Am mai observat o treaba... cam toata lumea se crede cel mai destept, fie ca o arata fie ca nu. Bine, puteti sa ma contraziceti in caz ca nu va simtiti, dar acesta e punctul meu de vedere.
Toata lumea are o parere asa de buna despre persoana proprie, incat nu exista termen de comparatie. Si sincer, mi se pare normal.
E normal sa te apreciezi... bine, nu la modul sa stai sa te venerezi in oglinda sau sa iti ridici monumente de preaslavire a capacitatilor nelimitate... dar sa fim sinceri: realitatea e un picut, dar numai un picut diferita pentru fiecare in parte.
Am constientizat cu ceva timp bun in urma, ca nu are nici un sens sa ridiculizezi o persoana pentru lipsa cunostintelor intr-un anume domeniu. Si asta doar pentru simplul motiv ca fiecare are propria sa scara ierarhica pe care isi ordoneaza prioritatile.
Faptul ca eu stiu mai mult decat altul despre gugustiuci, izomerii propanolului, transliteratie, modelul IS-LM sau ora la care a izbucnit cel de-al Doilea Razboi Mondial, nu ma face cu nimic mai destept. Inseamna pur si simplu ca m-au interesat aceste detalii si le-am retinut.
La fel de normal e ca eu sa nu stiu ce e un ax cardanic, cum e cu topica in limba rusa, care sunt reprezentantii dadaismului sau functionalitatea contului 473 daca nu m-au interesat, chiar daca la un moment sau altul le-am intalnit. Ba chiar daca le-am intalnit de mai multe ori.
Adevarul e ca toata lumea se simte stapan pe o portiune cat de restransa din universul acesta. Fie ca e vorba de o reteta in bucatarie, o materie la scoala, o aptitudine, un domeniu de cultura generala. Dar cam atat. Fiecare cu portiunea lui.
Da, suntem magnifici, fantastici si minunati, fiecare in parte, dar fiecare in partea lui fara un termen de comparatie.
"Desteptaciunea", pana la urma, nu inseamna cata informatie ai acumulat ci ce poti sa faci cu ea, cum poti sa o impartatesti si altora fara sa ii faci sa se simta inferiori.
Pai ar fi mai multe motive:
1. Ca sa nu platesc statului un impozit de 3 milioane de euro.
2. Ca sa nu am prea multi prieteni dintr-o data
3. Ca sa nu devin o leguma parazita care traieste din dobanda
4. Deoarece si asa nu prea ma odihnesc de ganduri, iar 9 mil de euro chiar mi-ar fi dat dulci dureri de cap
5. Pentru ca 9 milioane de euro pur si simplu nu sunt de ajuns pentru visele mele megalomane
6. Ca sa nu destabilizez piata valutara cu atata amar de bani
7. Pentru ca nu stiu sa administrez banii, si i-as fi cheltuit inutil pe o viata desfranata
8. Deoarece daca as fi avut noroc la bani, nu mai aveam pe veci noroc in dragoste
9. Ca sa nu trebuiasca sa ii impart cu altii
10. Pentru ca nu am jucat :))
Si acum fara abureli"
10. N-am jucat de lene, nu ca nu mi-as fi dorit sa castig
9. In ultima vreme nu mai sunt chiar asa de egoist cum ma credeam, deci se clatina ipoteza
8. Sa fim seriosi... cata dragoste se poate cumpara cu 9 mil euro...
7. Pentru atata amar de bani mi-as fi dat silinta sa ii cheltui cu cap, macar o parte
6. Daca BNR a intervenit alaltaieri cu 500 mil euro sa stabilizeze piata... cred ca totalul tranzactiilor dintr-o zi sare lejer miliardul
5. Pe asta chiar nu pot sa-l combat... azi am vazut la tv o casa de 1 miliard de euro... deci chiar nu mi-ar fi fost de ajuns premiul... desi chiar si 50 mii euro rezolvau niste vise "modeste"
4. Da, dureri de cap, dar cate calmante si antinevralgice puteam sa imi iau de banii astia
3. Mai bine leguma parazita decat sclav pe plantatie
2. Ei, niciodata nu ai prea multi prieteni, si oricum la cei noi as fi fost atent... sau nu?
1. I-as fi platit cu mare drag, ca doar nu dadeam din buzunarul meu
In concluzie, adevarul e undeva la mijloc. Dar vai, buni ar fi fost banii aia :))
Daca tot e luni, eu zic sa incepem cu ceva ce sa ne ridice moralul si sa ne dea pofta de viata si de munca.
Ziua de azi sa se termine, ca marti e parca mai usoara, iar miercuri la mijloc, joi aproape ca incheie saptamana si vineri e iar week-end... what a wonderful, wonderful life!
O, tu, zi de Luni, urata te-a facut natura!
Si daca e sa o iei dupa nume, n-ai zice ca e atat de urata. (What's in a name? That which we call a Luni, by any other name, would be as awful... ce pretentii de Seicspiar am :))
De ce Martea e mai cu mot? Pe Marti nu o blameaza nimeni. Ca are 3 ceasuri rele... o fi avand, dar asta doar daca se intampla ceva nasol, ca in rest marti e marti.
Pana la urma nu e vina ei. Nu cred ca Luni a vrut sa fie prima. Cred ca zilele saptamanii s-au intalnit acum tz-spe ani si au tras la sorti cine sa inceapa saptamana. Acuma, ori ca asa i-o fi fost norocul, ori ca nu era de fata cand s-a tras la sorti si restul au trisat, ori ca Duminica a tras locul 1 si apoi a batut-o pe Luni sa ii cedeze sfarsitul de saptamana... cine poate sa stie. Putem doar face speculatii.
In orice caz, nu mai conteaza. Lunea e de toata groaza, dar nici o grija, trece.
Adevarul adevarat e ca nu prea lua lumea in seama ce vorbea Pruteanu la un moment dat. Putini mai tin minte faptul ca el nu voia interzicerea limbii engleze la tv, sau traducerea integrala a tuturor cuvintelor de provenienta anglo-saxona, ci mai degraba utilizarea echivalentelor romanesti acolo unde este posibil si normal.
Prin urmare, nu erau vizate nicidecum solutiile drastice, si total exagerate, adoptate de francezi gen "Ferestre XP" sau "soricel". Asta ca sa clarific un pic titlul.
Si acum buba care genereaza articolul...
Incep sa observ prea multe persoane, de la care am totusi "oaresce pretentii", cum cad in pacatul englezismelor.
Da, ok, sunt perfect de acord. Exista multe neologisme care exprima clar si concis ideea pe care vrei sa o transmiti. Acestea insa sunt legate de problemele de serviciu, sau chestiunile specializate in general, pe care oricat ai incerca sa le traduci, parca isi pierd din farmec.
Si, din nou, nu aici e problema mea.
Problema mea este cu "men, diud, cec dis aut, nau prablam, cul, iea rait, sarap... end sau on".
Situatia 1: daca skill-urile tale de conversatie in English se rezuma la familia word-urilor de mai sus... just give up si foloseste variantele in limba romana, care pot fi la fel de normale sau de agasante... in functie de persoane.
Situatia 2: daca nu stii spelling-ul cuvantului pe care l-ai speak-alit, e momentul fie sa renunti la masacrul limbii engleze, fie sa te pui sa mai inveti ceva, ca un pic de reading nu strica.
Situatia 3: daca vocabularul in limba straina utilizata se limiteaza la replici din filme... uum, nu stiu cum sa ma exprim altfel decat... get a life, MAN, you're watching way too many movies!
In concluzie, voiam doar sa exprim o idee, nu sa dau cu bata, ca doar si eu fac greseli si sunt constient de asta... dar totusi, fie-va mila...
Si nu o spun cu ironie. De prea mult bine ajungi sa nu apreciezi ceea ce ai. De prea mult bine cauti senzatii tari pe cai gresite. De prea mult bine ti urca lumea la cap. De prea mult bine uiti cine esti. De prea mult bine uiti...
Normal ca nu scriu lucruri noi. Nici macar nu incerc sa gasesc teme originale, ca doar la tz-spe miliarde de site-uri, blog-uri si portal-uri chiar nu stiu ce s-ar mai putea scrie ca sa se reinventeze gaurica in O sau triunghiul in A.
In fine, ideea era ca vezi zilnic, ma rog, nu chiar zilnic, dar destul de des, oameni care se imbata cu succesul dobandit. Odata ajunsi sus, uita de unde au plecat, uita si de cata munca a fost nevoie sa ajunga acolo si nesocotesc chiar si singurele persoane de parerea carora ar trebui sa tina cont. Rezultatul? O cadere mult prea rapida, total neasteptata chiar din varful piramidei.
E si asta un soi de ciclicitate... dupa un avant puternic urmeaza un declin pe masura. Desi, dupa cum ne invata istoria/experienta, nu e o regula generala. Sunt destui cei care au reusit sa reziste tentatiilor si sa se mentina pe val.
Dar nu era vorba doar de un exces de bine la un moment dat, ci si de o prelungita stare de bine intr-o perioada, neintrerupta de micile inconveniente ale vietii. Momente in care omul ajunge totusi la un punct de saturatie in care singur pune capat binelui si isi creaza voluntar sau involuntar motive de nefericire. Si asta de ce? Doar pentru ca nu are termen de comparatie sa stie cat i-ar putea fi de rau? Doar pentru ca nu realizeaza ce viata duce? Raspunsul e de prisos.
Asa, in incheiere, voiam sa zic ca am cam incetat sa urez prietenilor la aniversari "tot binele din lume", pentru ca adevarul este ca mai avem nevoie si de greutati, atat cat putem duce, ca sa ne intarim si ca sa stim sa apreciem mai mult ceea ce avem.
Am intrat azi pe la Marcel, sa vad el cu ce se mai lauda. Ca saptamana trecuta m-a dat gata cu un articol luuuung despre regina Ana, dar acum ma tare bucur ca a disparut :))
Anyway, am observat, pentru a "n-a mia oara" o incercare disperata a romanashului de a strange comentarii.
Imi permit sa il citez:
"In acest blog personal ca sa scrii comentarii trebuie sa faci anumite chestii care la inceput te vor enerva dar mai apoi iti vor face placere.
Primul pas : click pe titlul post-ului la care vrei sa scrii comentarii
Al doilea : Click pe "Post A Comment"
Al treilea : Da-i nainte cu scrisu!"
Da, ok, daca era sa ma iau dupa comentarii, ma opream de muuult din scris.
Avand in vedere ca sunt bloguri care pur si simplu nu ma incita sa dau un comment, nu pot sa cert lumea care intra pe aici pentru ca nu scrie o parere.
Asta e. Totusi, am o intrebare la care evident ca nu imi va raspunde nimeni. Daca nu incita, atunci de ce mai vine omul si a doua oara?
Sa vada ce am mai debitat? Sa isi formeze o parere? Sa ma studieze? Pai pana la urma, nefiind continuari la ce am scris, nu am cum sa imi expun in totalitate parerea. Totul ramane la stadiu de schita, subiect de prezentat intr-o carte viitoare... Pe care oricum nu o va cumpara nimeni, si va fi lectura obligatorie in scoli :))))
Ma simt bej.
Mi-e dor sa ma simt rosu.
Nu m-am simtit de mult verde.
Am fost nu demult albastru, si nu cred ca e cazul inca.
Galben mai imi lipseste sa fiu, parca.
Negru chiar deloc, si sper ca nu in graba.
Gri mi-e indiferent daca sunt sau nu, ar insemna, totusi, o zona sigura, stabila.
Maro sau mov chiar nu are sens sa ma simt.
Si totusi, daca e sa ma uit pe paleta de culori, dintr-un portocaliu faci cumva bej. Deci pana la urma nu ma mai simt chiar bej ci, rectific, un pic portocaliu.
Nu simt nevoia sa ma traduc.
Ia, ca am primit si eu o leapsa de la Liuba. Am vazut ca se practica, ii si chiar nostima daca e sa tina lantul.
Reguli:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.
Intamplarea face ca eu sa fi citit la serviciu leapsa, dar m-am facut ca nu vad, nu de alta dar la serviciu ii serviciu.
Si iaca-ma-s la birou, acasuca, si daca ar fi sa iau cartea cea mai apropiata trebuie sa masor distanta pana la Istoria literaturii romane a lui Calinescu, sau pana la Trout despre strategie care e pe birou.
Cum pentru Istorie depun prea mult efort, ma intind dupa Trout, ceea ce nu e o surpriza ca oricum l-am "laudat" acum cateva postari.
Asadar, pagina 123, de la a 5 propozitie:
"In ciuda costumelor scumpe, a automobilelor moderne si a avioanelor companiei care le stau la dispozitie, nu trebuie sa uiti ca liderii sunt oameni obisnuiti. si pentru ca sunt oameni, pot fi sedusi de putere, bani si mandrie personala. Wall Street-ul cu cantecul sau ademenitor despre dezvoltare, prestigiu si faima, poate sa-i faca pe lideri sa piarda contactul cu ceea ce se intampla in realitate pe piata si in interiorul propriilor organizatii."
Dau leapsa mai departe: Marcel, Cristi, Mihai, Cata si cam atat ca nu am pe altcineva in blogroll.
M-am pus sa citesc niste carti de marketing si advertising, menite sa ma ajute in dezvoltarea intelectuala, fizica, spirituala, si sa mai treaca vremea. (nu ca nu trece mult prea repede)
Cartile in cauza sunt Michael Newman/"Salturi creative" si Jack Trout/"Despre strategie". Carti interesante de altfel.
Nu neg calitatea autorilor, a informatiilor prezentate si a notiunilor explicate... care de altfel sunt in abundenta, pentru ca nu am puncte de referinta, inca. Blamez insa stiul, exprimarea si formularea adaptarii in limba romana. Sincer, as prefera un exemplar original, scris acolo la mama lui, fara adaptarile unui absolvent de litere.
Pe langa faptul ca ma lupt cu diverse notiuni oarecum noi pentru mine, mai trebuie sa fac slalom si prin limba romana. Imi aminteste de cursurile din facultate care erau concepute tot asa din traducerea unor articole de pe internet, si "sudate" fortat unul de altul. Am mai trecut tot pe atunci prin cateva capitole ale lui Kotler, dar parca nu erau in halul asta.
Pacat, ca lectura e de-a dreptul interesanta insa destul de obositoare cand ajungi sa citesti o propozitie de cateva ori doar pentru ca nu pricepi formularea in limba romana.
Atat era. Ma-ntorc la Trout.
Ce ma distreaza ca deseori in filme oamenii sunt portretizati ca niste fiinte culte ce in momente dificile isi amintesc de un citat, de niste vorbe de duh care le-a schimbat viata... siiiigur ca da...
Ma mai uitam pe hi5 sa mai vad cine ce poze mai are, si nu stiu cum s-a schimbat organizarea informatiilor, dar acum citatul preferat apare intre informatiile de baza... wow, sunt impresionat...
Sincer sa spun, am citit la viata mea putin, mult, cat o fi fost, ba chiar am incercat la un moment dat sa invat ceva fraze mai de "Doamne-ajuta" sa pot impresiona lumea... si am reusit, in sensul ca nu...
Nu stiu, poate eu iar sunt mai cu mot si total nereprezentativ pentru intervalul de varsta pe care il reprezint, dar chiar nu am un citat pe care sa-l recunosc drept "acel citat".
Asta e. Si unde as putea sa caut? Sau functioneaza pe principiul "nu trebuie sa-l cauti, te va gasi el pe tine?!?" :))) ca bagheta magica din Harry Potter (ce referinta culta, ma uimesc si pe mine cateodata).
Si totusi, voi, cele 10-15 persoane care mai intrati pe aici, aveti un citatel impresionant care sa ma faca de rusine si sa-mi genereze respect pentru "citatori"?
Sunt singur la parinti. E un fapt dat, cam tarziu sa mai fie schimbat. Pana acum nu eram sigur daca e de bine sau de rau, neavand un termen de comparatie. Cred ca nici acum nu sunt lamurit.
Am fost oarecum de parere ca ce nu ti-au dat parintii iti mai da viata.
Dar incep sa nu mai fiu asa de sigur. Bine, siguranta nu prea poti avea in nimic, azi bate vantul de la rasarit, maine vine de la miazazi, dar zic si eu asa, in mod generic.
Si dupa cum spuneam, viata mai poate tine, cateodata, loc de mama, si dupa ce te trece prin anumite situatii si intamplari, te face cu niste "frati de suferinta"/"frati de distractie"/"frati de credinta"/"frati de cruce"/"frati de care mai vreti voi" care iti raman pe aproape la drum lung. Dar cat de lung poate sa fie acest drum?
Incep sa fiu sceptic, sincer vorbind. Am mai scris aici niste observatii despre durabilitatea relatiilor de prietenie. Si nu prea mi-am schimbat parerea. O fi spunand intelepciunea batranilor, ca strainul tot strain e, dar nici nu am o alternativa mai buna.
Legaturile de sange, or fi oare mai puternice? Posibil. Poate chiar si probabil. Dar nu obligatoriu. Cred ca rupi mai greu, mult mai greu legatura, dar la nevoie sau fortat de imprejurari sau natura umana, tot o rupi. Iar mandria, lacomia si incapatanarea umana nu cunoaste limite care sa impiedice astfel de rupturi.
Am vazut atatea cazuri in care fratii sunt mai ceva ca Abel si Cain, verii mai straini decat vecinii si surorile mai invidioase ca pretendentele la Miss. Si atunci cu ce e mai rau un strain cu care iti creezi o legatura in viata?
Nu vreau sa bat apa in piua, asa ca inchei cu presupunerea ca totul tine de natura umana. Daca esti om, poti fi si frate bun, poti fi si prieten bun. Cazul contrar se subintelege.
Arieseni, 29.12.07-03.01.08.
Am fost, ne-am distrat, am revenit cu picioarele pe pamant.
Nici nu stiu de cand nu am mai petrecut un sejur serios la munte. Parca prin ceva clasa primara am mai fost asa, cateva zile la Stana, cu ai mei si niste prieteni de-ai lor. Si chiar de atunci inca mai dainuie niste amintiri tare placute cu zapada si derdelus.
Dar cele mai recente le intrec pe toate.
A fost o experienta nemaipomenita, sa ma stiu rupt de lume, de familie, de oras, de televizor, de calculator, de serviciu, de rutina pret de sase zile minunate. Sa traiesc doar cu grija locului de parcare de la partie, sa nu imi pese de ora, de minut, de nimic... ah ce vremuri...
Parca numai acu-s 5 zile ma trezeam de voie de nevoie, pe ritmul basului si pe lumina soarelui reflectat in zapada de la geam. Parca nu mai demult de acum 5 zile imi erau de ajuns doar 5 ore de somn sa imi incarc bateriile pentru o noua partida de sanius. Parca in urma cu 5 zile traiam intr-un basm pastelat, departe de toti si toate. Dar nu era basm, era doar concediu.
Si vraja s-a rupt, placa de snowboard s-a topit, capacele de plastic s-au ascuns, si visul frumos s-a spulberat. Am revenit in frumoasa urbe in care ne perpetuam existenta, si ma sustine gandul ca vor mai fi macar cateva sfarsituri de saptamana pana la primavara, in care voi putea retrai amintirea unui vis frumos.
Ganduri bune, ce sa zic eu...
Fiecare an e un nou inceput, acelasi teren de joaca, aceiasi jucatori, aceleasi reguli, dar un nou meci. Cu amintirea rezultatelor precedente si un nou set de sperante si obiective.
Ce altceva sa spun decat... cu Dumnezeu inainte!
Ultimii 3-4 ani au fost plini cu de toate. Ma pot mandri cu ei. Simt cum m-au facut mai tare, mai intelept, mai matur. Si asta e tot ce astept si de la 2008. Sa isi lase amprenta asupra mea, sa imi ramana in amintire, sa invat cat pot de mult astfel incat 2009 sa fie si mai si.
Cum spuneam cuiva acu-s trei zile (intr-o cu totul alta formulare :-p), stiu unde vreau sa ajung, dar inca nu stiu drumul care duce acolo. Dar o sa extrapolez drumul parcurs, si sigur ma descurc.
Vise, dorinte si sperante? Sigur ca am. Cine nu are.
Realiste? In mare parte!
Optimiste? Destul de multe!
Fanteziste? Doar cateva!
Realizabile? Toate as putea spune. Trebuie doar sa vad care iepure merita vanat. Deoarece, in lucrurile care conteaza, nu prea am atentie distributiva.
In final, daca stau sa ma gandesc... fie ca 2008 sa ma uimeasca, sa-mi depaseasca orizontul de asteptare, sa fie asa cum nici nu am visat.
