominat de o gandire frageda si, prin urmare, ii lipseste consecventa in tot ceea ce face.

Sunt convins ca problema ii va trece odata cu varsta, dar nu sunt pregatit sa fac fata unui adolescent plin de toane si figuri, care oscileaza de la anonimitate la exhibitionism, de la vise romantice la trairi intunecate, de la zambete ce dau nastere unui curcubeu de emotii la priviri ce te fac sa intri automat in depresie.

Prin urmare, data fiind imaturitatea de care da dovada, cred ca ar avea nevoie de mai multa continuitate. Azi isi exprima o idee, maine o desfiinteaza. Asa chiar nu se mai poate! Devine din ce in ce mai dificil de urmarit si poate ajunge in situatia de a se aliena de alti semeni de varsta lui.

A incercat in ultima vreme, si chiar il apreciez ca isi da silinta! Dar, adevarul e ca daca nici inscris intr-un concurs de talia SuperBlog 2009, nu se integreaza intr-un cerc de amici, atunci risca sa fie catalogat drept antisocial si va ajunge un paria al lumii din care face parte.

Mai sunt, ce-i drept, putini curiosi care dau semne de interes, dar n-am ce-i face daca nu are priza la public... chiar nu a fost nascut sa fie in centrul atentiei, desi de multe ori reuseste sa se dea in spectacol, chiar fara sa vrea.

Ultima data cand a facut o scena memorabila, era o seara de vara si aveam o conversatie destul de aprinsa in miez de noapte, cand dintr-o data se bloca, si refuza orice discutie. Nu trecu un minut, ca a si inceput sa faca figuri, sa ameninte ca se muta in Blogway, ca are nevoie sa isi schimbe numele, ca vrea sa faca modificari esentiale in ceea ce priveste look-ul, ca asa nu se mai poate... Iar eu am stat perplex si m-am minunat cate aberatii poate sa scoata. Cine stie? O fi zis adevarul, dar deja nu mai cred pana nu vad cu ochii mei.

La inceput ma gandeam ca Blogway o fi ceva secta, sau vreo mahala, dar vazand legatura acestuia cu Hostway, am realizat, spre surprinderea mea, ca micutul are planuri chiar marete si ciudat de mature. Cred ca a fost un moment de claritate care s-ar putea sa-i prevesteasca un viitor mai luminat.

Viitor luminat... m-am mai gandit sa ii spun, dar mai bine nu il sacai, ca oricum toate se intampla la timpul lor. Dar o spun acum ca nu ma aude... ce viitor luminat ar avea alaturi de o bloaga frumoasa, inteligenta si implinita! Sa ii mai dea incredere, sa il mai inspire, sa il mai scoata la aer, ca prea se inchide in lumea lui. Insa, am zis ca nu il bat la cap, si ma tin de cuvant, ca stiu cum e sa isi bage lumea nasul unde nu le fierbe oala.

Prea m-am luat cu vorba si l-am criticat, si i-am povestit nevoile si durerile... si iar se va supara pe mine. Dar sa ii fie invatatura de minte, ca la fel face si el! Ori de cate ori ii zic cate ceva, important sau nu, verde sau uscat, imediat sifoneaza cu lux de amanunte oricui e suficient de curios sa ii calce pragul.
Asadar, se pare ca ne meritam unul pe altul, cu toate ca ne-ar fi mai de folos si lui si mie, sa ii fiu mai fidel, sa il caut mai des, sa avem discutii constructive, sa ma ocup mai mult de el... dar acestea sunt niste pretentii prea mari deocamdata.

Sa se mute in Hostway daca nu ii convine!

ps: in caz ca nu era evident, articolul a fost scris pentru tema cu numarul 3 a concursului SuperBlog 2009, etapa sponsorizata de Hostway.

Cum explic EU fenomenul Toyota

2009-10-21T00:45:00.003+03:00

De ieri incerc sa dau un raspuns celei de-a doua teme din Superblog 2009, dar ma poticnesc in detalii si pierd firul povestii in cantitatea de informatie care inunda Internetul pe subiectul acesta, iar orice as scrie, simt ca a mai fost scris deja, cumva, pe undeva, in vreo limba. Si asta pentru ca notorietatea brandului Toyota e suficient de mare incat sa dea nastere unor discutii intregi, unor articole hiperanalitice si chiar studiilor de caz din care cei mici si neexperimentati pot sa extraga secretul unui viitor reusit.

Si atunci, fara a pretinde ca am gasit Graal-ul din spatele concernului Toyota, ma gandesc ca tot succesul organizatiei nu se poate reduce la un factor esential, un personaj cheie, un produs miraculos, sau o directie de netagaduit, ci poate cel mult la o reteta elaborata tocmai pe baza unor ingrediente ce uimesc prin simplitatea lor.

Fiind o companie de origine japoneza, nu avea cum sa nu fie conturata dupa cultura celor care i-au dat nastere, fiind guvernata pe principii de eficienta, cumpatare si imbunatatire continua la toate nivelele organizatiei.
Astfel, de-a lungul timpului, satisfactia clientului a fost in centrul atentiei si nu e de mirare ca ani la rand Toyota a reusit sa domine topurile care analizeaza gradul de multumire al cumparatorilor de masini. Aceasta prioritate este, din prisma mea, o victorie pe mai multe planuri, intrucat un om multumit nu doar ca isi va alege si a doua oara o Toyota ci, mai mult, o va recomanda unor persoane care au incredere in sfatul sau.

Orientarea spre client se pare ca a dat roade chiar si in vremurile tulburi care inca ne incearca, data fiind cumpatarea si dorinta de eficientizare a fiecarei cheltuieli, care ii caracterizeaza pe soferii contemporani.
Dar nu multa lume a reusit sa prevada un asemenea comportament pe vremea cand pretul carburantilor nu fluctua precum valurile marii, iar interesul pentru mediu era preocuparea unui grup restrans de visatori.

Insa Toyota, dand dovada de chibzuinta specifica poporului din care s-a nascut, a simtit tendinta de orientare inspre un consum de combustibil cat mai redus si un impact limitat asupra mediului. Rezultatul e cunoscut de lumea intreaga si deja a facut istorie. Cand alti producatori auto au fost reticenti la investitia in hibride, Prius a spart orice tipar si s-a impus in scurt timp in preferintele soferilor care au inceput sa dea semne de constiinta.

Diverse surse confirma ca la momentul in care faimosul hibrid era inca in stadiu de proiect, si alti giganti ai industriei auto simteau ce se apropie. Totusi, niciun altul nu a avut curajul de a sacrifica beneficiile prezente pentru o investitie de viitor.

Iar investitia de viitor e o alta sintagma clara in lumea Toyota, incercand (si chiar reusind) in mod continuu sa perfectioneze procesul de productie in asa fel incat sa se reduca timpii morti, greselile si supraproductia, pe scurt sa limiteze risipa si cheltuielile inutile care nu dau valoare produsului finit. Urmand aceasta politica, eficienta ciclului de productie in punctele de lucru ale companiei a ajuns sa fie la fel de faimoasa in literatura de specialitate precum introducerea benzii rulante de catre vesnicul rival american.

In fine, vorba multa saracia omului...
Complexul de factori ce au stat la baza succesului Toyota poate include in orice moment, pe langa cele mentionate mai sus, capitalul uman care a pus in miscare toate ideile inovatoare ale companiei, politica de marketing care a sustinut diferentierea brandului in randul ofertei tot mai numeroase si mai competitive si chiar capacitatea de a fructifica experienta acumulata in cele peste 7 decenii de activitate.

Asadar, un raspuns simplu la intrebarea Cum explicati faptul ca Toyota este lider mondial al pietei auto? chiar nu am. Dar cred ca e limpede ca exista suficiente motive pentru rezultatele notabile ale acestei companii de referinta!

Am o problema...

2009-10-18T22:08:00.004+03:00

In ultima vreme am niste pofte, mai ceva ca o femeie insarcinata! Pe bune!

Nu trebuie sa imi zica cineva de 2 ori de prajitura cu mere, ca deja imi incep fanteziile culinare!
E de ajuns sa mi se pomeneasca de placinte, ca deja am si dat comanda la bunica!
Am ramas deocamdata neimplinit cu o portie de gogosi, dar e in proiect.
In schimb, cea mai noua pofta... a trebuit sa mi-o rezolv singur (bine, cu putin ajutor, ca sa fie tacamul complet...)

Povestea e in felul urmator:
Vineri eram la lucru, concentrat in realizarea unui raport, cand imi gadila timpanele cuvantul "lasagna"... si gata cu scrisul!
In doua secunde am rememorat toate lasagnele care mi-au desfatat simturile si mi-au satisfacut poftele, in triunghiul amintirilor Udine-Roma-Oradea... si am stat, si am visat cu ochii deschisi, pana cand discutia din jur incepea sa prevesteasca un cosmar culinar.

(Sfat pentru necunoscatori: lasagna nu se improvizeaza! Ci se respecta cu cea mai mare strictete litera retetei! In fine, imi pastrez minima demnitate ce mi-a mai ramas, si nu voi dezbate in amanunt ingredientele.)

Atunci a fost momentul in care mi-am zis ca doi ani fara lasagna e un fel de Ev Mediu, si ca e cazul sa se intrevada perioada Renasterii gastronomice!
O conceptie frumoasa, si chiar romantata, dar lucrurile au luat in final o intorsatura usor diferita, ceea ce se traduce prin: lasagna dimineata, la amiaza si seara, ca pana peste doi ani eu nu ma mai inham la o asemeanea corvoada!!!

Pana una alta, sunt cat de cat la zi cu poftele, dar ca sa inchei in nota in care am inceput... ma ajuta si pe mine cineva cu o portie pe pancove?

As incerca sa imi depasesc limitele!

2009-10-15T22:36:00.019+03:00

Poate veti crede ca exagerez, insa...

Daca as avea un pic mai multa inteligenta si un ASUS UL30, intr-o dimineata obisnuita la munca, as reusi sa descifrez algoritmul calatoriei in timp, si as ajunge in secolul al XVI-lea.
Aici, pana la pranz, datorita accesoriului meu de vis si mai putin prin farmecul nativ, as castiga afectiunea unei mult prea pure domnite. Pretendentul ei insa m-ar provoca la un duel din care as iesi invingator, fiind protejat de armura de metal cu care ASUS si-a faurit UL-ul.
Pana seara, mi-ar mai ramane suficienta energie pentru a gasi o cale de intoarcere si de a face cunoscuta isprava mea intregului mediu academic, care mi-ar rasplati efortul printr-un binemeritat Nobel.

Daca as avea un pic mai mult talent si un ASUS UL30, intr-o noapte, dupa ce petrecerea de pomina din jurul minunatiei metalice ar lua sfarsit, muzele mi-ar zambi si as fi inundat de o inspiratie cum rar se intampla pe acest pamant. Si dintr-o suflare, in mai putin de 12 ore, mi-as compune o piesa cum n-a mai auzit faptura umana, as inregistra-o si as finisa-o, fara ezitare pe notebook-ul meu de incredere. Si cand tot procesul creativ se va fi terminat, rodul artistic ar culege toate Grammy-urile, VMA-urile si chiar Oscar-ul pentru cea mai buna coloana sonora.

Daca as avea un pic mai multa ambitie si un ASUS UL30, intr-o buna zi mi-as lua instrumentul muncii si as merge in cele mai zbuciumate zone de pe glob. De aici as reusi sa transmit, sa scriu, sa inregistrez neintrerupt timp de jumatate de zi, toate faptele regretabile ale semnilor nostri. Astfel as da viata unei voci care ar produce ecouri in toate colturile lumii cu scopul nemijlocit de a schimba ideologii, perceptii si directii in beneficiul rasei umane. O asemenea expresie ar fi cu siguranta demna de un Pulitzer.

DAR

Sunt asa cum sunt, un amalgam de calitati si defecte, si reusesc sa dau randamentul de 90% pe care l-am atins in mod constant pana acum in viata mea, fara sa am pretentia la un Nobel, Oscar sau Pulitzer.

Probabil ca sustinut de un notebook ASUS UL30 as reusi sa imi depasesc limitele si, pus in fata unei concurente care intruchipeaza perfectiunea, mi-as atinge potentialul.

E atat de mic pasul pana la 100% si uneori e nevoie doar de un mic ajutor. Un mic ajutor care sa ma sustina sa imi termin prezentarea fara sa imi fac griji ca se termina bateria. Un sprijin care imi da posibilitatea ca dupa mai multe rapoarte sa vad si filmul pana la capat fara batai de cap. Un suport de incredere care sa dea viata unei petreceri de neuitat.

Pana la urma, asta as face intr-o zi cu un laptop dotat cu autonomie de 12 ore... fara ezitare, as incerca sa-mi depasesc limitele!

PS: articol scris pentru prima tema a Superblog 2009.

Ţiganiada

2009-10-14T23:31:00.004+03:00

Imi poate cineva explica si mie care e treaba cu interesul excesiv pentru productii TV centrate pe etnia roma?

Adica, exista (sau au existat) suficiente show-uri precum Inima de tigan, Regina si mai noul State de Romania, care tin lumea lipita de TV de parca n-ar mai fi vazut o satra de tigani in viata lor.

OK, as intelege fascinatia pentru un serial bazat pe viata unui trib de canibali sau a unei paturi sociale dintr-o cultura asiatica in decoruri inedite. Dar pirande si puradei vezi la orice colt de strada, trebuie doar sa iti ridici cele trei litere moi de pe canapea si sa iesi un pic la aer!!!

Acuma e drept ca toate povestile mai sus citate prezinta o imagine romantata a ceea ce inseamna viata intr-o comunitate de romi, aducand mai degraba a basme cu printi si printese. Dar asta nu face decat sa accentueze si mai mult realitatea gri, complet discordanta, care invaluie aceasta minoritate.

Pe de alta parte, sunt si eu constient ca la TV se pluseaza pe constructia personajului, pe emotiile pe care le traieste si sentimentele pe care le genereaza, pe evolutia si complexitatea acestuia. Dar totul se reduce in final la ridicarea fiecarui bulibasa la rang de model de succes demn de urmat.

Si atunci, revin... imi face si mie cineva o schema, ca pe bune ca nu imi e clar care e şpilul? Ce anume e atat de fermecator pentru publicul roman? Sa fie oare tigancusa de sub castani?!?

Ştorfism in toata regula

2009-10-13T23:51:00.010+03:00

Mi-am reamintit in urma cu 2 saptamani cand au inceput tumulturile politice, in timp ce vedeam cum penduleaza cursul de schimb al euro, ca indiferenta la ceea ce ma inconjoara nu ma fereste de consecintele diverselor miscari din societate.

Si asta pentru ca oricat de mult mi-as dori, orasul Adiville din tara Adiland nu are tangenta cu realitatea, iar singurul locuitor al orasului mai simte nevoia sa fie uneori cucerit de realitate.

Ma mai apuca insa, din cand in cand, sustinerea (in plan mental, fara activismul aferent) a vreunui exponent politic cu un discurs ademenitor. Dar rareori mi-a fost dat ca in final sa nu gandesc: "Doamne, unde mi-a fost mintea?!?"
Ma gandesc in urma cu groaza la momentul in care apreciam vehementa lui Vadim, sinceritatea lui Basescu sau integritatea lui Stolojan... si lista poate continua intr-un lant lung de deziluzii.

Exact asa am gandit si astazi cand, dupa doua zile de interes aprins in ceea ce priveste situatia politica a tarii, am adoptat acceptiunea ca politicienii sunt doar cu numele si isi desfasoara activitatea dupa cum bate vantul, dupa cum vine banul, dupa cum le dicteaza Proxenetul...

Mai e oare cineva in tara asta care nu e dezamagit de modul in care se face politica? De amatorismul pretendentilor la un post de conducere?
Deocamdata nu sunt in masura decat sa fac niste observatii, intrucat votul e singura maniera prin care simt nevoia sa ma implic.

Concluzia e pesimista si cruda: pe lumea aceasta, ştorfismul (din familia lexicala a cuvantului ştoarfa) la care asistam pe scena politica nu are inca nici leac, nici pedeapsa.

(imi cer scuze pentru tenta politica a articolului, si promit sa nu se mai intample)

Am profil pe Facebook!

2009-10-13T00:17:00.003+03:00

Ca sa nu mor prost, mi-am facut profil pe facebook!

Adevarul adevarat e ca am intrat cu foarte multa energie, si m-am impiedicat de interfata simplista si foarte putin ergonomica. As fi zis, din ignoranta, ca orice prost poate sa isi faca un cont pe retelele de socializare. Dar in ciuda a ce ne-au invatat zecile de documentare care filosofeaza pe tema aceasta, chiar nu e floare la ureche sa gasesti toate chitibusurile de pe un asemenea site, sa il personalizezi si sa il intretii.

Intr-un final, mi-am dat seama ca nu sunt mai batut in cap decat un copil de gimnaziu, ci poate mai putin receptiv la nou. Dar in urma bataliilor ce au irosit maxim doua ore din viata mea, am reusit sa imi satisfac pornirile exhibitioniste si sa ma expun din nou ca un copil ce nu primeste atentie suficienta de la cei din jur.

In fine. Ce sper sa castig din aceasta experienta? Pai, sa mai vad ce fac prietenii din New York, nebunii din Udine, fostii colegi de liceu, proaspat uitatii colegi de facultate, s.a.m.d. V-ati prins care e ideea.

Pasul l-am facut. Sa vedem cat ma tine... Imi dau maxim 2 saptamani!

Aberatii autumnale

2009-10-11T22:46:00.002+03:00

Azi am simtit pentru prima data un miros serios de toamna. Poate a fost si ploaia mocaneasca de vina, dar aerul a capatat parca o alta aroma. O aroma rece, dar familiara, misterioasa dar linistitoare, ca atunci cand intri intr-o camera neincalzita din casa bunicilor.

Da, toamna isi intra serios in drepturi, iar frunzele intra in depresie si fac ceva de neimaginat... planuiesc o sinucidere in masa.
Treptat, pe masura ce isi fac curaj, fiecare se desprinde si isi da drumul aruncandu-se spre pamant. In mod ciudat, legatura dintre ele e foarte stransa, si cate una mai din varf nu atinge intotdeauna solul din prima incercare, fiind salvata de altele mai in putere. Dar aceasta e doar o amanare a inevitabilului, intrucat soarta le e pecetluita.

Nu peste mult timp, urmele macelului vor fi camuflate de giulgiul alb al iernii, care va acoperi cu nepasare tot ce inca mai freamata cu viata.
Pentru zapada sunt oricand pregatit, in schimb toamna m-a cam luat prin surprindere, desi semnele nu sunt de ieri, de azi.

Calmogen, incantat de cunostinta!

2009-10-08T22:45:00.003+03:00

Nu stiu ce m-a apucat, avand in vedere ca anii de liceu nu au fost nici pe departe cei mai gloriosi, nici cei mai frumosi ai existentei mele... dar m-am pus sa rasfoiesc Albumul de Absolvire.
De fapt, imi amintisem de niste versuri pe care le-am scris odata, si voiam sa ma amuz bine de mine, de naivitatea, de simplitatea gandirii, de exprimarea unor sentimente fortate de un moment de rascruce.

In fine, rasfoind minunatul Album, nu am gasit ceea ce cautam, insa am observat o constanta in aproape toate notitele ramase drept amintire de la colegi. E o observatie colectiva, se pare, a fostilor partasi de suferinta, pe care nu o imbratisez, nici nu o accept cu usurinta: Sunt calmul in persoana! Intruchiparea calmului permanent. Definitia calmului. Puteti sa ma strigati Calmogen de acum inainte si promit ca nu raspund.

Apoi am stat si m-am gandit, am pendulat prin scurta-mi istorie, am analizat si tot nu m-am convins de ceea ce trebuia sa marchez prin prezenta mea din a IX-a D pana in a XII-a D.
Trebuie sa recunosc insa ca personajul Calmogen prinde viata destul de des, chiar si in prezent, motiv pentru care ma pot pronunta in felul urmator:

Sunt momente in viata in care pur si simplu nu imi consum energia, daca nu simt nevoia. Iar nevoia aceasta trebuie sa aiba un sambure de entuziasm ca sa creasca si sa produca exuberanta.
Asadar, dupa cum am pornit si aceasta navala de cuvinte, perioada liceului, si mai exact timpul petrecut la clasa nu a fost suficient de palpitant pentru a ma impinge spre manifestari pline de inflacarare.

Dar consemnarile din Album mi le asum prin miserupismul specific adolescentei, care a creat mai multe ziduri decat punti de acces pe insula cunoscuta de acum inainte sub denumirea de Calmogen.

Zebra pe linghispir

2009-10-04T22:15:00.004+03:00

A fost odata ca niciodata, o zebra care pastea linistita intr-o savana, nu foarte aproape de aici, ba chiar departe, as putea spune. Si pascand ea asa, ce se gandi? Sa mearga intr-un concediu binemeritat, intrucat era de-a dreptul istovitor sa tot smulga iarba, sa o mestece, sa o inghita, sa o digere... s.a.m.d.

Iar rutina e criminala, din orice specie ai face parte. Chiar si hienele se plangeau ca rasul a ajuns sa fie fara culoare, iar dupa ce s-au intors din turul Africii, au ajuns iar cu gura pana la urechi.

Dar inapoi la zebra noastra... Se hotari ca, fiind primul ei concediu, sa nu se rupa complet de salbaticie si sa vina in Tara Leului. Ar fi mers in Bucuresti, fiind capitala, dar se gandi: 'din jungla-n jungla? ce mama Leului?!? ia sa merg eu la Oradea!'

Zis si facut! Si ghidandu-se dupa directia vantului si orientarea stelelor, gasi cu foarte mare usurinta oaza mult visata din Desertul Leului.
Iar aici, coinciednta coincidentelor, nimeri chiar in toiul manifestarilor ce sarbatoreau zilele Oazei. Si se hotari sa o faca lata... s-a dat pe linghispiruri, s-a dus la teatru, a fost la concerte, chiar si la unul de muzica simfonica, si de toate se bucura de parca le-ar fi facut pentru prima data.

In ultima zi din concediul minunat, relaxandu-se pe o banca in oras, un copil veni la ea si ii zise:
"Vreau sa trec strada!"
La care zebra replica foarte inteligent "Ha?!?"
Copilul continua... "Vreau sa ajung pe partea cealalta si mi-a zis mama sa trec strada doar pe zebra, asa ca vreau sa urc pe tine ca sa ajung dincolo!"
Eroinei noastre i se derulara atunci instantaneu in minte mai multe imagini contradictorii: oameni trecand grabiti prin niste zone destul de trendy, ca si ea de altfel; alti oameni mai tupeisti, care probabil erau din clanul Leului si le ramasesera mostenire soseaua de la mama lor, treceau printre masini ca pe corso; o alta categorie, care pe aceleasi zone chic era sa fie prinsi pe ultimul drum de autoturisme, probabil conduse tot de Clan...

Aceste ganduri o bulversau si in final nimic nu mai avea sens...

Nimerise intr-o alta jungla; iar aceasta revelatie ii confirma ceea ce simtea deja de ceva timp: ii era dor de iarba de acasa, de ocheadele date de leoaica, de sprinturile de dimineata impreuna cu gazela, de pranzul copios impreuna cu girafa, de cate si mai cate lucruri pe care nu le-ar fi dat pentru toate linghispirurile din lume.

Fiecare cu ce-l doare...

2009-09-29T00:19:00.003+03:00

Nu pretind ca as fi un guru al tehnologiei, dar sa ma ierte Dumnezeu daca inteleg consumatorii din ziua de azi...

La un moment dat cautam pe internet opinii, statistici, preturi pentru diverse modele de aparate foto digitale, cand pe un anume magazin online (american, de mentionat) optiunile de filtrare a rezultatelor erau: dupa megapixeli, zoom, pret si... culoarea aparatului...
Ce om in deplinatatea facultatilor mintale are drept criteriu principal de selectie a unui aparat, culoarea acestuia?!?

Azi, discutie pe seama brand-urilor de telefoane mobile: ..."eu tot Nokia mi-as lua, ca uite... telefonul asta a ajuns si prin apa si am dat cu el pe jos de nenumarate ori si tot merge..."
Aici nu ma hazardez in comentarii de genul 'lipsesc niste instructiuni din manualul telefonului: 1. a se scoate din slip la intrarea in mare 2. a nu se folosi la batut cuie" ca nu are niciun sens. E de ajuns sa spun ca fiecare stie de ce e in stare si la ce caracteristici sa se uite cand isi alege un telefon.

Nu judec directiile de mai sus, pentru ca in general reusim fiecare dintre noi sa gasim in mintea noastra o justificare a comportamentului ce pare absurd pentru cei din jur.
Mie mi se pare ciudat sa iti asortezi aparatul cu garderoba, dar pe de alta parte s-au dus vremurile cand Ford isi oferea produsul in orice culoare cerea clientul, atata vreme cat acesta era culoarea neagra.
Iar gusturile mele in materie de telefonie mobila chiar sunt departe de a fi un standard... asa ca, fiecare cu ce-l doare...

Este ineficient sa indoctrinezi un caine matusalemic cu manevre inovatoare!

2009-09-27T23:40:00.008+03:00

E al naibii de usor pentru orice cretin sa vada o greseala, dar e uimitor de greu pentru orice om inteligent sa ofere o solutie prompta pentru aceasta.

La fel de de simplu e sa desfiintezi o idee, o poezie, un stil de viata, un vis sau o propunere. Ce altceva sa faci, daca nu sa negi ceva ce nu ai incercat, ceva ce nu intelegi, ceva ce nu te caracterizeaza?

Ne e frica de necunoscut si atunci banuiesc ca apare instinctul de conservare, iar ofensiva e cea mai buna defensiva...

Dar cine vrea, se mai schimba in timp.
Nu scriu ca sa schimb comportamente, ci incerc sa ma conving pe mine sa ma schimb. Constientizarea problemei e primul pas, dar simt ca rezultatul e inca departe.

Cica, lupul isi schimba parul dar naravul ba. Pai atunci omul inca mai are o sansa daca nu e protagonistul zicalei.

ps: Titlul = You can't teach an old dog new tricks!

Campania: Viza de SuperBlog

2009-09-24T00:19:00.008+03:00

Azi am fost acuzat ca sunt sincer. (bine, am mai fost 'laudat' tot azi ca sunt cinic si infumurat, dar asta nu se pune)

Ei bine, sincer, mi-e dor sa merg la olimpiada de ceva. De orice.
E adevarat ca ajungem sa concuram pe mize mult mai mari in viata de zi cu zi, dar parca tot mai multe emotii apareau odata cu laurii unei diplome :-)) (lasand cinismul la o parte)

In fine, din blog in blog am ajuns la Superblog 2009, si m-am gandit sa imi inscriu VIZA. Iar primul pas e articolul de fata cu link catre http://pcnews.ro
Nu stiu inca tot regulamentul, dar hai sa vedem ce o iesi de aici!

Fie ca cel mai talentat sa castige!

Paradox

2009-09-23T23:16:00.006+03:00

Dupa parerea mea, relatia cu colegii de serviciu e una foarte pretentioasa. Trebuie gasit un punct de echilibru in care aproprierea si familiaritatea sa nu intervina in colaborarea profesionala.
In alte cuvinte: prieteni, prieteni, dar cu masura!

O relatie de prietenie cu colegii faciliteaza aparitia in timpul serviciului a comportamentelor care nu isi au locul aici: glume nelalocul lor, remarci si comentarii care nu isi au rostul, favoritisme la impartirea sarcinilor, excluderi ale persoanelor care nu fac parte din cerc si altele, care nu reusesc decat sa vicieze o colaborare care, daca si-ar mentine obiectivitatea, ar da mai mult randament.

DAR, nu ar fi la fel de placuta.

Realitatea e urmatoarea: suntem oameni si relationam. De aceea e imposibil ca dupa 8-10 ore/zi sa nu apara sj comportamente de genul celor de mai sus. Ca doar nu suntem de piatra.

Trecand peste 'introducere', paradoxul de care voiam sa scriu e urmatorul: Avand in vedere cele scrise anterior, delimitarea dintre o discutie din timpul programului si o discutie de dupa program devine foarte dificila.

Astfel, e aiurea dar, la o iesire cu colegii dupa lucru, inevitabil se ajunge la discutii bazate pe intamplari din timpul serviciului... care ar trebui sa ramana conservate acolo: termenii negociati in diverse contracte, replici mai ciudate ale clientilor, planificarea unor activitati etc.

Pe de alta parte, nu e deloc surprinzator ca, dupa 3 ore de arhivare monotona a dosarelor, sa inceapa discutii care invie perioada gradinitei cu primele afinitati fata de sexul opus, cu detalii punctuale care au dat savoare copilariei, cu amintiri ce tin parca de o alta viata.

Si asa, discutiile profesionale ajung sa ne invadeze timpul liber iar povestile personale sa apara in timpul serviciului, facand ca granita dintre munca si distractie sa fie tot mai subtila, sacrificand una in detrimentul celeilalte.

A little bit of Memories repeating

2009-09-22T23:20:00.004+03:00

Am observat, in ultima vreme, ca am o gandire oarecum ciclica.

In septembrie 2005, am trait experienta de care povesteam in septembrie 2007 aici. (am link-uit, ca sigur nu-si mai aminteste nimeni despre ce vorbesc)

Acum, in septembrie 2009 gandul meu zboara, in mod accidental si putin surprinzator, din nou acolo. Si, uitandu-ma peste poze am dat de filmuletul de mai jos... si ce bine m-am mai simtit :-))

Daca o tin tot asa, peste doi ani ajung iar pe-acolo...

Asadar, din butoiul de amintiri am rascolit una dintre nebuniile cu care ma mandresc:

Sunday Morning Flower Photo Session

2009-09-20T14:15:00.003+03:00

Screwed up

2009-09-10T23:38:00.003+03:00

De mai bine de doua saptamani, incerc sa imi inabusesc rasul de fiecare data cand vad o femeie insarcinata.

Nu am nimic cu saracele femei, Doamne fereste! Chiar dimpotriva, le admir (poate si compatimesc) pentru pasul pe care au hotarat sa il faca.

Dar tot mail-ul e de vina. Am primit intr-o zi urmatoarea maxima:

Success is like being pregnant: Everybody congratulates you, but nobody knows how many times you were screwed in the process.

A fost suficient ca sa raman cu zambetul pe buze. De fiecare data :-)

Momo

2009-09-08T00:12:00.006+03:00

De vreo 2 saptamani, vad la Micutze Aberatii un titlu de articol destul de ciudat, atat de ciudat incat nestiind despre ce e vorba, nici nu m-a atras... (poate si pentru ca am cam respins/ignorat total blogosfera)

Dar acesta a fost doar primul impuls.

Mai apoi a urmat o perioada in care imi dadeam cu presupusul ce poate sa fie, la ce s-o fi referind, si cat de interesant ar putea fi subiectul... dar din nou, destul de superficial si fara a intra sa vad despre ce e vorba...

Intr-un final, am facut si pasul inevitabil de a-mi satisface curiozitatea... si mi-am satisfacut-o cu varf si indesat, cand m-am pus sa citesc din scoarta-n scoarta romanul-fabula al lui Michael Ende.

Istorioara lui Momo, fetita care le-a redat oamenilor timpul furat, e o poveste ce poate fi savurata nemaipomenit de bine de o inima tanara, dar inteleasa mai degraba de un suflet mai matur.

Imaginile vii, subintelesurile destul de evidente si bogatia detaliilor te transpun intr-o lume surprinzator de familiara si universal valabila. Primul rand te fura si nu iti da drumul decat la cuvantul Fine, lasandu-te cu un zambet pe buze, cu un sentiment de multumire si cu senzatia ca timpul alocat lecturarii acestei lucrari nu a fost pierdut.

Dupa cum spunea si Liuba, cartea o puteti gasi integral online pe http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini.
Pacat ca nu am descoperit-o mai demult!